7,151 matches
-
695, Inspector General al Jandarmeriei și Domnul C. Ciurea 696, Inspector General Administrativ. XVI. Aceste instrucțiuni vor fi traduse și în limba rusă și vor fi vizibil afișate alături de ordonanța pentru evacuare. Ordonanța și instrucțiunile se vor publica și în Gazeta Odessei. GUVERNATOR, ss. G. Alexianu p. conformitate ss. Gh. Maciu *) Adnotare: "5/I/942. Văzut. General ss. Petre Dumitrescu". AMR, fond 25-Armata a 3-a, dosar nr. 452, f. 7-11; AMAE, fond Problema 33, volumul 21, f. 220; Buletinul Transnistriei
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
referitoare la sancționarea evreilor nesupuși la chemare. 2. În scopul ca "chemarea" acestora să fie efectuată potrivit legii de mai sus și totodată evreii să fie încunoștiințați, Cercul Teritorial roagă a se aproba publicarea periodică a evreilor în cauză, în "Gazeta Evreiască". 3. Secția I-a propune a se aproba cererea, urmând ca toate înștiințările să fie date publicității numai prin biroul presei M.A.N. ȘEFUL SECȚIEI I-a COLONEL, ss. Borcescu E. Borcescu Șeful Biroului 10 Căpitan, ss. Apostolide
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în comandamentul Regiunii 1 Militară (19.11.1947-31.01.1948); trecut în rezervă la 01.02.1948. Maior (din 31.10.1940); locotenent-colonel (din 22.06.1944); colonel (din 23.08.1945). 505 Se referă la articolul publicat de ziarul "Gazeta Țării" din 13.10.1941. Pe acest articol ministrul Apărării Naționale a pus rezoluția: "[...] Marele Stat Major este rugat a-mi da explicațiuni. Apoi, se va aviza dacă este nevoie sau nu, a se face o cercetare judiciară [...]". AMR, fond
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
bugetului „menit a face epocă în analele noastre parlamentare“ - cum remarca, desigur, subiectiv ministrul de finanțe Costinescu - au depășit criza economică de la final de veac și începutul celui următor. Pe 18 septembrie 1901, ziarul consevator „Evenimentul de Iași“ desființa articolul gazetei austriece. Lucrul nu e de mirare. Era o obișnuință ca ziarele atașate politic să deschidă ediția, dacă reprezentau partidul de opoziție, cu editoriale defăimătoare la adresa partidului aflat la putere. Tot așa cum, când se efectua rocada guvernamentală, ediția începea cu laude
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ar putea exista. E cât se poate de normală și de legitimă această nesfârșită goană după public, etichetată de unii drept imorală (se știe că această etichetă este însă uneori meritată, având în vedere nivelul la care pot coborî unele gazete doar în încercarea de a-și spori numărul cititorilor). Dar conștința faptului că publicul trebuie atras, crescut, lărgit, educat pentru că numai astfel gazetele pot avea un viitor, a existat încă de la începuturi. Este naiv cel ce crede că primii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
știe că această etichetă este însă uneori meritată, având în vedere nivelul la care pot coborî unele gazete doar în încercarea de a-și spori numărul cititorilor). Dar conștința faptului că publicul trebuie atras, crescut, lărgit, educat pentru că numai astfel gazetele pot avea un viitor, a existat încă de la începuturi. Este naiv cel ce crede că primii noștri ziariști scriau așa, în abstract, asemenea unor luceferi cuprinși de serafice idealuri, uitând că dacă nimeni nu-i citește nici ei nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
începuturi. Este naiv cel ce crede că primii noștri ziariști scriau așa, în abstract, asemenea unor luceferi cuprinși de serafice idealuri, uitând că dacă nimeni nu-i citește nici ei nu există (cum par a uita azi unii scriitori la gazetele elitiste, care se iluzionează că au un public doar pentru că își citesc unii altora producțiile). Dimpotrivă, e uimitor cât de bine percepeau această relație inseparabilă cu publicul, conducătorii primelor periodice și cum încercau prin metode pe care azi le numim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
unii altora producțiile). Dimpotrivă, e uimitor cât de bine percepeau această relație inseparabilă cu publicul, conducătorii primelor periodice și cum încercau prin metode pe care azi le numim „marketing“, să îl atragă și să îl fidelizeze. Încă din articolele program gazetele își defineau explicit cititorii. Nu doar se limitau să spună că se adresează tuturor vorbitorilor de limbă românească (deși numărul scăzut al știutorilor de carte făcea ca publicul țintit să îi cuprindă pe toți aceștia), ci enumerau segmentele de cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pentru ei folositoare. Ion Heliade Rădulescu spunea în programa „Curierului românesc“ că revista va fi „pentru toată treapta de oameni“, adică pentru „liniștitul literat și filosof“, „băgătorul de seamă neguțător“, „asudătorul plugar“. Pentru a stimula oamenii să se aboneze la gazetele lor care îi țineau în contact cu „politicești și interesante novitale din toate țările lumei“ - cum scria Asachi în „Înștiințare despre gazeta românească din Ieși“ -, conducătorii gazetelor publicau în paginile lor „spre pomenire numele prenumeranților, cari vor da razemul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
