6,593 matches
-
proiect al lui Ștefan D. Grecianu, arăta astfel: scut sfertuit, având în cartierele unu și patru câmp albastru, iar în doi și trei roșu. În cartierul unu este reprezentată acvila de aur, cruciată și încoronată cu același metal, având în gheara stângă sceptrul, iar în cea dreaptă spada. În partea superioară a cantonului, în dreapta se află un soare de aur. În cartierul doi a fost reprezentat un cap de bour având o stea în șase colțuri între coarne și o semilună
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Masculii sunt mai mici decât femelele. Aripile sunt lungi (32-45 cm) și înguste. Anvergura aripilor de aproximativ 1 m. Coada lungă și dungată cu o lungime de 20-28 cm. Tarsometatarsul de 7-9 cm este golaș, fără pene. Degetele subțiri, cu gheare ascuțite. Masculii și femelele sunt colorați diferit. Masculii de obicei au o culoare cenușiu-surie, femelele și puii sunt cafenii; la multe specii în regiunea supracodală se evidențiază o pată albă. Caracteristic este prezența unui disc facial (de unde și numele latin
Erete () [Corola-website/Science/308504_a_309833]
-
puternic, cu marginile tăioase ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâșiat prada. Corpul subțire, aripile și coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălțimi prada: păsări, șoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâșie cu ciocul și o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de
Uliu () [Corola-website/Science/308503_a_309832]
-
Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălțimi prada: păsări, șoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâșie cu ciocul și o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu-se cu carne, pilota sa este mai puțin dezvoltată decât a altor păsări care se hrănesc cu grăunțe. Alte păsări răpitoare de zi sunt
Uliu () [Corola-website/Science/308503_a_309832]
-
însă pe piept și sub bărbie animalele sunt întotdeauna de culoare albicioasă. Noi-născuții sunt de culoare bej, cu pete care vor disparea mai târziu. Puma are la laba anterioră cinci degete și la cea posterioră patru. Degetele sunt înarmate cu gheare retractile puternice. Sunt animale foarte mobile, flexibile, care pot sări la o distanță de 10 m și la o înălțime de 4 m. Cercetătorul nordamerican Truman Everts descrie urletul pumei asemănător cu cel al omului. O pumă poate atinge în
Pumă () [Corola-website/Science/308543_a_309872]
-
epidermice și periodic scorpionul năpârlește. Prosoma reprezintă 6 segmente dorsale contopite formând carapacea nesegmentată și puternic scleritizată. Ea poartă 2 ochi mediani și 5 laterali, câte o pereche de pedipalpi și chelicere, și 4 membre locomotoare care se termin cu gheare. Poziția ochilor depinde de structura solului în care locuisc. Tot pe prosomă se află și orificiul bucal. El este înconjurat de articolele bazale ale primelor membre, care formează cavitatea preorală, numită și atriu bucal. Această cavitate participă la fărâmițarea hranei
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
cu trihobotrii, receptori tactili. Pedipalpii sunt folosiți la prinderea prăzii și la luptele cu dușmanii. Următoarele 4 apendice reprezintă membre locomotoare (picioare). Ele sunt alcătuite din 7 articole, plus bazitars. Picioarele sunt nescleritizate. Articolul tarsal se termină cu o pereche gheare. Mezosoma este largă, turtită dorso-ventral, alcătuită din 7 segmente (somite). Primul segment prezintă un opercul genital, sub care se deschide orificiul genital. Operculele femelelor sunt duble, pe când la masculi fuzionate. Pe al doilea se găsesc două structuri numite pieptene, bogate
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
locomotoare. Ei nu au maxilare, de aceea articolele bazale ale chelicerelor, pedipalpilor și primei pereche de picioare formează atriul bucal, cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol este mobil și are forma unei gheare. La păianjenii migalomorfi în chelicere sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
de picioare formează atriul bucal, cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol este mobil și are forma unei gheare. La păianjenii migalomorfi în chelicere sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia și tars. La masculi pedipalpii au și
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
în funcție de modul de viață. Astfel, la reprezentanții familie Salticidae picioarele sunt scurte și puternice, adaptate la executarea săriturilor. La tarantule picioarele sunt lungi și puternice, adaptate la alergat. La păianjenii țesători picioarele sunt subțiri și tarsul are aspectul a două gheare pectinate și una în formă de clește de tip carabinieră, fiind utilizate la construcția pânzei. Opistosoma este partea cea mai voluminoasă a corpului. Aici sunt localizate cele mai multe organe. Pe partea ventral - posterioară se află orificiul anal și organele filiere. Organele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
creșterea bruscă a presiunii, de aceea acești păianjeni pot executa sărituri la distanțe de 50 de ori mai mari decât lungimea corpului. Majoritatea păianjenilor care vânează în mod activ, și nu construiesc pânze, au smocuri dense de păr fin între ghearele din vârful picioarelor lor. Aceste smocuri, cunoscut sub numele de scopulae, se ramifică în peste 1000 de fire și mai subțiri. Această le permită să se urce pe suprafețe vertical și plane, sau chiar pe plafon. Se pare că aderența
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
rapid animal terestru, putând atinge o viteză de 112-120 km/h. De asemenea, ghepardul poate dezvolta o accelerație de la zero la 100 km/h în doar 3 secunde. La acest record contribuie și faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile. Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permițându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
