9,600 matches
-
soarelui, după care în alți saci și mai curați era cărat din nou la curte», zise bătrâna sub farmecul acestor amintiri. - Și mai mare alai era la curtea din Mircești în zilele când se făcea recrutarea. Ofițerii cu recrutarea erau găzduiți la Mircești și chiar la curte se făcea recrutarea. Flăcăii în păr veneau la recrutare și înainte de a trage sorții, Alecsandri se ducea în mijlocul lor și le vorbea de datoria ostășească, de dragostea de neam, de țară, de Rege și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
copiii poporănilor, cari se vor socoti vrednici", ca să aibe anagnosti la biserici, scutiți de birurile domnești; - dorința morală a preoțimii de a fi ospitalieră, să nu fie abuzată de autorități slujbașii domnești și amploaiații ispravnicilorcare pretindeau „ca preoții să-i găzduiască în timpul petrecerii lor pe acolo": „dumneta să aperi casăle preoților de această supărare a musafirilor"; - deoarece unii protopopi în loc să „lovească" abuzurile „cu asprimea legii și a le curma", găseau în ele prilej de agoniseală, „învoind vinovatul a-și răscumpăra vinovăția
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
motive care probează întinderea transhumanței pe tot teritoriul nu numai al Balcanilor a populației autohtone care aveau să se numească români. Însăși construcția numelor localităților pe care le-au întemeiat, lăcașul lor de cult dar și istoria celor care îi găzduiesc astăzi, înseamnă eternizarea numelor românești, până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Despre prezența ori întâietatea acestor oameni acolo, departe de România, chiar dacă și-au pierdut limba lor strămoșească, cine și când, ne vor vorbi deschis, pe bază de document
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de unde porni pentru distrugerea centrului istoric al Capitalei, în loc să-l reconstruim, redând bucureștenilor și românilor ceea ce a fost bogăția arhitectonică a Micului Paris de altădată. Vorbind despre cele de mai sus să nu uităm nici Roșia Montană, cea care mai găzduiește catacombele prin care s-a scos aurul care a plecat cu tonele la Roma, motiv care ne face să repetăm: tradiționalism, perenitate, responsabilitate... Și spunând acestea, revenim la tradiționalul și necesarul sat românesc. Satul românesc o necesitate Satele noastre, indiferent
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ani de la fondarea sa, încurajată fiind de adeziunea fermă a principalilor exponenți ai presei catolice din cele mai importante țări ale lumii. Sfântul Părinte nu numai că a "binevoit să primească bine inițiativa", dar ca dovadă a mulțumirii sale, a găzduit expoziția în vila sa din castelul Gandolfo. Importanța Expoziții mondiale a presei catolice nu a fost pusă la îndoială de către organizatori. Aceștia urmăreau promovarea dezvoltării și sublinierea forței presei catolice, care a propagat o organizare din ce în ce mai riguroasă și a stabilit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
autorul asociază, pe tot parcursul ei, tema ospitalității cu cea a dorinței, în sensul larg al termenului, fără a neglija însă nici o erotică a ospitalității. Dorința în ospitalitate, ne spune și ne demonstrează Alain Montandon, înseamnă dorința de a fi găzduit, dar și dorința de a găzdui și de a dărui, care însă se poate transforma, fără voie, în zel și exces de ospitalitate. Capcanele și dorințele ospitalității sunt multiple, greu de înțeles și gestionat; legile și regulile ospitalității spuse, scrise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tema ospitalității cu cea a dorinței, în sensul larg al termenului, fără a neglija însă nici o erotică a ospitalității. Dorința în ospitalitate, ne spune și ne demonstrează Alain Montandon, înseamnă dorința de a fi găzduit, dar și dorința de a găzdui și de a dărui, care însă se poate transforma, fără voie, în zel și exces de ospitalitate. Capcanele și dorințele ospitalității sunt multiple, greu de înțeles și gestionat; legile și regulile ospitalității spuse, scrise sau doar subînțelese sunt adesea încălcate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Homer la întreaga operă a lui Kafka, cu repere în povestea bătrânilor Filemon și Baucis, în arhitecturile dorinței așa cum se văd ele într-o povestire de Mandiargues și una de Vivant Denon, în spațiul ospitalier al castelului care-l găzduiește pe hoinarul Rousseau, în legenda Sfântului Iulian primitorul în versiunea lui Flaubert, în secretul și constrângerile presupuse de ospitalitate, bine surprinse într-o povestire de Camus, într-un roman de Vercors sau într-unul de Landolfi. Considerată drept carte fondatoare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalități lipsite