liniștitul literat și filosof“, „băgătorul de seamă neguțător“, „asudătorul plugar“. Pentru a stimula oamenii să se aboneze la gazetele lor care îi țineau în contact cu „politicești și interesante novitale din toate țările lumei“ - cum scria Asachi în „Înștiințare despre gazeta românească din Ieși“ -, conducătorii gazetelor publicau în paginile lor „spre pomenire numele prenumeranților, cari vor da razemul și îndemnul dorit“. Mai mult decât atât, fondatorii primelor periodice, Heliade Rădulescu și Asachi, erau preocupați să-și fidelizeze abonații prin bonusuri, metode
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de seamă neguțător“, „asudătorul plugar“. Pentru a stimula oamenii să se aboneze la gazetele lor care îi țineau în contact cu „politicești și interesante novitale din toate țările lumei“ - cum scria Asachi în „Înștiințare despre gazeta românească din Ieși“ -, conducătorii gazetelor publicau în paginile lor „spre pomenire numele prenumeranților, cari vor da razemul și îndemnul dorit“. Mai mult decât atât, fondatorii primelor periodice, Heliade Rădulescu și Asachi, erau preocupați să-și fidelizeze abonații prin bonusuri, metode care azi fac parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
20 de prenumeranți. Cititorii fideli ai revistei unioniste „Zimbrul“ primeau „o foaie suplimentară cuprinzând oarecare producție literară sau traducere a vreo oarecare compuneri alese“. La fel trebuie văzută și apariția suplimentelor culturale și literare. „Curierul de ambe sexele“, „Adaos literar“, „Gazeta Teatrului Național“, „Muzeul Național“ - se distribuiau împreună cu publicația fondată de Heliade, iar în replica moldovenească, Asachi tipărea pentru cumpărătorii „Albinei“ suplimentele „Alăuta românească“, „Arhiva Albinii“ și „Foaia sătească a Prințipatului Moldovii“. E aceeași strategie de marketing prin care a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
generale a medicilor“. Toate astea și multe lucruri și mai interesante apar în Almanachul Antialcoolic pe anul 1915 (Focșani, Tipogr. „Putna“). Autorul, doctorul R. Rosin, are o dedicație de zile mari, pe care nu pot să n-o consemnez la gazetă: „Dedic această lucrare tuturor luptătorilor împotriva alcoolismului“. Doctorul R. Rosin este el însuși întâiul luptător, de vreme ce își începe astfel prefața: „În lupta popoarelor pentru existență, acțiunea în contra alcoolismului a fost încă dedemult una dintre preocupările de căpetenie ale conducătorilor statelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
în ultimii ani, 1,5 milioane de români și-au părăsit țara - n.r.). Se remarcă, din contra, un deficit al forței de muncă și la noi; de exemplu, în Banat, șomajul a scăzut la sub un procent. 14 noiembrie 2006, Gazeta Wyborcza, Polonia „Noi niciodată nu am scăpat de stereotipuri”tc "„Noi niciodat\ nu am sc\pat de stereotipuri”" Andrei Gheorghe: Salutare, națiune! Sunt Andrei Gheorghe și bună seara. Bine ați venit la „Politică, frate!”. Ne aflăm în România. Se execută
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
piețe, din cerul care e îndeobște ascuns sub pîclă? Din lumină electrică și apă curentă? Din imagini de album, din contraste pitorești care se dau, gratuit sau la prețuri pipărate, vizitatorilor străini? Din evenimente care apar pe prima pagină a gazetelor și din fragmente dezordonate de viață personală? Din gunoaie, gunoaie și iar gunoaie? Din negocieri, declarații, explicații și afirmații? Din mărfuri expuse opulent în lanțuri de magazine? Există, fără îndoială, mai multe orașe în fiecare oraș mare: orașul celor cu
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
și interviurile romancierului. I se pune însă în seamă o afirmație (inexactă) că s-ar fi pronunțat în cadrul unei anchete literare "pentru arta cu tendință și care să folosească straturilor largi populare." Încă din 1919-1920, tânărul corector și redactor de gazete l-a cunoscut pe un alt "sburătorist" (intermitent și temporar) Camil Petrescu. Și lui îi dedică un succint, însă pătrunzător portret: "în acest omuleț blond șters, care, la prima vedere, nu impresiona în nici un fel, trăiau intens numai ochii agitați
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
unui grup de scriitori care să-și ,vîndă", prin arte poetice aduse în pas cu moda, textele, decît pe-aceea a ,generației-valiză", în care fiecare critic, mentor, afín deșartă ce găsește de cuviință. De gîndit și la asta... Cît despre gazetă, n-o fi ea de capitală, dar concurență presei centrale mai că face! Despre cărți și alți demoni Rămînem în provincie (nicidecum în provincia culturală...), la numărul 68, din 1-15 iulie, al Tribunei. Iarăși interviu, de astă dată luat de
