9,565 matches
-
lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și o făcuseră coerentă. La Ravelstein suna incorect numai acel tțțț‑ah, tțțț‑ah! Aveam acasă, În Statele Unite, un prieten comun care ne spunea: „Ordinea e charismatică prin ea Însăși”. Ceea ce e un alt fel de a afirma „Muzica are farmec” și așa mai departe. Și tocmai atunci s‑a Întâmplat să discutăm despre omul acela „charismatic” al cărui nume este, sau a fost, Rakhmiel Kogon. Rakhmiel semăna leit, era sosia actorului Edmund Gwenn, care l‑a jucat pe Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tăbărât În camera ei. Cum de s‑a năpustit fără s‑o prevină, Înainte ca ea să se fi Îmbrăcat? - Mă rog, e un tip impetuos, l‑am apărat eu. Cu un om ca Ravelstein te poți așteptaă ăsta‑i farmecul lui, că acționează pe baza impulsuluiă Dar n‑am putut‑o Îmbuna pe Vela. Fiecare cuvânt pe care‑l rosteam În apărarea lui Ravelstein intra pe dată În arsenalul ei de represalii și mi‑era servit Îndărăt, În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru care Eros se găsește În centrul sufletului, unde soarele Îl nutrește și Îl face să Înflorească. Dar În unele privințe, eu aveam o părere mai bună despre Vela decât avea Ravelstein. Care nu era vulnerabil la genul ei de farmec. Pe de altă parte, eu continuam să văd ceea ce vedeau și alții În ea - o urmăream străbătând o cameră, Îmbrăcată În rochii foarte scumpe, plantându‑și degetele de la picioare astfel Încât călcâiele abia de atingeau pământul. Avea noțiunile ei originale despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zărit‑o pe Elizabeth Taylor și aproape o oră a urmărit‑o prin mulțime. I‑a făcut plăcere mai ales faptul că a recunoscut‑o. Era atât de fanată, Încât Îți venea greu s‑o recunoști. Și părea conștientă că farmecul i se spulberase. - N‑ai Încercat să‑i vorbești? - Nu. - Ca autor al unui best‑seller ești pe picior de egalitate cu oricare alte celebrități. - Ba nu. Ravelstein și cu mine ședeam, așa cum făceam de ani de zile, În living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Era o convingere care nu‑l părăsea niciodată. Figura În toate raționamentele lui. Adeseori vorbea favorabil despre Rosamund. O considera onestă, muncitoare, inteligentă. Era o tânără drăguță și vioaie. Femeile tinere, gândea Ravelstein, erau Împovărate de ceea ce numea el “Întreținerea farmecului”. Mai mult, natura le Înzestrase cu dorința de a avea copii, prin urmare de a se mărita, deci dorința stabilității vieții de familie. Lucru care, alături de altele, le descalifica pentru filozofie. - Există femei tinere care sunt convinse că‑și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrea să ieși, dar nu poți coborî. O, ce tristă e prințesa, într-o lacrimă de sticlă. A invitat-o acum două luni să meargă împreună la un restaurant, să-i arate ce-i de văzut, totuși orașul își avea farmecul lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
definitiv. Îți vei trăi răspunsul. Dacă te hotărăști să te angajezi la treaba asta, te descurci strict pe cont propriu printre naziști, străduindu-te să-ți croiești drum cât mai sus cu putință. — Fermecător, am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
plânge ca o fetiță, și mi se părea un argument cât se poate de rezonabil, în definitiv, de ce plâng ca prostul. Mai trecea vremea, iar o vedeam pe bunică-mea bocindu-se cu nu știu ce prilej și trecându-i ca prin farmec, și iar mă retrăgeam să plâng. Acum venea tata, și era rândul lui să se mire, dar el era mai expeditiv ca maică-mea. Plângi? zicea, plângi, ce să-ți fac, dacă ești tolomac. Și ăsta era un argument cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tu o știi pe Helen. Candidează pentru un rol în serialul Inspector Grant. Au nevoie de o parteneră și ea se potrivește de minune. Ar deveni foarte cunoscută. —Nou venita sergentă de cartier, cea neînfricată și rece, care cedează încet-încet farmecului dezinvolt, de țară al Inspectorului Grant și experienței lui de om trecut prin viață, zisei eu, într-o doară. Serialele astea interminabile cu niște urâți și boșorogi pe post de detectiv care agață femei care au pe jumătate vârsta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
