7,681 matches
-
la nu știu care 40 de saci de porumb boabe, În Țăndărei, unde Îs silozurile”. Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și o fost trei inși care o Împărțit cu el, și o fost unu’ de la parchete, Călin, da’ nu mai știu celălalt nume... Și eu n-am avut nimic de pierdut, numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le-am luat... Io am fost arestat ultimu’ și ceilalți terminaseră ancheta, și cu mine a făcut anchetă intensivă ca să ajung la nivelu’ celorlanți... (râde - n.n.) Ați spus că ați fost bătut În anchetă... Ați putea detalia? Vă spun... nici hoții dă cai, cum se spunea pe timpuri, că cele mai groaznice bătăi le luau hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu pot să spun sau să descriu prin ce chinuri am trecut acolo... Avea... un lemn, despicat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a făcut anchetă intensivă ca să ajung la nivelu’ celorlanți... (râde - n.n.) Ați spus că ați fost bătut În anchetă... Ați putea detalia? Vă spun... nici hoții dă cai, cum se spunea pe timpuri, că cele mai groaznice bătăi le luau hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu pot să spun sau să descriu prin ce chinuri am trecut acolo... Avea... un lemn, despicat așa, ți-l punea În păr și-l sucea. Cu diverse cauciucuri Îți dădea une
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Aceasta era a doua decepție. Venisem de acasă cu alte principii, cu ideea că orice faptă rea, că, mai ales furtul, trebuie aspru pedepsit; dar aci, într-un institut de educațiune, furtul nu era nici măcar urmărit. Aveam printre colegi chiar hoți de profesie. Îmi aduc aminte de unul care avea un belciug cu vreo patruzeci de chei de toate mărimile și pentru toate felurile de broaște. Oriunde găsea o cheie și-o adjudeca, apoi opera toate lăzile și pupitrele colegilor, de unde
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De când s-a introdus juriul și s-a ridicat pedeapsa morții pentru asasini, prădăciunile și omorurile au luat la noi o întindere înspăimântătoare și se produc cu o semeție neauzită. Astfel am văzut formându-se bande de douăzeci[ treizeci] de hoți chiar prin rezidențele ținutale și, ceea ce este încă mai grav, acele bande s-au recrutat în parte chiar printre agenții puterii publice, cari sunt chemați a apăra societatea în contra făcătorilor de rele. În timpul principelui Mihail Sturdza, după ce s-a spânzurat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin rezidențele ținutale și, ceea ce este încă mai grav, acele bande s-au recrutat în parte chiar printre agenții puterii publice, cari sunt chemați a apăra societatea în contra făcătorilor de rele. În timpul principelui Mihail Sturdza, după ce s-a spânzurat câțiva hoți, securitatea persoanelor a devenit absolută și nu s-au mai produs nici o prădă ciu ne, nici un omor. Experiența este aci mai presus decât niște teorii a căror con secințe la noi au fost omorârea celor buni și asigurarea impunității celor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un prieten al familiei, locotenentul Boteanu, mai târziu generalul Boteanu. Se juca Don Juan de Marana 238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
locotenentul Boteanu, mai târziu generalul Boteanu. Se juca Don Juan de Marana 238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus din piesele: Lipitorile satelor, Avarul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mihail Pascaly (s-a jucat și în stagiunea 1869-1870 - v. ROM. din 22 martie 1870, p. 3 - dar și în anii anteriori). 239. Dintre traducerile și adaptările văzute de Bacalbașa în anii 1872-1873 la Tea trul cel Mare din București ( Hoții de codru și hoții de orașe, „dramă critică și socială“ de Félix Pyat, tradusă de Paraschiv T. Georgescu, Caterina Howard, dramă de Al. Dumas-tatăl, tradusă de Simeon Mihălescu), Rotarul sau Țăranul în vremea lui Tudor era totuși o lucrare originală
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