felină de pe Pământ, ci și cel mai bun sprinter din regnul animal. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o distanță maximă a pasului. Cu o coloana vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează, ele nefiind retractile, ca la celelalte feline. Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată. Dar
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
Dragonul de Komodo". Cu toate că are o greutate de până la 125 kg și o lungime de circa 3 metri, se poate deplasa incredibil de rapid. Animalele prinse nu au nici o șansă de viață, deoarece Dragonul de Komodo are maxilare puternice și gheare care îi permit să ucidă rapid. Subordinul Lacertilia (Sauria)
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
din alamă, Peste manșonul tronconic se montează acvila. Aceasta este confecționată din tablă de cupru aurită și are dimensiunile de 15 cm înălțime și 11,5 cm lățime. Acvila privește spre dextra, se află în zbor jos și ține în gheare fulgerele lui Jupiter. Este plasată pe un suport paralelipipedic din același metal (dimensiuni 10 × 3,5 × 2 cm), care prezintă la partea inferioară un ornament înalt de 3,4 cm. Suportul se fixează de manșonul tronconic al hampei prin înșurubare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
învățăturii) încadrată de un glob pământesc și de bustul lui Homer, cel dintâi poet al Greciei antice, o hartă a lumii, mai multe cărți (în număr de șase), o călimară de brâu cu toc pentru pene, o bufniță ținând în gheare o pană de scris (simbolizând înțelepciunea). În perioada 1948 - 1977 școala funcționează sub diferite denumiri (Liceul de Băieți Nr.1, Liceul „Mihail Sadoveanu”, Liceul de matematică-fizică Nr.1 „Mihail Sadoveanu”). În 1978 se revine la vechiul nume de Liceul Național
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
deja rar. E posibil ca europenii să-l fi întâlnit încă din 1642, când Abel Tasman a ajuns pentru prima dată pe țărmul Tasmaniei. În jurnalul lui de călătorie, niște urme descoperite sunt descrise ca aparținând unor „bestii sălbatice cu gheare precum "tigrul"”. Marc-Joseph Marion du Fresne, ajuns cu vasul "Mascarin" în 1772, a descris un animal ca fiind „o pisică tigru”, cu toate că dihorul marsupial a fost la fel descris, ceea ce face imposibil aflarea adevărului. Prima întâlnire certă a fost cea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
spre deosebire de vulpi, pisici, câini, wombat sau diavoli tasmanieni, aceștia aveau pernița din spate foarte mare, iar cele patru din față aranjate într-o linie aproape dreaptă. Membrele posterioare erau similare cu cele din față, dar aveau patru degete în loc de cinci. Ghearele nu erau retractabile. Studiile științifice inițiale au concluzionat că acesta se baza pe miros atunci când vâna, dar analizele ulterioare ale structurii creierului au scos la iveală faptul că simțul oflactiv nu era bine dezvoltat. În schimb e posibil ca acesta
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
cu o viteză de 50 km/h.<br>Astfel, o altă particularitate caracterstică numai struțului este faptul că, prin adaptare la fugă, pasărea are numai două degete (Didactylie) la picior, picioarele folosind și ca o armă de temut. Degetele au gheare puternice ce ating o lungime 10 cm.<br>Osul pieptului (Sternum) este plat (lat. Ratis) la toate varietățile de struți, din care cauză pasărea are o centură scapulară dezvoltată cu oasele "Os coracoideum" și "Clavicula". <br>Aripile struțului sunt relativ
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
o lungime de 2 m. Însă cel mai mare urs american cunoscut este unul din Wisconsin din anul 1885, ce cântărea 400 kg. Culoarea blănii este de obicei neagră, însă sunt și bruni și chiar albătrii-închiși, întâlniți în zona arctică. Ghearele ursului american sunt mai mici și mai puternice decât cele ale ursului grizzly, ei fiind cei mai buni cățărători din familia Ursidae. Urșii americani sunt omnivori, ei ar mânca aproape orice. Însă mâncarea lor preferată este mierea, anual mii de
Baribal () [Corola-website/Science/303003_a_304332]
-
au tendința de a se lupta. Niciodată stăpânul nu intervine fizic în lupta lor, deoarece acesta poate fi zgâriat sau mușcat serios. Pisicile au nevoie să zgârie, fiind procesul prin care se îndepărtează straturile inutile ale țesutului cornos care constituie ghearele. Prin întindere se exersează mușchii, încheieturile și tendoanele. Dacă pisica zgârie mobila din casă, înseamnă că are nevoie de o suprafață pe care să își ascută ghearele. Pentru a elimina această problemă, stăpânii pot achiziționa suprafețe de ascuțit ghearele, poziționându
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
fiind procesul prin care se îndepărtează straturile inutile ale țesutului cornos care constituie ghearele. Prin întindere se exersează mușchii, încheieturile și tendoanele. Dacă pisica zgârie mobila din casă, înseamnă că are nevoie de o suprafață pe care să își ascută ghearele. Pentru a elimina această problemă, stăpânii pot achiziționa suprafețe de ascuțit ghearele, poziționându-le în locuri cu cel mai mare interes pentru pisici. Pisicile stresate sau bolnave pot zgâria sau mușca oamenii, comportament care poate apărea când pisica nu are
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
constituie ghearele. Prin întindere se exersează mușchii, încheieturile și tendoanele. Dacă pisica zgârie mobila din casă, înseamnă că are nevoie de o suprafață pe care să își ascută ghearele. Pentru a elimina această problemă, stăpânii pot achiziționa suprafețe de ascuțit ghearele, poziționându-le în locuri cu cel mai mare interes pentru pisici. Pisicile stresate sau bolnave pot zgâria sau mușca oamenii, comportament care poate apărea când pisica nu are chef de alintări și mângâieri, mai ales pe burtă. Mâna nu trebuie
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]