7,022 matches
-
națională a Belgiei, întrucât a considerat că rivalul său francez, Roger Lapébie, a fost pedepsit prea ușor după ce, pe o cățărare, fusese tractat de o mașină. În anul 1950: În anul 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă după ce cu o seară înainte fuseseră testați antidrog. În anul 1968, jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la plângerile formulate de ziariști
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
ușor după ce, pe o cățărare, fusese tractat de o mașină. În anul 1950: În anul 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă după ce cu o seară înainte fuseseră testați antidrog. În anul 1968, jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la plângerile formulate de ziariști, conform cărora competiția ar fi fost una modestă. În anul 1978, cicliștii au pedalat încet pe parcursul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
finalul de la Valence d'Agen au trecut linia de sosire pe jos, pe lângă biciclete. Au protestat astfel împotriva desfășurării a mai multe etape într-o zi, motiv pentru care erau obligați să se trezească foarte devreme dimineața. În anul 1982, greva lucrătorilor din industria oțelului a stopat desfășurarea contratimpului pe echipe. În anul 1987, fotografii Turului Franței au intrat în grevă, plângându-se că mașinile în care se aflau invitații oficiali le stăteau în cale. În anul 1988, cicliștii au intrat
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
mai multe etape într-o zi, motiv pentru care erau obligați să se trezească foarte devreme dimineața. În anul 1982, greva lucrătorilor din industria oțelului a stopat desfășurarea contratimpului pe echipe. În anul 1987, fotografii Turului Franței au intrat în grevă, plângându-se că mașinile în care se aflau invitații oficiali le stăteau în cale. În anul 1988, cicliștii au intrat în grevă în semn de protest cu privire la efectuarea unui test antidrog asupra lui Pedro Delgado. În anul 1990, organizatorii au
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
din industria oțelului a stopat desfășurarea contratimpului pe echipe. În anul 1987, fotografii Turului Franței au intrat în grevă, plângându-se că mașinile în care se aflau invitații oficiali le stăteau în cale. În anul 1988, cicliștii au intrat în grevă în semn de protest cu privire la efectuarea unui test antidrog asupra lui Pedro Delgado. În anul 1990, organizatorii au aflat de o blocadă pusă la cale de agricultorii din zona Limoges și au reușit să devieze traseul cursei înainte ca aceasta
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fost găsite doze de eritropoietină (EPO), de hormoni de creștere, de testosteron și de amfetamină. Raidurile poliției asupra hotelurilor unde erau cazate echipele au condus la descoperirea produselor dopante aflate în posesia echipei TVM. Ca urmare, cicliștii au intrat în grevă. După ce directorul cursei, Jean-Marie Leblanc, a mediat conflictul, poliția și-a redus acțiunile, iar competiția a continuat. Totuși, unii cicliști au abandonat și doar 96 de sportivi au încheiat cursa. În procesul ce a urmat, s-a dovedit că oficialii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
țara vecină. Alexandru Sencovici a fost trimis la Oradea. La Plenara CC al PCR din 26-27 octombrie 1977, deși nu a fost pe ordinea de zi, la cererea lui Alexandru Sencovici, membru al CC al PCR, a fost discutată și greva minerilor din Valea Jiului din perioada 1-3 august 1977. Alexandru Sencovici a fost căsătorit cu Elisabeta Bozsi și au avut un băiat, Gheorghe (Gyuri), care s-a căsătorit cu cântăreața Margareta Pâslaru. Un amănunt picant este modul cum numeroși activiști importanți
Alexandru Sencovici () [Corola-website/Science/308322_a_309651]
-
Certej, ministrul minelor Bujor Almășan, împreună cu o comisie guvernamentală, au fost la Certej, unde au verificat iazul de decantare și au decis că acesta este încă funcțional, după care au aniversat cu mare pompă 225 de ani de minerit. În urma grevei minerilor din Valea Jiului din 1-3 august 1977, Bujor Almășan, care fusese demis la 27 ianuarie 1977 din funcția de ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, a primit un vot de blam la plenara CC al PCR din 26-27 octombrie 1977
Bujor Almășan () [Corola-website/Science/308328_a_309657]
-
anilor '70, a "crescut" constant în funcții. A devenit membru al Consiliului Apărării, președintele Consiliului organizării economico-sociale, președintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, ministru al Muncii. Din 1980, a exercitat funcția de primar al Bucureștiului. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și împreună cu Ilie Verdeț, a fost trimis de Ceaușescu la fața locului pentru negocieri, dar au eșuat. A fost membru al CC al
