7,390 matches
-
de vedere. * Ordinea introdusă de raționalitatea modernă este cea a cantității și utilității, ea dând noul chip al lumii ce stă sub semnul lui "Cât?" și "Pentru ce?" Chiar și timpul cade pradă acestor criterii de evaluare. * Instituirea omului ca fundament pentru tot ceea ce există începe odată cu metoda lui Descartes, cu organizarea cunoașterii pornind de la intuițiile cele mai simple, ordonate apoi după reguli. Din acel moment punctul de plecare (și capătul final) îl constituie omul, renunțându-se la contextul metafizic, la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-l generează în sânul ei știința este specialistul, caracterizat de o foarte bună cunoaștere a unui domeniu limitat de probleme. În felul acesta devine imposibilă orice autoritate individuală, totul căzând sub control colectiv (adică impersonal); inclusiv puterea. Pe această cale fundamentele științei se mută de la persoane la comunități; odată cu asta iau naștere "castele" specialiștilor, ce tind să-și impună punctele de vedere, constituind moduri oficiale de a gândi variatele domenii ale științei. Însă, în final, tot persoanele fac salturile deschizătoare de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia înseamnă a-ți fi suficientă propria "piele" pentru întreaga existență, spațiul libertății tale fiind dat de limita până la care-o poți întinde. * Chipul destinului nostru e dat de posibilii proprii iviți de-a lungul existenței. E ceea ce ne este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
știință este marcat de finalul tragic al experimentelor secolului XX. * Postmodernismul este expresia unei "dispoziții afective sociale", anume pesimismul, așa cum modernitatea este dominată de un optimism social ce ia chipul progresului. Nu doresc negarea rațiunii, ci așezarea ei pe alte fundamente, care să facă vizibile și zonele mari de iraționalitate (cel puțin aparentă) manifeste în existența noastră. Sunt animat de speranța smulgerii rațiunii din statutul de armă și argument pentru diverse tipuri de dominare și oprimare politică, prin evidențierea contextelor care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la timpul liber: avem o așteptare a lui, ne imaginăm ce-am face dacă am fi liberi în timp ce muncim etc.; timpul liber se petrece, în vreme ce perioada de lucru este un timp ce parcă stă în loc. * În modernitate nu individul este fundamentul tuturor lucrurilor, ci societatea. Asta implică o depersonalizare, ce permite o continuă reinterpretare a omului în funcție de interesele puterii. * Existența pendulului dă seama de dorința noastră de a substanțializa timpul, de a-i da o formă perceptibilă, vizuală. * Cât timp a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comunismul cât neînchegarea noastră ca nație, întârzierea cronică în Istorie, mișcându-de continuu în urma Occidentului și la mare distanță de el. După atâtea neamuri perindate prin acest spațiu comunitarul noi pe care ar trebui să-l formăm ca români are un fundament predominant lingvistic. Dacă modernitatea n-ar fi impus moda statului național cred că ne-am fi zbătut și acum la periferia altor națiuni. Un popor nu se face pentru că așa e moda, ci datorită chemării pe care o au diferite
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de neînchegarea societății românești. Într-o lume în care toate ar fi ordonate mă tem că mi-ar da ghes plictiseala, lipsindu-mi situațiile asupra cărora să-mi exercit simțul critic. Nu poți să-ți critici țara, zguduindu-ți astfel fundamentule, decât în contextul unor aspirații de civilizație. * Miracolul acestui neam îl constituie supraviețuirea ca popor în condițiile unei vizibile neînchegări comunitare. Din perspectiva unui misticism al românității cred că e ceva particular în această limbă dacă ne-a făcut posibilă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu mintea formată pe căutarea Lui Dumnezeu, sufletul său căpătându-și forma în elanul acestei tinderi către Divinitate, se trezește aruncat în anonimatul impersonalului se (care este chiar modul de-a fi al societății) și nevoit să-și fie propriul fundament. Pentru a-i lăsa o rază de speranță ideologiile modernității dezvoltă un surogat al mântuirii: Progresul, ce-și așteaptă continua venire în orizontul viitorului. Este momentul în care copiii devin mediatori ai mântuirii personale, ei fiind calea de acces la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Etern-femininul ne-nață-n țăriiii”. Prieteniile și iubirea care se desfac nu sunt de la Început motivate afectiv, ci construite pe interese. Din acest motiv, ele sunt exterioare, circumstanțiale, urmărind scopuri imediate, fără o proiecție În viitor. Nefiind experiențe sufletești și neavând un fundament reprezentat de valorile morale, ele nu pot să dureze. Asemenea cupluri sunt marcate de tensiuni interioare sau de conflicte exterioare, sfârșind prin a se dizolva. Cupluri nefirești Poate că ar trebui să vorbim despre cupluri patologice sau deviante, dar am
