19,488 matches
-
soldații israelieni, se ascunseseră pentru a nu fi arestați. Mai nepotrivit nici că se putea, și ca moment și ca loc. A fost dus, pentru a fi interogat, legat la ochi și cu mâinile legate la spate, mai întâi în incinta mormântului Rahelei, apoi la Hebron, iar după aceea într-un al treilea post de poliție. Făcându-se luntre și punte, medicul a obținut eliberarea copilului, odată stabilită nevinovăția. După ce l-a bătut și amenințat, poliția israeliană l-a lăsat pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un obișnuit al maiestuoaselor deschideri din piața Sfântul Petru (unde, în treacăt fie spus, vicarul e infinit mai bine găzduit) ar fi îndreptățit să spere. Despre Templul lui Irod se spune că era nemăsurat de mare, chiar dacă Pompeius, pătrunzând în incinta sacră în care se păstra arca lui Noe, a fost dezamăgit negăsind aici decât o sală goală. Poate că Titus și Hadrianus au făcut, fără voia lor, un mare serviciu viitorului iudaismului, celui al Torei și al sinagogilor, singurul pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altul, cu izbucniri dezacordate, puțin propice reculegerii. Ochii își au și ei partea lor. Dacă urci pe calea Tel-Avivului, nu ai aceeași vedere generală ca atunci când pătrunzi în ansamblul camaieu prin labirintul lipsit de armonie al suburbiilor. Odată pătruns în incintă, încâlceala străduțelor și îngrămădirea de clădiri te obligă să urci pe vreo terasă mai înaltă pentru o eventuală priveliște cuprinzătoare. Aluziile culturale, religioase domină în asemenea măsură aluviunile istoriei, contrastul dintre consistența memoriei stocate în spațiile inaccesibile și modestia a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și ar fi un sacrilegiu să încerci să-l devansezi, accelerând astfel venirea sfârșitului timpului. Încălcând astfel interdicția, primul ministru Sharon s-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat de covoare pe care te poți ciuci în voie pentru a pălăvrăgi ca într-un salon, islamul a perpetuat și o latură familiară în incinta sacră. Odinioară oamenii ieșeau la picnic pe esplanadă. A mai rămas probabil ceva din ceea ce l-a făcut pe Isus să pună mâna pe bici, pe când parvisul ebraic era în același timp piață, universitate, măcelărie, clinică, atelier, forum, caravanserai, bancă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Tale Mă mistuie. (Ioan, II, 17) Institutul Templului, strada Mirga Vlada, o străduță din cartierul evreiesc din orașul vechi. Aici se află un mic muzeu privat, pe două etaje. El reconstituie minuțios viața cotidiană și accesoriile templului lui Solomon din jurul incintei Templului, "prezența lui Dumnezeu și inima națiunii": lopata din argint pur, harfa cu douăzeci și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
douăzeci și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic pe profan: el reface istoria incintei sacre, de la David și Cortul Legământului. "Din străfundurile eternității templul ne aștepta..." La ieșire, pe un piedestal, o urnă cu pereții de sticlă în care vizitatorii au introdus inele, dolari, lănțișoare de argint și coliere în chip de ofrandă, sub
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Iacob. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, s-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă [...]. (Ioan, IV, 5-7) Nu mai e apă în puțul din incinta bisericii ortodoxe nou construite. Nablus e bântuit de secetă, iar căldura e dogorâtoare. Mauriac a scris Viața lui Isus departe fiind de aceste locuri, în orice caz, destul de departe pentru a plasa aici viitoarea împărăție a lui Dumnezeu, cea în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să fim pretențioși murologie. Și observând ceea ce se înalță pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de alte locuri, nu văd nicio altă disciplină mai urgentă, niciun alt viitor mai măreț. Nu știu dacă nevroza incintelor e fizic contagioasă sau doar înclină către invidii mimetice. Știu doar că ea poate alimenta conversațiile de dimineață și de seară, lucrările cartografilor (în Israel, o hartă rutieră e perimată, de regulă, după trei ani), și migrena automobiliștilor (în fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
succesivi de după plecarea perșilor, în 629 (când a avut loc și prima restaurare a edificiului construit de Constantin) pentru a împiedica vărsarea de sânge între creștini. Așadar, niște musulmani sunt cei de care depinde intrarea noastră în cea mai sfântă incintă, intrare pe care, în caz contrar, copiii Mariei și-ar disputa-o cu toate ghearele scoase. Acest lucru nu se prea știe în Occident, și e cu atât mai bine, căci unora le-ar sări muștarul. S-a propovăduit cruciada
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului nostru la a o lua de la capăt meșterește alta care să înlocuiască amniosul natal: mai puțin bună, dar mai bună decât nimic. În curând va trebui inventată o politică a incintei și o morală a frontierei. Cum s-ar zice, discipline "pentru caz de catastrofă", în sensul teoriei cu același nume, pentru că orice suprafață de separație este potențial loc de producere a unei catastrofe. Sacri sunt pereții și redutabile sacralitățile dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artistice românești.” Până în 1487, când începe construirea celor mai multe biserici, Ștefan cel Mare a ridicat un singur locaș de cult, mânăstirea Putna cu hramul Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Începută la 4 iulie 1466, biserica a fost terminată în 1469, zidurile de incintă și turnul de la intrare fiind ridicate în 1481. În urma unui incendiu, biserica a fost refăcută în 1484. Începutul domniei lui Ștefan cel Mare se desfășoară sub zodia lui Marte, zeul războiului. După cum scria Grigore Ureche, el s-a ocupat înainte de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale țării: cetatea Albă, cetatea Sucevei și cetatea Chiliei. Progresele făcute de artilerie au impus întărirea și o nouă organizare a sistemului de apărare. Primele