Gheorghe Pană () [Corola-website/Science/308337_a_309666]
-
Vorwärts" ("Înainte") și "Die neue Zeit" ("Timpul nou") sub pseudonimul Alexander Parvus. Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat și de problema organizării grevelor, devenind unul dintre liderii revoluționari zeloși. A publicat și în presa rusă de extremă stângă. După ce l-a cunoscut pe Troțki, autoritățile Germaniei l-au declarat pe Parvus persoană indezirabilă. După 1900, a făcut cunoștință la München cu Lenin, iar
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
comunist internațional Cristian Racovski, care i-a influențat drumul politic în tinerețe. S-a numărat printre fondatorii Partidului Comunist Român, dar nu a putut fi prezent la congresul întemeietor de la 8 mai 1921, deoarece după ce s-a aflat printre organizatorii grevei generale din 1920 și după ce a fost acuzat de autorități de participare la plănuirea atentatului lui Max Goldstein de la Senat din decembrie 1920, fusese judecat și se afla în închisoare. La Congresul al II-lea al Partidului Comunist în 1922
Boris Ștefanov () [Corola-website/Science/307446_a_308775]
-
lui Mihai Gafița de a scoate poezii din carte, volumul va fi topit. Împotriva lui, cu toate că nu fusese difuzată cartea, Secția de presă a Comitetului Central al P.C.R. organizează o campanie de presă. În semn de protest, poetul intră în "greva tăcerii", nemaipublicând niciodată în presă înainte de Revoluția din 1989. În pofida dezastrului, predă Editurii Cartea Românească volumul Pâinea tăcerii, pe care îl înlocuiește la 18 noiembrie 1972 cu volumul Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă. În anul următor, Eugen
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
politicienii vremii, luați prin surprindere de succesul comuniștilor, au invocat niște vicii de procedură pentru a-i invalida în bloc pe toți cei cinci deputați comuniști (singurii care s-au opus acestui act au fost parlamentarii social-democrați) și apoi, după grevele de la Grivița din februarie 1933, BMT a fost interzis. Comuniștii au înființat imediat „Liga Muncii”, dar această formațiune a avut o viață și mai scurtă, fiind interzisă după un singur an. După aceea comuniștii români au renunțat la orice veleitate
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
în apropiere de Bjelovar și a găsit de lucru că mașinist. În 1925, Broz s-a mutat la Kraljevița, unde lucra pe un șantier naval. A fost ales ca lider de uniune iar un an mai târziu a condus o grevă pe șantierul naval. A fost concediat și s-a mutat în Belgrad, unde a lucrat la o fabrică de trenuri în Smederevska Palanka. A fost ales Comisar al Muncitorilor dar a fost concediat imediat după ce i-a fost descoperită apartenența
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
mai 1863 dă dreptul muncitorilor, asemenea prevederilor similare adoptate deja în Regatul Unit, de a-și depune banii în societăți cooperative. O altă lege, din 25 mai 1864, le acordă dreptul la protest pentru condiții mai bune de muncă, prin grevă. Împăratul mai permite de asemenea muncitorilor asocierea în sindicate pentru a-și putea proteja mai bine interesele. Un punct de vedere opus guvernului veni din partea Bisericii Catolice, prin ziarul lui Louis Veillot 'Universul'. Nici măcar expediția din Siria din 1860, în favoarea
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
două licee. Câteva zile mai târziu a urmat protestul cadrelor didactice, secția română de la același liceu. În același timp, elevii și profesorii maghiari solicitau ca această transformare să se facă imediat. În susținerea acestui deziderat, elevii maghiari au intrat în grevă, gestul lor fiind preluat de către studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. La data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureș aproape 100.000 de etnici maghiari au participat la un marș al tăcerii, ținând în
Conflictul interetnic de la Târgu Mureș () [Corola-website/Science/302088_a_303417]
-
a condus la intensificarea și răspândirea idealurilor anticomuniste în întreaga Europă Centrală și de Est, slăbind regimurile comuniste. În Polonia, a fost principala cauză a prăbușirii comunismului. Criza economică tot mai adâncă de la sfârșitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve masive, iar guvernul, amenințat de faliment economic, a fost nevoit să încheie un acord cu sindicatele libere, prin care s-a decis organizarea primelor alegeri libere. Curând, Republica Populară Polonia a fost înlocuită de o republică democrată. Aceste alegeri, în
