6,528 matches
-
vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi aminti un episod în care taciturnul și îmbufnatul Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană de pictură) aproximarea unei însumări întîmplătoare de personalități, fiecare urmărindu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană de pictură) aproximarea unei însumări întîmplătoare de personalități, fiecare urmărindu-și propriul traseu. Comuniunea spiritual-stilistică consumîndu-se, de fapt, doar la un pahar de vorbă, în bătrînele crame sau în cafebaruri. Școala presupune, înainte de toate, nivelarea, anonimizarea celor ce o compun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de nume (și prenume); unele din aceste hibe, referitoare la ieșeni (plecate, desigur, din banca de date a filialei). Păcat! Pentru că cei aproape 700 de expozanți din întreaga țară de la maeștri la debutanți indicativul actual al artei românești, meritau alt tratament. Reproducerile atestă, compensatoriu, cu brio, dimensiunile acestui indicativ. Și, pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o demonstrație stradală a PNL, cortegii regale, multe alte festivități consumate în vitala arteră. Dar imaginile pe care, cu obstinație, le tot derulează visătorul anticar Mitică Grumăzescu în vitrina sa din Lăpușneanu? Dar cu voia dumneavoastră și propriile-mi Uși ieșene celebre? Ce sînt toate astea, decît dătătoare de puteri și speranțe, "iluzii formatoare", în expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria din aceeași Cale a Victoriei se află prima ei carte, Nostalgiile identității
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un maideloc delicat mînuitor de frază. Una pe cît de mucalit pipărată, pe atît de jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și livra galant florile. Text savuros. Ieri, în curtea din Armeană, cu același conu Costică: Măi, îmi zice, stai să-ți spun una: îl știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în mediocritate, turmentați ca atare, infatuați cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de ramolisment), întemeiată încă din anii liceului dorohoian între acum reputatul medic brăilean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zbura cu o decapotabilă condusă de noua ei achiziție, un macho de top, se-ntinse după o creangă de cais înflorit... și astfel puse capăt unei prea scurte vieți, frumoasă poate doar prin maniacală putere de a imita. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată, persistență
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu una de-a dreptul disolută, cum avea s-o cunoască sfîrșitul secolului XX. Dacă e vorba să ne lăsăm o secundă furați de rozul romantism al anilor șaptezeci, atunci să dăm curs cîtorva imagini care ne stau la îndemînă ieșene ca reflectînd, în mic, ceea ce se petrecuse/ se mai petrecea încă în teritoriile notorii ale picturii europene. În momentul în care eu însumi încercam să-mi delimitez posibilitățile, să-mi radicalizez formula compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără doar și poate, mai lesne(a) să te așezi pe trepied și să începi să pictezi ce deja îți decupaseși din ce vedeai. Nici vorbă, compoziția, ca gen autonom, îți punea alte probleme, mult mai complicate, se-nțelege. Pleinairiștii ieșeni au încercat onest să se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Indispozițiile noastre sînt, cîteodată, mai ale dracului decît insomniile fecioarelor pe lună plină. De unde nici nu trebuie să le dăm nas excesiv, dar nici să ne prefacem a nu le băga în seamă. Aparițiile lui Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea constantă în orașul inimii sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm și aerul nedisimulat senin olimpian senin al artistului, avem deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici nu trebuie să le dăm nas excesiv, dar nici să ne prefacem a nu le băga în seamă. Aparițiile lui Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea constantă în orașul inimii sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm și aerul nedisimulat senin olimpian senin al artistului, avem deja un profil aproape exact. Dar primăvara asta, se vede, își bagă năbădăioasa-i coadă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă la Palat, să revăd un Pallady. 13 mai Cred că nu am fost singurul care să rămînă oarecum stupefiat, atunci cînd, în cadrul lansării ieșene a propriei cărți, istoricul Adrian Cioroianu și-a nuanțat în atare măsură părerea despre subit subsidiarul subiect al serii Manifestul Partidului Comunist (din 1848) încît cu greu am putut a-l mai recunoaște pe cel ce o bună bucată de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