jucat și în stagiunea 1869-1870 - v. ROM. din 22 martie 1870, p. 3 - dar și în anii anteriori). 239. Dintre traducerile și adaptările văzute de Bacalbașa în anii 1872-1873 la Tea trul cel Mare din București ( Hoții de codru și hoții de orașe, „dramă critică și socială“ de Félix Pyat, tradusă de Paraschiv T. Georgescu, Caterina Howard, dramă de Al. Dumas-tatăl, tradusă de Simeon Mihălescu), Rotarul sau Țăranul în vremea lui Tudor era totuși o lucrare originală a lui Mihail Pascaly
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pascaly. Dintre piesele jucate efectiv în această stagiune, amintim: drama națională Lăpușneanu de N. Scurtescu, Radu Basarab, ban al Olteniei, „dramă națională cu mare spectacol“ de Ștefan Vellescu, Paiața, dramă de A. d’Ennery (în TRC.: Denneri!) și Marc Fournier, Hoții de codru și hoții de orașe, dramă de F. Pyat, Amorul doctor, prelucrare după Molière de M.G. Obedenaru, Monumentul de la Că lugăreni de Vasile Maniu, Banul Mărăcine de V.A. Urechia, Patrie și domnitor de ace lași ș.a. În lista
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
efectiv în această stagiune, amintim: drama națională Lăpușneanu de N. Scurtescu, Radu Basarab, ban al Olteniei, „dramă națională cu mare spectacol“ de Ștefan Vellescu, Paiața, dramă de A. d’Ennery (în TRC.: Denneri!) și Marc Fournier, Hoții de codru și hoții de orașe, dramă de F. Pyat, Amorul doctor, prelucrare după Molière de M.G. Obedenaru, Monumentul de la Că lugăreni de Vasile Maniu, Banul Mărăcine de V.A. Urechia, Patrie și domnitor de ace lași ș.a. În lista repertoriului am menținut indicația
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
doar 12 piese aflate la Muzeul de Istorie a României, a avut loc - aproximativ în împrejurările descrise de Bacalbașa - nu chiar „precis“ în noaptea de Crăciun a anului 1877, ci la 20 noiembrie/2 decembrie 1875. Fostul seminarist Pantazescu Popescu, hoț recidivist, în etate de 21 de ani, fiul preotului din comuna Titu, pătrunsese din biblioteca Senatului aflată deasupra Muzeului Național, în sala în care era adăpostit prețiosul tezaur de aur, reușind să-l sustragă și să-l ascundă în cutia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zile mai târziu, dar între timp presa liberală avusese răgazul să acuze guvernul conservator de risipirea avutului obștesc: „...Guvernul este conservator, Camera este conservatoare, Senatul este conservator, cu toate acestea, în loc să se conserve ceva subt aceste puteri, se risipește tot...“ („Hoții la Muzeu“, TEL., an. V, nr. 1093, 21 noiembrie 1875, p. 1). Pantazescu a fost condamnat, în mai 1876, la șase ani închisoare, dar a fost într-adevăr ucis pe când încerca să evadeze din penitenciarul de la Cozia. Supoziția lui Bacalbașa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
compună o „canțonetă“, Cloșca cu pui, interpretată cu mare succes în sala Walhala de I.D. Ionescu, iar echipa de gimnaști a profesorului Moceanu va prezenta la Teatrul Bossel o „mare pantomimă gimnastică și spectaculoasă, în un act și șapte tablouri“, Hoțul de cloșcă sau Furtul nereușit de la Muzeu (TEL., 4 decembrie 1875, p. 3). addenda Reproducem selectiv, așa cum am precizat în Nota asupra ediției (1987), pasajele mai im portante eliminate de Bacalbașa atunci când a pregătit pentru a fi cuprinse în volum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea-i bocitoare Strigă ne-ncetat: Oh!... țara e zbuciumată De un hoț străin De o liftă leșinată Slugă la Berlin! Săriți, dar, români cu toții De el s-o scăpați Căci, într-altfel, pradă morții Singuri voi o dați!14 Pentru publicarea acestor versuri girantul ziarului a stat în prevenție 2 luni și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu era de realizat vreun mare câștig, întrucât acele obiecte de artă nu ar fi putut găsi cumpărători în țară, lovitura era datorită mai mult fanteziei omului care vrea să facă să se vorbească de dânsul ca de un celebru hoț. Iată, după versiunile epocii, cum a fost săvârșit furtul. 