respecte. Sper din tot sufletul să fie așa. Soția mea e foarte atașată de tablourile alea, mai ales de Monet. Făcu ca vorbele acestea să semene cu entuziasmul pe care-l au copiii pentru jucăriile lor. Își Întoarse atenția - și farmecul - spre Brunetti. — Poate Îmi puteți spune dacă ați avut vreun... cred că se numește „indiciu“, commissario. Mi-ar plăcea să-i pot duce soției mele vești bune. — Din păcate, avem prea puține de raportat, signor Viscardi. Am trimis ofițerilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
vară, anotimpul fluturilor co lorați ce-mpânzesc văzduhul, al albinelor harnice și trudnice cutreierând din floare-n floare pentru a aduna pulberea de aur a corolelor multicolore, când pe cer se zărește mingea aurie ce în călzește totul și dă farmec de vis naturii, căldura stăpânește fiecare ungher ascuns scoțând la ivea lă cele mai ascunse comori ale naturii. Vara e ca o bucurie imensă pe care o resimte orice copil când are satisfacția lucrului împlinit, a mulțumirii de sine, când
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
A deschis larg ochii numai ca să-și dea seama că persoana peste care dăduse era pediatra cea frumoasă, doctorița Watson. — Iar dumneavoastră, a spus ea glacial. Hugo a privit în urmă disperat. —Centrul de nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe scări și după colț, la dreapta. E copilul dumneavoastră, nu? Hugo a clătinat din cap. Doctorița Watson a zâmbit. —Mult noroc! Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un șarpe pofticios: - Shut down? De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit, niciodată nu iei în calcul toate posibilitățile, ceea ce este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nebună de o bere... Și de sex. Desfăcu o altă lamă de gumă și porni radioul. 4 Evenimentele se derulaseră cu repeziciune, ca și cum Doamna cu Coasa (am putea să-i spunem direct Doamna cu Gazul, chiar dacă suspansul dispare ca prin farmec, însă asta nu schimbă cu nimic destinul viitoarei victime) nu mai avea răbdare. Ca și cum cineva trebuia pedepsit cât mai repede, fiindcă nu-și ținuse gura. În timp ce Detectivul apăsa pedala de accelerație, pornind pe urmele Scriitorului care făcea jogging - împreună cu un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Așa că se lăsă în voia ei. Se răsuci și se aplecă, încercând să își vadă chipul în oglinda ciuruită de picături a râului. Nu reuși. Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că era foarte frumoasă, dar avea și un mare farmec, care atrăgea privirile, deși nu făcea nimic pentru asta. Foarte simplu îmbrăcată, cu un aer delicat, ferindu- se de a atrage atenția, în mod deosebit, o stârnea totuși fără voia ei, prin naivitatea blânzilor ei ochi și a gurii mici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu avea cine să i le rezolve. Ce-ai cu Sina, mamă? Ce ți-a făcut ea? Este aleasa mea, vreau să mă însor cu ea, cred că numai moartea ne va despărți ! - Măi copile, parcă ți-a făcut cineva farmece, nu știu ce să mai cred, că nu mai scapi de ea, ca de râie! - Mamă, gândești ca pe vremea străbunicilor, nu mă așteptam din partea ta la așa ceva! Nicolae nu suflă o vorbă. Când erau discuții între Geta și fiul lor
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intra pe făgașul lor, normal. - Da, cum să nu, pe tine nu te interesează că fiul nostru s-a îndrăgostit de o neisprăvită care vrea să pună mâna pe el, să-i facă și un copil! Sigur i-a făcut farmece! Când auzi a doua oară aceeași inepție din gura mamei lui, nu a mai stat o clipă. A plecat să ia o mașină de ocazie până la gară și să se întoarcă la București. Geta a rămas înmărmurită de atitudinea fiului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]