v. în chestiuni de istorie românească recentă. De altfel, în economia ideatică a serii una remarcabilă oricum paranteza marxistă a sunat atît de bizar, încît stupefacția (cum spuneam) a fost singura reacție firească. Într-o încăpere din regala Fundație regală ieșeană, nepregătită să suporte o resuscitare a nostalgiilor de clasă, după ce o jumătate de secol fusese forțată să o facă. Mai mult deși Occidentul elitar cochetează încă destul de copios, nepericulos însă!, cu reinserția substanțială de... marxism teoretic fostul spațiu sovietizat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprinsă decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni au recurs acum la somptuoasele holuri ale hotelului Europa, voind astfel să-și așeze ultima lor producție ce se vrea racordată la tonusul internațional al momentului la incintele respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i argumentez puterea de seducție. Asupra unui public de o ținută eclatantă (lăsînd cronicarului de profesie detalierea valorică de rigoare). Observam și altădată cu ocazia inaugurării înseși a colosalului building ce modificare de profil înregistrează acum acest palier al high-life-lui ieșean. Lume bună, într-un cuvînt, de o tinerețe și de o ținută ireproșabile. Mișcîndu-se natural dezinvolt, nemaireținînd nimic din ticurile mizerabile ale înaintașilor lor din comunism. Acestui public i se integrau omogen, în seara vernisajului, expozanții înșiși cei cîțiva onorați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestora la impresionantul număr de lucrări de pictură, sculptură, grafică! Indicînd, acestea, cu pregnanță pulsul actual al artei unui oraș de recunoscută notorietate în domeniu, racordîndu-și cu permanentă atenție valențele la standardul internațional. Un pandant, la distanță, subsumîndu-se aceleiași Anuale ieșene, e Cupola, cu lucrări de o noutate provocatoare. Rămînînd încă o clipă în antrenul serii, să-l pigmentez prin constatarea punctată de ciocnirea paharelor de șampanie că, vai, vai, au lipsit cu desăvîrșire exemplarele pesedismului local. Ființa cu care ciocneam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continuare această capacitate de a trăi în două planuri, cu elementele specifice ale limbajului în care se exprimă și nu amestecă în mod fraudulos disponibilitățile pe care le are. Apoi îl prețuiesc foarte mult din pricina singularității lui: într-un climat ieșean oarecum inform, Val Gheorghiu a reușit să-și păstreze continuitatea de dicție, dacă pot spune așa, continuitatea mesajului, continuitatea stilistică, și să-și construiască personalitatea neviciat de ce se întîmplă colateral. La vîrsta pe care o împlinește acum, el este/ rămîne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să deschidă gura. Da, să apară în lăcrămoasa ei emisiune (cu lume proastă pe sprînceană), dar cineva să-i dubleze vocea. Doar atît. Pentru că ființa aceasta de-a dreptul frumoasă merită să fie văzută. Nu și auzită. Dintre vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată (deși actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărbune cu apă din fluviu. Chiuveta aseptică din atelieru-mi de pe Armeană e la o distanță de 2372 km. În patria pleinairismului, V. pictează tablouașe după ilustrate. Nu ar fi chiar crimă: Utrillo însuși a făcut-o, subtilizîndu-și magistral stratagema. Un ieșean din vechea boemă, minunatul pictor Craiu, mi-a arătat, într-o zi, o pictură cu Leningradul: el, care nu ieșise niciodată (ca și Utrillo) din ulița lui. În fond, ce fac eu însumi aici, într-un mai mult sau mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continuu și solicitînd permanent fonduri. Dacă scriitori n-am întîlnit în serele de la Savonnière (poate erau), puzderia de pictori de-aici îi recomandă, implicit, și pe primii. Personal, îi prefer pe cei ce expun, la fel de neinhibat (și permanent), pe esplanada ieșeană dintre Teatru și Mitropolie. La tot cîteva minute, cerul e sfîșiat de supersonice negre, în tandem asurzitor, de joasă altitudine, pe cînd în înalturile tăcute, avioane minuscule desenează, pe același cer, dîre albe, duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rothschild: "Rothschild m-a tratat de la egal la egal, într-un mod de-a dreptul familionar". Dacă, la rîndu-mi, m-aș ocupa de bătături, aș putea să mă laud cu aceeași replică a lui Hirsch, după ce-l întîlnesc pe prosperul ieșean N.N. Care mă tratează de-a dreptul familiardar. Unul cu Ițic, luat din Freud (care numai de... antisemitism nu putea fi bănuit!): "Ițic a fost înrolat la artilerie. Este vădit un băiat inteligent, dar indisciplinat și fără interes pentru serviciul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]