lucrări au fost întreprinse în 1476, la Cetatea Albă. A fost construită o a doua incintă, “curtea mare”, și “s-au sfârșit marea poartă în zilele binecinstitorului Io Ștefan voievod și în zilele panului Luca și panului Hărman.” Au urmat lucrările la cetatea Chiliei, începute la 22 iunie și terminate la 16 iulie 1479. În cronică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un efort extraordinar, care arată capacitatea de a organiza lucrări de mare anvergură. Cele mai importante lucrări de ridicare a unor fortificații puternice au fost făcute la cetatea de scaun a Sucevei. Ridicată de Petru I Mușat, cetatea cuprindea o incintă rectangulară prevăzută cu turnuri și cu șanț pe trei laturi. În timpul lui Ștefan cel Mare, s-a ridicat o nouă pânză de ziduri, la 20 de metri distanță de zidurile vechii cetăți. Grosimea zidurilor noi ajungea până la aproape 4 metri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în incintă pentru a nu se irosi încărcătura numinoasă a celor dispăruți dă calului patern puteri psihopompe, el este calul din criptă, un dar smuls de la tatăl întemeietor. Obiceiul este generalizat pentru tot ceea ce ține de elementele organice depozitare ale energiei spirituale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un serviciu consular plătit. Spre exemplu, dacă solicitantul unei vize creează impresia unei persoane ce nu prezintă încredere, dar nu este nici pe lista indezirabililor, consulul este obligat să solicite instrucțiuni de la Direcția Consulară, solicitantul fiind obligat să intre în incinta misiunii de două-trei ori și poate nu i se aplică viza. Eu am verificat după registru și acolo este ordine, cel puțin cât am reușit eu să controlez, adică tot anul 1988 și primele două luni din 1987. Dobre mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Iași și Victor Decuș, epizootologul regiunii Iași; și tehniciana Maria Harnagea, care mă va ajuta până la pensionare. Ne desfășuram activitatea În două camere situate la etajul II al corpului principal al Institutului și Într-o jumătate de baracă, situată În incinta Institutului, pe locul unde avea să se construiască noul sediu al facultății, În apropierea Casei Memoriale "M. Sadoveanu". Era un spațiu improvizat ca și pentru alte discipline. Noi aveam avantajul că dispuneam de cadavrele de păsări aduse pentru necropsie, pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de Iași, călătorul din trenul care de puțin timp a coborât lunga pantă dinspre masivul frumos împădurit al Bârnovei și a trecut pe lângă două monumente istorice de evocatoare rezonanță - mănăstirile Cetățuia și Frumoasa - vede, chiar lângă linia ferată, o vastă incintă a cărei împrejmuire din cărămidă, deși înaltă, nu poate ascunde privirii un număr mare de ample clădiri. Călătorul străin de aceste locuri își dă repede seama că în fața ochilor săi curioși pulsează viața unei importante unități industriale, dar n-are
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Galați și Turnu-Severin, întreprinderile particulare Haug și Lemaître din București. Rămân doar câteva stabilimente puse pe roți. O dată cu retragerea autorităților în Moldova, Atelierele Nicolina au adăpostit, în barăcile special construite sau sub cerul liber, o mare parte din utilaje. În incinta Atelierelor a funcționat fabrica bucureșteană de armament Wolff. Munca se desfășura în condiții extrem de dificile, mai ales pe vreme de iarnă, iar iarna din 1916-1917 a fost una extrem de grea. Menirea Atelierelor era dublă. Trebuiau să repare materialul rulant și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de organiza femeile în vederea declanșării grevelor. Rolul le-a fost bine stabilit: trebuiau să asigure aprovizionarea cu alimente a lucrătorilor blocați în fabrică și să zădărnicească, înarmate cu sare, piper și bastoane, - pe cât posibil - încercărilor armatei de a pătrunde în incinta Atelierelor. Maria Rusu, secretara Organizației de Femei, după ierarhia și structura de organizare a tovarășelor de viață ale lucrătorilor ceferiști, își amintea de numeroasele măsuri de precauție luate pentru a nu fi descoperită, în intervalul în care îndeplinise această funcție
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
I la următoarea ediție. Munca nu a fost zadarnică deoarece am obținut premiul visat și totodată titlul de laureat al festivalului. Premiul obținut m-a impulsionat, urmând apoi o perioadă de glorie. Am realizat chiar și o expoziție personală în incinta instituției în care lucram, la care instituția, prin atelierul de tâmplărie mi-a asigurat șasiele și ramele pentru tablourile expuse. A fost o expoziție reușită, care a fost apreciată și de colegii de muncă. Gheorghe Bucur a făcut vernisajul. Spre
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm medicii primari ai ospiciului, doctorii B. Radu (1866 și 1870), M. Popescu (1870-1884), P. Zosin (1903). ORGOEȘTI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Conflictul a fost supus, la 1860, însuși Consiliului puterilor girante (care fusese instituit prin tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question de monastère de Golia, à Iassy" (1859), acuza guvernul de a fi impus construirea în incinta mănăstirii a unei case de alienați, care să fie întreținută de mănăstire. După ce a administrat ospiciul între 1852 și 1860, Ministerul treburilor din lăuntru al Moldovei a transmis instituția Epitropiei, acordându-i o sumă anuală de 530 galbeni. În această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că nu găseam sala în care urma să asistăm la primul curs din cariera noastră de studenți filologi, cursul de literatură univer sală (sau de „literatură de peste hotare“, cum i se mai spunea în epocă). Amețiserăm urcând și coborând etajele incintei din Edgar Quinet, întrebând în dreapta și în stânga, până când s-a găsit cineva să ne spună că nu în localul facultății se ținea acel curs, ci la B.C.U. La B.C.U., ce-o mai fi și asta? Am aflat până la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]