422 addenda lasă un nume neuitat în inimile noastre, un nume scris cu litere neșterse în istoria renașterii noastre naționale!... Timpul tutelei străine, timpul vasalității a trecut dară și România este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca străinii?”, se văita mama ori de cîte ori i se părea că întîrzie, iar îndoiala ei îmi agita zilele și ceasurile de așteptare. Auzeam mereu de întîmplări teribile. Drumurile erau, ca și timpurile, grele și nesigure. Se vorbea de hoți, de fugari, de „partizani”, de inși fără de Dumnezeu, cumpliți, care dau „lovituri”, batjocoresc. Cînd se duceau undeva departe, oamenii se întovărășeau, plecau pregătiți „pentru tot ce e mai rău”. Tata însă, nu o dată, pornea la drum lung singur, numai cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă, incluzînd și alte amintiri, de pildă aceea despre evreii care ieșeau la poarta orașului înaintea țăranilor, cu „seringa”, pentru proba grîului. Azi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune că era o jale să auzi behăind de foame mii de oi, mai ales noaptea. De mila lor, unii dintre îngrijitori s-au dus și au luat paie și fîn din stogurile C.A.P., riscînd să fie taxați drept hoți! Am reținut, în ipoteza că voi fi întrebat de cei de la județ, ideea că funcționarea Complexului e îngreunată de cîteva anomalii, între care aprovizionarea, mai mult fictivă, și fluctuația accentuată a personalului de îngrijire. Atent nu numai la ceea ce spun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce părere are despre Mihai Beniuc, ar fi răspuns sec că e „mic la stat, mic la poezie”, caracterizare reușită ca butadă, dar nedreaptă. Interesant e că, în particular, Victor Eftimiu avea cam aceeași părere despre Zaharia Stancu („Un bulgar hoț din Teleorman, care cu o mînă lovește și cu alta cere”) ca și Eusebiu Camilar. Stancu apare în romanul Satul uitat (Ed. Cartea Românească 1974) sub chipul lui „Zacîria poreclit Zacîr”, pescar pe lacul Razelm, blînd cu ființele adîncului pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai exact cîți ani i-au trăit părinții. Maică-sa - mi-a spus - numai 50, dar sfîrșitul nu i s-a tras din vreo boală, ci dintr-o spaimă. Pe cînd se întorcea din tîrg (Suceava), i-a ieșit un hoț în cale, „unu’ dat cu funingine pe față”, și i-a cerut banii de pe vaca pe care tocmai o vînduse. N a vrut. Ca să-i găsească, a rupt totul de pe ea. „Din spaima asta, după doi ani a murit”. Taică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au găsit doar un jurnal scris pe maculator, cu schițe de scrisori de dragoste, impresii în marginea lecturilor din Turgheniev (autorul favorit la acea vîrstă) și note despre amărăciunile mele din tabără. A doua sau a treia zi, au descoperit hoțul: un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a trecut prin cap că ar trebui să fiu consolat după ofensa și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am încercat să-i spun impresiile mele în euforia dată de felicitările celorlalți, n-ar fi primit - sînt convins - nici una dintre aceste observații de stil și de metodă. Dimpotrivă, s-ar fi supărat și m-ar fi considerat influențat de „hoțul ăla din Germania”, adică de Ioan Constantinescu, sau de N. Crețu, care a încercat să-l conteste pe el, apoi și pe „nenea Jean” (Apetroaie)! Nici vorbă să mă dau cu „dușmanii” săi; eu notez aci propriile-mi constatări, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sugerînd astfel diferența de valoare dintre lucrările incluse în volum) mirarea că un autor care are și reputația de bun gospodar a pus întîi vinul de o calitate discutabilă și a lăsat la urmă vinul cel bun, piesa „Bătrîna și Hoțul”. După cum știu cei care au citit-o, una din țintele vizate de ea e reacția primară, agresivă față de cultură. Hoțul e iritat de statutul (care i se pare privilegiat) al Bătrînei, de repunerea ei în drepturi după o perioadă critică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]