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
freamătul oamenilor de atunci, cu zbuciumul, prăbușirile sau înălțările lor. Uneori pilduitoare și pentru ziua de față. Iată de ce semnalăm ca o necesară și așteptată readucere în atenția celor de acum a publicisticii unuia dintre slujitorii dăruiți ai slovei de gazetă din Basarabia interbelică. Slujitor al altarului Domnului, dar și al tribunei, tot altar, din cotidiana pagină de presă: Părintele Vasile }epordei (1908-1997). Încă din anii studenției la Facultatea de Teologie din Chișinău a fost atras de gazetărie, colaborând la publicații
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
presă: Părintele Vasile }epordei (1908-1997). Încă din anii studenției la Facultatea de Teologie din Chișinău a fost atras de gazetărie, colaborând la publicații bisericești, dar și la ziarele de mare tiraj. În 1932, Nichifor Crainic l-a luat colaborator la gazeta sa, Calendarul, din București, părintele publicând statornic în Raza (1931-1944), care apărea la Chișinău. A scris neîntrerupt la acest ziar și la un altul, Basarabia (1939), dar și la Viața Basarabiei (1932-1938), Cuget Molodovenesc (1928-1944), Gazeta Basarabiei (1935-1940) și în
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
a luat colaborator la gazeta sa, Calendarul, din București, părintele publicând statornic în Raza (1931-1944), care apărea la Chișinău. A scris neîntrerupt la acest ziar și la un altul, Basarabia (1939), dar și la Viața Basarabiei (1932-1938), Cuget Molodovenesc (1928-1944), Gazeta Basarabiei (1935-1940) și în multe altele, în momente de clădire a noii vieți în provincia de peste Prut revenită la viața românească după 1918, dar și în zilele și lunile de restriște când Basarabia a fost răpită prin dictatul sovietic din
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
a noii vieți în provincia de peste Prut revenită la viața românească după 1918, dar și în zilele și lunile de restriște când Basarabia a fost răpită prin dictatul sovietic din 1940. Semnătura sa era nelipsită din Raza Basarabiei (1940, București), Gazeta refugiaților (1940-1944, București), Basarabia (1941-1944, București-Chișinău). Recentul volum, Vasile }epordei, Scrieri alese, apărut la Editura Flux din Chișinău (îngrijit de preoții Gheorghe Cunescu și Sergiu C. Roșca, cu sprijinul fiului autorului, Valentin }epordei) reunește publicistica sa îndeosebi din anii 1930-40
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
a călăuzit toată existența de-acel maiorescian Ťbiruit-a gîndulť, n-ar mai putea recunoaște pe aceia care altădată îi socotea continuatorii săi. Unii sînt în temniță, unii au murit, unii - biruit-a nerușinarea - sînt la Academie sau în paginile de gazetă, ale timpurilor noi." Memoria bunului, încercatului critic care, ,ducînd modestia pînă în zările înalte ale orgoliului, necerînd de la nimeni nimic, dînd totul oricui ș...ț, a introdus în moravurile românești prestigiul unui stil de-a fi și de a face
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
a culturii române contemporane, Constantin Noica a publicat peste 60 de volume (lucrări originale, traduceri, ediții îngrijite) și a semnat, de asemenea, sute de articole și eseuri în publicații interbelice dintre cele mai cunoscute. în perioada comunistă, a colaborat la Gazeta literară, România literară, Contemporanul și altele. Este surprinzător câtă pasiune a pus viitorul filosof în activitatea de jurnalist (pentru o perioadă scurtă, de o lună - 8 septembrie-16 octombrie 1940 - a fost redactor-șef al revistei Buna-Vestire), activitate etichetată cel mai
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
Ion Iovanaki, debutând în 1912, la 17 ani, la revista ,Simbolul" și publicând apoi alte poezii în 1913 la , Noua revistă română", să fie remarcat de unul din marii ziariști ai momentului, N. D. Cocea, și invitat să colaboreze la gazetele lui ,Rampa" și ,Facla". Va fi începutul unei colaborări, al unei prietenii și al unei solidarități de durată. Gazetarul Eugen Vinea, cum semna de-a lungul anului său de debut 1913, va porni cu însemnări de critică literară, prelungite cam
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
la Beiuș, 1821, anul redactării "primelor statute ale Societății literare", "întîiele serii profesioniste de actori", "primul contact cu dramaturgia europeană" prin traducerile lui Metastasio, "întâia dramă" istorică națională, păstrată în literatura noastră, Petru Rareș, în manuscris, "întâiul periodic teatral românesc", "Gazeta Teatrului Național", pagină din "Curierul românesc" semnată de I. Heliade-Rădulescu, socotită a sta la începuturile cronicii dramatice la noi, Iosif Vulcan despre momentul când actorii bucureșteni au pus "temelia" edificiului "civilizațiunii naționale" pentru "dezvoltarea limbii" prin arta scenei. Și enumerarea
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]