de sociabilitate și comunicare și care este doar o egoistă repliere în sine. Ambivalența fundamentală a ospitalității, subliniată pe tot parcursul cărții de Alain Montandon, se dezvăluie și în episoadele cu Telemah, care pornit în căutarea tatălui, este găzduit, cu o ospitalitate, la prima vedere ideală, în Pylos de către Nestor și în Sparta de către Menelau. Deși aceste două primiri ar putea fi considerate paradigmatice pentru scena de ospitalitate în derularea exemplară a secvențelor ei (străinul este întâmpinat de la sosirea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Poseidon, pentru încălcarea legilor ospitalității. Conform credințelor antice, ospitalitatea este un mod de a-i onora pe zei și în fiecare străin care bate la ușă se poate ascunde Zeus însuși. A nu-l primi și a nu-l găzdui pe străin înseamnă, indirect, a aduce o ofensă zeilor și a le suporta, în consecință, mânia. Aceasta este, în mare, morala poveștii bătrânilor Filemon și Baucis, cuplul ospitalier prin excelență, care i-a inspirat, între alții, pe Odiviu, pe La Fontaine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa, ci întâlnirea eului în celălalt. Mergând mai departe cu analiza sa, exegetul lărgește ideea de ospitalitate la scris și literatură și vede în autobiografie, pornind de la Rousseau, paradigma ospitalității interne în care eul se găzduiește pe sine pentru a se regăsi, a se accepta și a se reconstrui. În rescrierea pe care Gustave Flaubert o face Legendei Sfântului Iulian Primitorul, Alain Montandon vede o istorie legată de distanță și de atingere, fiindcă proximitatea și contactul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
meditație asupra coincidenței între dorința de ospitalitate și dorința de literatură, coincidență ce dezvăluie sensul deosebit de profund pe care îl are ospitalitatea în viziunea lui Alain Montandon. Actul de lectură însuși poate fi privit ca un act de ospitalitate ce găzduiește cuvântul străin. Lectura înseamnă în acest sens atenție, așteptare dar și ascultare a cuvântului Celuilalt, o deschidere către alteritate. Dorința de ospitalitate a textului se exprimă adesea în prefețe sau alte tipuri de text ce invită la lectură dar și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin savuroasa lui carte. Muguraș Constantinescu Introducere Putem vorbi despre o erotică a ospitalității, sau mai degrabă despre niște erotici ale ospitalității, tocmai fiindcă aceasta din urmă răspunde mai multor dorințe. Prima dorință este fără îndoială aceea de a fi găzduit. Este dorința lui Ulise care se întreabă mereu când ajunge pe un țărm străin 1*: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"2*, implorând mereu pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"2*, implorând mereu pe prag o primire binevoitoare. Dar tensiunea și așteptarea depășesc simpla dorință a unei prezențe, a hranei, a odihnei, simpla dorință a contactului uman. Faptul de a fi găzduit reactivează fără nicio îndoială nostalgiile prime și arhaice care au servit de model: siguranța, căldura adăpostului, hrănirea neîntreruptă, chipul mamei. Mâna, privirea, gura contribuie la stabilirea legăturilor, la recunoașterea, a celuilalt și a sa, la oralitatea care pregătește trecerea înăuntru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care pregătește trecerea înăuntru și în afară, a faptului de a mânca și de a fi mâncat, a canibalismului și a căpcăunului. De unde și întrebarea: cine dintre gazdă și oaspete îl va mânca pe celălalt? E dorința de a fi găzduit dar și dorința de a primi și de a da: "Stăpânul casei care nu are grijă mai grabnică decât aceea a-și arăta bucuria celui care, seara, va veni să mănânce la masa lui și să se odihnească sub acoperișul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hoții și îi jefuiți pe oameni, cu primejdia vieții voastre?" (3.71-74)2, p. 61, I. Un astfel de interogatoriu despre identitatea oaspetelui este ritualic, tot așa cum ritualul cere ca gazda să nu-și interogheze oaspeții decât atunci când ei sunt găzduiți și hrăniți 46. Adică ospitalitatea se adresează străinului așa cum este el, fără prejudecăți privind identitatea sa. Astfel spus, așa cum amintește Marie-Françoise Baslez 4, aspectul exterior contează pentru a se face cunoscut și recunoscut 47. Străinul venit de pe mare are toate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai întâi intențiile stăpânului casei. Dorește acesta să-i primească sau să-i îndrume spre altcineva care va dori să-i primească? În fața acestui comportament grosolan, Menelau se înfurie și-și justifică ospitalitatea astfel: "De câte ori n-am fost și noi găzduiți printre străini până ce am sosit acasă ? Să dea Zeus să nu mai avem și