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
putea ajunge la scopul final. Este un act prin care se afirmă ca temă, pentru prima dată În istoria culturii, voința de putere a omului, condiție absolută a realizării de sine. În centrul motivului mitologic al prometeismului stă ideea că fundamentul adevărului și garantul ordinii În lume nu este Dumnezeu, ci omul, care se revoltă și se impune prin acțiunile sale. Ordinea divină este Înlocuită cu adevărul descoperit de către om și organizat după principiul rațiunii. Acesta preia autoritatea divină, impunând de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
propune în contrast cu modelul superioritate-inferioritate, generator de violență, modelul echivalențelor, bazat pe nonviolență. El răspunde instinctului de conservare al omului, permițând celui care îl folosește să evite plasarea, voită sau nu, pe o poziție de inferioritate. Modelul echivalențelor se bazează pe fundamente (foundations), și nu pe contraargumente. Fundamentele se referă la motivele pentru care ambele părți își susțin punctele de vedere: motivațiile, sentimentele, nevoile, interesele, obiectivele, valorile. Aceste argumente pot fi raționale sau emoționale și răspunsurile se obțin punând întrebarea „de ce?”. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violență, modelul echivalențelor, bazat pe nonviolență. El răspunde instinctului de conservare al omului, permițând celui care îl folosește să evite plasarea, voită sau nu, pe o poziție de inferioritate. Modelul echivalențelor se bazează pe fundamente (foundations), și nu pe contraargumente. Fundamentele se referă la motivele pentru care ambele părți își susțin punctele de vedere: motivațiile, sentimentele, nevoile, interesele, obiectivele, valorile. Aceste argumente pot fi raționale sau emoționale și răspunsurile se obțin punând întrebarea „de ce?”. Acest model ne permite să ne protejăm
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dreptate eu, ori tu. Ne aflăm într-un sistem cu numai două dimensiuni. Prin contrast, modelul echivalențelor ne poate oferi 1.001 soluții, care emerg dintr-un mod de gândire ce transcende restricțiile sistemului bidimensional. Soluțiile sunt create de înțelegerea fundamentelor ambelor părți implicate în conflict. În timp ce în modelul superioritate-inferioritate centrarea se face pe soluție, în modelul echivalențelor se face pe procesul de descoperire a unei soluții. Etape în utilizarea modelului echivalențelor Pentru a utiliza acest model în rezolvarea divergențelor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe soluție, în modelul echivalențelor se face pe procesul de descoperire a unei soluții. Etape în utilizarea modelului echivalențelor Pentru a utiliza acest model în rezolvarea divergențelor pe care le avem cu o altă persoană, trebuie mai întâi să înțelegem fundamentele ambelor părți. Aceasta necesită din partea noastră antrenarea anumitor capacități personale. Trebuie să învățăm cum să ne folosim puterea, dar și alte mijloace pe care fiecare dintre noi le are pentru influențarea celorlalți, încât să nu o folosim în mod greșit
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
crește (inner strength), putem să dăm spațiu și celuilalt, să-l acceptăm așa cum este și să evităm să-l punem pe o poziție inferioară. Primul pas presupune situarea pe o poziție de echivalență în raport cu ceilalți, identificarea pe cât posibil a propriilor fundamente și păstrarea unui loc și pentru fundamentele celorlalți. În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și celuilalt, să-l acceptăm așa cum este și să evităm să-l punem pe o poziție inferioară. Primul pas presupune situarea pe o poziție de echivalență în raport cu ceilalți, identificarea pe cât posibil a propriilor fundamente și păstrarea unui loc și pentru fundamentele celorlalți. În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
-l punem pe o poziție inferioară. Primul pas presupune situarea pe o poziție de echivalență în raport cu ceilalți, identificarea pe cât posibil a propriilor fundamente și păstrarea unui loc și pentru fundamentele celorlalți. În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum comunicăm (intonație, gesturi, expresie facială) și în ce condiții (unde și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
