7,566 matches
-
o lovește de douăsprezece ori arată resemnare și scepticism. Suntem deja departe de spiritul tragediei antice și mai aproape de scepticismul omului modern: „Nu știu cine mi i-a luat, o, străine, zice Niobe. Nu voi încerca să mă amăgesc, clădindu-mi lumi fantastice, unde ne-am putea regăsi. A fost o întâmplare totul; repetată de douăsprezece ori, și de infinite ori înaintea mea”. Argonautica este „jurnalul mincinos” al unei călătorii fabuloase. Înainte de a căuta aur, Iason caută un zeu unic în care să
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Arthur Conan Doyle, T. Vianu, Panait Istrati, G. Topîrceanu, încercând să susțină puncte de vedere originale. SCRIERI: Fascinația exegezei, București, 1998; Aventuri în Țara Imanenței. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003. Ediții: Cezar Petrescu, Opere, I, București, 1985, Somnul. Simfonia fantastică, pref. edit., București, 1988, Adăpostul Sobolia, pref. edit., postfață Perpessicius, București, 1989, Omul din vis, București, 1989; Mircea Eliade, Opere, I-II, București, 1994-1997 (în colaborare cu Mircea Handoca); Amita Bhose, Eminescu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 2001 (în colaborare cu
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
1948, producția lui D. scade estetic, pe de o parte, fiindcă scriitorul încearcă să se plieze exigențelor oficiale politico-propagandiste ale regimului, pe de altă parte, pentru că ține să-și diversifice paleta, iar în registrele nou abordate (evocarea pitorească și sfătoasă, fantasticul, straniul) eșuează. Verbozitatea se accentuează, incisivitatea scade, textele sunt fără poantă ori cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al poeziei lui B. Fundoianu
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
e un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel prin materie. Conținutul poveștilor și al amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele însele, dintr-o voluptate strict intelectuală. G. CĂLINESCU Nici un model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă, scriindu-și Amintirile, dar, desigur, nici prototipurile culte ale genului
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ist., II, 690-692; Const. Ciopraga, Timpul lui Urcan bătrânul, IL, 1973, 18; Nae Antonescu, Jurnalul lui Pavel Dan, VR, 1974, 10; Ovidiu Papadima, Lecția lui Pavel Dan, MS, 1975, 3; Stănuța Crețu, Filon folcloric și neliniști expresioniste. Pavel Dan - proza fantastică, ALIL, t. XXVIII, 1981-1982; Craia, Orizontul, 142-145; Ion Vlad, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj-Napoca, 1986; Valeriu Cristea, Pavel Dan, RL, 1987, 22; Arșavir Acterian, Pavel Dan, RL, 1988, 15; Cornel Ungureanu, Pavel Dan al proiectelor, O, 1989
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Manon Lescaut de Abatele Prévost, Povestiri cu zâne de Contesa de Ségur, Prizonier în Germania de Pierre Benoit, Regele Lear de Shakespeare, Gulliver în țara piticilor de Swift, Spovedania unui medic de Arthur Conan Doyle, Duelistul de I.S. Turgheniev, Povestiri fantastice de E.T.A. Hoffmann, Vechiul Heidelberg de W. Meyer-Förster ș.a. Nu fără o anume dexteritate, dovedită și în numeroase sonete, D. pastișează pe rând toate formulele și manierele artistice, arătând oarecare atașament celei a lui Fr. Coppée, din care traduce
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Pățaniile lui Gulliver, București, 1902; Gulliver în țara piticilor, București, 1920; Molière, Bolnavul închipuit, București, [1906]; Victor Hugo, Regele petrece, București, 1907; I.S. Turgheniev, Duelistul, București, [1908]; G. Flaubert, Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913]; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909]; Arthur Conan Doyle, Spovedania unui medic, București, 1909; H. de Balzac, Eugenia Grandet, București, 1910; Contesa de Ségur, Povestiri cu zâne, București, [1911]; W. Shakespeare, Regele Lear, București, [1911]; Abatele Prévost, Manon