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
de Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunistă ateistă, era greu de acceptat pentru o populație antirusească și profund catolică. Nemulțumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. În urma mișcărilor studențești din 1968 și grevelor de la Gdańsk și Gdynia din decembrie 1970, situația a devenit foarte tensionată, iar poliția a intervenit deschizând focul asupra muncitorilor fără apărare. La conducerea elitei politice comuniste a ajuns Edward Gierek care a împăcat muncitorii prin reașezarea prețurilor și cu
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
deschizând focul asupra muncitorilor fără apărare. La conducerea elitei politice comuniste a ajuns Edward Gierek care a împăcat muncitorii prin reașezarea prețurilor și cu promisiunea îmbunătățirii nivelului de trai. Începând cu 1975, economia a intrat din nou în recesiune. Primele greve au avut loc în iunie 1976 în fabricile Radom și Ursus. În urma reprimării lor de către guvern, mișcarea muncitorească a primit sprijin din partea intelectualității, prin înființarea Comitetului de Apărare al Muncitorilor ("Komitet Obrony Robotników" în poloneză). Această organizație lupta pentru apărarea
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
respectarea tradițiilor naționale și a subliniat importanța libertății și a drepturilor omului. Situația economică s-a deteriorat și mai mult la începutul anilor 1980. În iulie 1980, guvernul condus de Edward Gierek, aflat în impas, a decis creșterea prețului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe șantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceștia erau conduși de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviștilor a fost coordonată
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
economică s-a deteriorat și mai mult la începutul anilor 1980. În iulie 1980, guvernul condus de Edward Gierek, aflat în impas, a decis creșterea prețului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe șantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceștia erau conduși de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviștilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se așeze la masa negocierilor și să
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviștilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se așeze la masa negocierilor și să semneze în august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la grevă, legalizarea înființării sindicatelor independente și desființarea cenzurii. La 17 septembrie, reprezentanții muncitorilor din întreaga Polonie au decis constituirea unui sindicat național independent, "". Un an mai târziu, în octombrie 1981 s-a desfășurat primul congres al Solidarității, iar Lech Wałęsa a
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
trupele de asalt polițienești ZOMO ("Zmotoryzowane Odwody Milicji Obywatelskiej"). Una dintre cele mai mari demonstrații, a avut loc pe 16 decembrie 1981 la mina Wujek, unde forțele guvernamentale au deschis focul asupra protestatarilor, omorând 9 persoane și rănind alte 21. Grevele au încetat până la 28 decembrie, iar mișcarea Solidarității părea înăbușită. Legea marțială a fost retrasă formal în iulie 1983, deși controlul sporit al libertăților civile și al activității politice, precum și raționalizarea mâncării au rămas în vigoare până în a doua jumătate
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
jumătate a anilor 1980. Criza economică tot mai adâncă și reformele de glasnost și perestroika din Uniunea Sovetică au condamnat la eșec toate încercările puterii de a rezolva situația prin măsuri coercitive. Pe 21 aprilie 1988, un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai, muncitorii de la șantierul naval din Gdańsk s-au alăturat protestelor. Revoltele au fost reprimate temporar de guvern, dar în scurt timp acestea au reizbucnit: greva minerilor din Jastrzębie Zdrój (15 august) s-
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
21 aprilie 1988, un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai, muncitorii de la șantierul naval din Gdańsk s-au alăturat protestelor. Revoltele au fost reprimate temporar de guvern, dar în scurt timp acestea au reizbucnit: greva minerilor din Jastrzębie Zdrój (15 august) s-a extins până la 20 august în mai multe mine poloneze, iar pe 22 august muncitorii de la șantierul naval din Gdańsk au intrat din nou în grevă. Pe 26 august, Czesław Kiszczak, ministrul de
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]