alte necazuri", (4.33-35)57. De fapt, ospitalitatea este justificată prin frica de zei, și mai ales drept recunoștință față de trecut și grijă de viitor. Ospitalitatea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Și aici dezordinea oamenilor atrage dorința de a ști a unui un zeu care, nici el, nu este omniscient: zeul vrea să vadă cu ochii săi. Lycaon 150* (sau fiii săi, după unele versiuni) îi oferă zeului pe care îl găzduiește carne omenească. Zeus îi pedepsește transformându-i în lupi și provocând un potop care trebuie să înece toată seminția omenească (după cum făcuse Dumnezeu în Geneză cu potopul pentru că găsea că oamenii sunt prea răi). Avertizat, Decalion construiește o arcă și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tramă. Pentru a cita câteva exemple, vom menționa mai întâi o poveste cehă, în care sfântul Petru care îl însoțește pe Isus numără ochiurile de grăsime de la supă și dă pentru fiecare câte un ban de aur femeii care îi găzduiește. O femeie bogată îi invită atunci și le dă călătorilor o supă foarte grasă. Ea nu primește decât un galben de aur fiindcă, spune Isus, "nu mărimea darului contează, ci intenția cu care a fost făcut". O legendă poloneză povestește
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se va sătura niciodată și că va trebui să mănânce tot timpul. Vițelului îi dă pacea, satisfacerea foamei și posibilitatea de a rumega în liniște. Într-o poveste din Saxa, Isus și Sfântul Petru ajung într-un sat și sunt găzduiți de un om sărac care sacrifică pentru ei singura lui oaie. După masă Isus cere oasele și le pune în pielea oii. Se culcă toți. A doua zi dimineața oaspeții sunt deja plecați, iar omul cel sărac găsește în fața casei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o catastrofă sunt interpretate prin povești de acest tip, ca și nașterea unui lac. Otto Henne-Am Rhyn157 a adunat numeroase povești asemănătoare cu poveștile despre Sodoma și despre Filemon. Astfel, el relatează povestea lui Isus respins de oameni neospitalieri dar găzduit de către o femeie bătrână care îi dă pâine și apă. Isus aruncă restul de apă pe fereastră ceea ce duce la o inundație și la formarea lacului. Sărăcia gazdei nu are numai un sens moral ci constituie și un puternic resort
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se arată lui Abraham cei trei îngeri ai Domnului și el le oferă ospitalitate). Și nu e întâmplător că Filemon și Baucis, gazde model, se transformă în copaci. Există desigur și alte motivații pentru aceasta, copacul fiind și cel care găzduiește sufletele morților în numeroase credințe. Dar el este și cel care oferă ospitalitatea frunzișului său hoinarului, imagine totodată a verticalității, fermității și justiției. El este și imaginea înrădăcinării, a solului natal: stejarul ca și teiul sunt copaci ai "patriei" (în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mitică despre violență și nelegiurile ei, sau în piesa radiofonică de Leopold Ahlsen, Philemon und Baucis (1956) în care ospitalitatea este în centrul problemei în timpul războiului între cei trei partizani greci și trupele germane. Cuplul de bâtrâni Nikolaos și Marulja găzduiesc adesea pe partizani în vechea lor colibă din munți. Dar deși fiul lor a căzut în luptă, ei resping în forul lor interior orice violență care vine să tulbure lumea lor liniștită. Pentru Marulja e o "porcărie de război", iar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
primiri definitive. Arhitecturi ale dorinței Economia libidinală a ospitalității este inseparabilă de plăcerile senzuale pe care ea le oferă gazdei: plăcerea găzduirii și seducțiile ei, plăcerile mesei și plăcerile patului. Fiindcă găzduirea privește și trupul, cele două trupuri care se găzduiesc reciproc. Pentru ca acest spațiu erotic să se desfășoare, trebuie să acționeze seducția, deturnarea și o astfel de strategie recurge la artificiile podoabei, ale măștii, ale estetizării și ale unei arhitecturi frumoase. Casa care primește, spațiul arhitectural, constituie metafore ale trupului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
perspectiva acestei dorințe de ospitalitate, în care ni se arată diferitele declinări pe care le face Rousseau găzduirii, scenei de ospitalitate, ritualului său și implicațiilor acestuia, vom situa mai ușor atitudinea sa ambivalentă și ambiguă între dorința de a fi găzduit și experiența parazitismului. Relația întotdeauna critică a celui care este găzduit față de cel care găzduiește este o temă recurentă care dezvăluie într-un mod profund sensul relației cu celălalt. Sexul gazdei este un element deosebit de important, ca și seducțiile reciproce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]