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
DESCÂNTEC, specie folclorică exprimată printr-o formulă ce însoțește anumite practici magice destinate, cu precădere, înlăturării răului. D. constă în rostirea unor versuri rituale, în care imaginile fantastice abundă, indicând o mentalitate arhaică. Având origini străvechi (asiro-babilonienii îl practicau, iar grecii l-au cunoscut prin intermediul hitiților), d. prezintă aceeași intensitate și aceleași caracteristici formale la toate popoarele. Rostirea versurilor, însoțită de gesturi și practici rituale, participarea activă a
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
nostru, el poartă pecetea mitologiei autohtone. Caracterul magic al acestei specii a determinat conservarea unui mare număr de elemente străvechi. Structura d. apropie textul de epica rituală, recitarea amintește de incantație, apelurile către supranatural stabilesc relații cu poezia cultică, prezența fantasticului și finalul optimist trimit la basm, personajele din mitologia creștină la legendă etc. Valoarea artistică a speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
uneltele prozatorului încă din prima sa frază de creație. În volumul Sfinxul, sunt incluse două nuvele (Ibolya și Nebunia lui Dugrès), având în centru personaje la limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu epic (Duhovnicul și Don Quichotte), fizionomii și pagini dintr-un jurnal de campanie. Același eclectism caracterizează și antologia Crima din Strada Nopții, căreia i se adaugă nuvela de atmosferă
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
tot mai pătruns de armonia luminoasă a naturii și cosmosului, de consubstanțialitatea omului și a cuvintelor și are senzația deplinei integrări în existența generală. Din entitate alienată, victimizată, conștiința umană (numită adesea și „memorie”) devine un „univers convergent”, o concentrare fantastică de imagini și sensuri, o forță a cunoașterii care străbate spațiul și timpul. Eul poetic își afirmă credința că existența este posibilă și după sfârșitul pământesc, atenuându-și obsesia paralizantă a morții. Pe aceste coordonate, extrem de ambițioase, evoluează poetul, care
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe), prefigurând factura scrierilor lui Gala Galaction și, poate, ceva din atmosfera povestirilor lui V. Voiculescu. Din același tărâm bântuit de fantasmele nedeslușite ale copilăriei
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
ales prin „parabole critice”, atunci când vorbește de argonauți (cititorii), cu starea lor veșnică de căutători ai unei iluzii (lâna de aur), de „ultimul argonaut” sau de „omul pasăre”. O paralelă interesantă se desenează în capitolul Eriniile lui Hitchcock, între nuvela fantastică Păsările de Daphné du Maurier și ecranizarea ei, cu decelarea dimensiunii cuplului etern. Criticul este totuși fundamental poet. Se vede aceasta și din metaforismul stilului din eseuri și articole. Primul volum de poezii, Titlul la alegere (1981), îl va tipări
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Mărgele roșii (1984; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
Ioan Holban, Între credibil și imposibil, CRC, 1982, 29; Constantin Crișan, Romanul uzinei, LCF, 1983, 29; N. Steinhardt, Daniel Drăgan, „Mărgele roșii”, F, 1984, 6; Anatol Ghermanschi, „Mărgele roșii”, CL, 1984, 7; Adrian Dinu Rachieru, De la realismul proxim la realismul fantastic, O, 1985, 48; G. Nistor, Nivelurile realului și metafora epică, VR, 1986, 11; Mihail Diaconescu, Proza simbolică, ARG, 1988, 12; Cosma, Romanul, I, 198-199; Tuchilă, Privirea, 245-251; Adrian Dinu Rachieru, Viața e totul, LCF, 1989, 1; Viorica Răduță, Romanul eroului
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
pentru fragment, pentru alternarea registrelor, pentru încrucișarea mai multor trasee în corpul aceluiași capitol; subiectul este abandonat și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