presupune situarea pe o poziție de echivalență în raport cu ceilalți, identificarea pe cât posibil a propriilor fundamente și păstrarea unui loc și pentru fundamentele celorlalți. În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum comunicăm (intonație, gesturi, expresie facială) și în ce condiții (unde și cine mai este de față). Apoi, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum comunicăm (intonație, gesturi, expresie facială) și în ce condiții (unde și cine mai este de față). Apoi, trebuie să ne arătăm deschiși la fundamentele celuilalt, să ascultăm și să acceptăm (ascultare activă, empatie). Pentru acest pas trebuie să ne dezvoltăm abilitățile de comunicare atât pentru a transmite mesaje, cât și pentru a le primi. Pentru aceasta: ● Trebuie să vorbim la persoana întâi, să transmitem
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îmi e...”, „Mă tem că...”, „Mă simt bine când...”. Astfel, în loc de „eu consider cel mai important”, este de preferat să spunem „m-aș simți mai bine dacă...”. După pasul doi este necesară o pauză pentru a reflecta, pentru a absorbi fundamentele celuilalt. Pasul trei presupune găsirea de soluții care să satisfacă ambele părți. Dacă primii doi pași au fost făcuți corect, adesea soluția va apărea natural. Uneori, soluțiile trebuie create, deci este necesar să ne dezvoltăm și creativitatea. Pentru găsirea soluțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de soluții care să satisfacă ambele părți. Dacă primii doi pași au fost făcuți corect, adesea soluția va apărea natural. Uneori, soluțiile trebuie create, deci este necesar să ne dezvoltăm și creativitatea. Pentru găsirea soluțiilor trebuie să se plece de la fundamentele comune (sau măcar asemănătoare), convergente. Se pune întrebarea dacă poate fi folosit modelul echivalențelor în rezolvarea conflictelor atunci când cealaltă parte nu cooperează, nu înțelege, ci acționează împotrivă. Sigur că, dacă modelul echivalențelor este acceptat de ambele părți aflate în divergență
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
acceptat de ambele părți aflate în divergență, procesul va merge mult mai ușor. Modelul echivalențelor poate fi implementat și de către o singură parte, făcând mult mai mult pe cont propriu. Indiferent de comportamentul celorlalți, putem: ● Să evităm să transformăm propriile fundamente în argumente pozitive pentru a câstiga o poziție de superioritate, ceea ce-l amenință pe celalalt și-l pune într-o poziție de inferioritate. ● Să refuzăm să convertim fundamentele celuilat în argumente negative pentru a-l amenința cu poziția de inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cont propriu. Indiferent de comportamentul celorlalți, putem: ● Să evităm să transformăm propriile fundamente în argumente pozitive pentru a câstiga o poziție de superioritate, ceea ce-l amenință pe celalalt și-l pune într-o poziție de inferioritate. ● Să refuzăm să convertim fundamentele celuilat în argumente negative pentru a-l amenința cu poziția de inferioritate. ● Să ne construim puterea interioară, încrederea în sine, o imagine de sine pozitivă, ceea ce ne va permite să ne apărăm mai bine împotriva atacurilor, criticilor, amenințărilor și poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
excesive. În mod curios, acest proces s-a amplificat în aceeași perioadă în care au fost elaborate instituțiile democratice de tip occidental. Este perioada de afirmare a principiilor legalității, fundamentată pe separația puterilor în stat; perioada noii Constituții, construită pe fundamentul drepturilor și al libertăților cetățenești; perioada în care libertatea individului, în toate formele sale de exprimare, încetează să fie privită ca periculoasă pentru stat. În planul penalității, mișcarea pare să se desfășoare în sens contrar: limitele pedepselor privative de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de existența unei lumi aparte, creată prin mecanismele care-i reflectă principiile fundamentale. Dimensiunea esențială a acestei lumi este supravegherea; în contrast cu noile valori, lumea penitenciarului găzduiește caracterul originar al pedepsei; izolarea de societate și supravegherea. Explicația este simplă: acestea sunt fundamentele reacției sociale în raport cu crima. Lumea penitenciarelor românești pare să fie spațiul ideal al argumentării perspectivei goffmaniene asupra instituțiilor totale: ruperea legăturilor cu exteriorul, controlul extrem și supravegherea, ostilitatea între cele două lumi, înjosirea și deculturația. „Recuperarea” și „reintegrarea socială” au
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]