sculptat din clipă zei, / voi știți mai bine ce-am iubit, / prieteni, prietenii mei” (versuri apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste se salvează imaginile terifiante din poemul Războiul (1954), poemele finale din Vis planetar și elegiacele versuri din Șarpele fantastic (1965), poezia locurilor natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a Chirei Chiralina - figuri ale mitologiei brăilene ce se aștern peste propria aventură a iubirii. Conformarea la imperativele comuniste, de
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
păcii, București,1952; Războiul, București, 1954; Tudor din Vladimiri, București, 1954; Pe struna fulgerelor, București, 1955; Versuri alese, București, 1956; Odă pământului meu, București, 1957; Pe drumuri nesfârșite, București, 1958; Întoarcerea armelor, București, 1959; Poveștile bălții, București, 1959; Povestiri deocamdată fantastice, București, 1960; Stelele așteaptă pământul, București, 1961; La început a fost sfârșitul, București, 1962; Poezii, București, 1963; Inelul lui Saturn, pref. I.D. Bălan, București, 1964; Șarpele fantastic, postfață Aurel Martin, București, 1965; Pământul cântecului, îngr. și pref. Aurel Martin, București
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
nesfârșite, București, 1958; Întoarcerea armelor, București, 1959; Poveștile bălții, București, 1959; Povestiri deocamdată fantastice, București, 1960; Stelele așteaptă pământul, București, 1961; La început a fost sfârșitul, București, 1962; Poezii, București, 1963; Inelul lui Saturn, pref. I.D. Bălan, București, 1964; Șarpele fantastic, postfață Aurel Martin, București, 1965; Pământul cântecului, îngr. și pref. Aurel Martin, București, 1967; Dor, îngr. și pref. Aurel Martin, București, 1969; Minutar peste netimp, îngr. Chira Dragomir, pref. Aurel Martin, București, 1974; Noapte calmă, îngr. Chira Dragomir, București, 1980
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
alese”, RMB, 1956, 28 octombrie; Mihai Gafița, Poeziile lui Mihu Dragomir, GL, 1956, 49; Ion Oarcăsu, Mihu Dragomir, „Odă pământului meu”, TR, 1958, 20; Cornelia Ștefănescu, Mihu Dragomir, „Stelele așteaptă pământul”, VR, 1961, 6; Aurel Martin, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, „Scânteia tineretului”, 1962, 28 noiembrie; Șerban Foarță, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, O, 1963, 3; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Inelul lui Saturn”, GL, 1964, 35; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Șarpele fantastic”, GL, 1965, 22; G. Dimisianu, Mihu Dragomir, „Dor. Poezii
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
1956, 49; Ion Oarcăsu, Mihu Dragomir, „Odă pământului meu”, TR, 1958, 20; Cornelia Ștefănescu, Mihu Dragomir, „Stelele așteaptă pământul”, VR, 1961, 6; Aurel Martin, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, „Scânteia tineretului”, 1962, 28 noiembrie; Șerban Foarță, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, O, 1963, 3; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Inelul lui Saturn”, GL, 1964, 35; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Șarpele fantastic”, GL, 1965, 22; G. Dimisianu, Mihu Dragomir, „Dor. Poezii de dragoste”, FLC, 1969, 31; Popa, Dicț. lit. (1977), 196; Lit. rom
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
VR, 1961, 6; Aurel Martin, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, „Scânteia tineretului”, 1962, 28 noiembrie; Șerban Foarță, Mihu Dragomir, „Povestiri deocamdată fantastice”, O, 1963, 3; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Inelul lui Saturn”, GL, 1964, 35; Valeriu Cristea, Mihu Dragomir, „Șarpele fantastic”, GL, 1965, 22; G. Dimisianu, Mihu Dragomir, „Dor. Poezii de dragoste”, FLC, 1969, 31; Popa, Dicț. lit. (1977), 196; Lit. rom. cont., I, 231-235; Emil Manu, La nordul iubirii, RL, 1989, 16; Dicț. scriit. rom., II, 135-137; Lucian Chișu, Mihu
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
în epocă, cu un prozator de o cu totul altă factură, Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]