6,618 matches
-
în egală măsură cu alți dăunători. Majoritatea sunt independente, doar 15 specii fiind epizoice (parazite). Dezvoltarea este heterometabolă; năpârlesc de 5 ori în primul an înainte de a deveni adulte. Multe specii de urechelnițe prezintă instincte materne, un lucru rar între insecte. Femelele îngrijesc ouăle chiar și după ce acestea se transformă în nimfe, chiar până la a doua năpârlire. Pe măsură ce năpârlesc se dezvoltă diferențe sexuale, în general în forma cercilor. Resturi fosile din subordinul Archidermaptera datează din Triasicul târziu. Se presupune că mai
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
chiar și după ce acestea se transformă în nimfe, chiar până la a doua năpârlire. Pe măsură ce năpârlesc se dezvoltă diferențe sexuale, în general în forma cercilor. Resturi fosile din subordinul Archidermaptera datează din Triasicul târziu. Se presupune că mai multe ordine de insecte sunt înrudite cu urechelnițele, Grylloblattaria fiind cea mai apropiată. Numele științific al ordinului, "Dermaptera", este de origine greacă, din cuvintele "dermatos" însemnând piele și "pteron" - aripă. A fost introdus de către Charles De Geer în 1773. Termenul popular provine din superstiția
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin al urechelniței este tipic pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni toracici, șase ganglioni abdominali; un gaglion fiind o masă de neuroni. Neuronii conectează sistemul endocrin cu creierul și cu ganglionul frontal unde corpus allatum produce hormon juvenil III. Sistemul digestiv al urechelnițelor este
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
trei ganglioni toracici, șase ganglioni abdominali; un gaglion fiind o masă de neuroni. Neuronii conectează sistemul endocrin cu creierul și cu ganglionul frontal unde corpus allatum produce hormon juvenil III. Sistemul digestiv al urechelnițelor este similar cu cel al altor insecte, lipsind caecae gastrică. Tuburi malfigiane lungi și subțiri pot fi găsite între zona medie și cea posterioară. Sistemul reproductiv al femelelor consistă dintr-o pereche de ovare, oviduct, spermatecă și cameră genitală. Canalele laterale permit ouălor să părăsească corpul, iar
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
fi găsite între zona medie și cea posterioară. Sistemul reproductiv al femelelor consistă dintr-o pereche de ovare, oviduct, spermatecă și cameră genitală. Canalele laterale permit ouălor să părăsească corpul, iar spermateca este locul unde sperma este păstrată. Spre deosebire de alte insecte, gonopora (por genital la inevertebrate) se deschide dupa al 7-lea segment abdominal. Ovarele sunt primitive prin faptul ca sunt politrofice; și prin faptul ca celulele ajutatoare si oocitele alternează de-a lungul ovariolelor. În anumite specii aceste ovariole lungi
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sunt depuse, ouăle sunt albe sau de culoare crem și au o formă ovală, dar înainte de eclozare devin maron și cu formă de rinichi. Fiecare ou are aproximativ 1 milimetru înălțime si 0.8 milimetri lățime. Urechelnițele sunt între puținele insecte non-sociale care arată instincte materne. Femela mamă dă multe atenție ouălor, precum căldură și protecție, deși anumite studii au arătat că mama nu dă atenție ouălor când le adună. Mama adună bile de ceară similare cu ouăle, deși după ceva
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
pradă active. Abdomenul este flexibil și muscular. Cercii sunt utilizați pentru a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte mai mari, precum muștele din genul Calliphora. Plante cu care se hrănesc în mod normal includ trifoi, dalia, flori din genul Zinnia, Asclepias tuberosa, Alcea rosea, salată
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte mai mari, precum muștele din genul Calliphora. Plante cu care se hrănesc în mod normal includ trifoi, dalia, flori din genul Zinnia, Asclepias tuberosa, Alcea rosea, salată, conopidă, căpșună, floarea soarelui, țelină, piersici, prune, struguri, cartofi, trandafiri, fasole, sfeclă, iarbă
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
precum băi sau chiuvete. Mese de picnic, compost, gunoaie sau tomberoane, verande, ferestre, sau orice alte echipamente cu crăpături, chiar plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti europeni au observat lilieci hrănindu-se cu ele. Insectele din speciile parazitice Tachinidae, sunt muște tachinide ale căror larve sunt entoparaziși pentru urechelnițe. O specie de muscă tachinidă "Triarthria
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti europeni au observat lilieci hrănindu-se cu ele. Insectele din speciile parazitice Tachinidae, sunt muște tachinide ale căror larve sunt entoparaziși pentru urechelnițe. O specie de muscă tachinidă "Triarthria setipennis" a fost folosită cu succes ca instrument de control biologic pentru urechelnițe pentru mai mult de un secol. "Ocytata
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
tarsii (ultimul segment al piciorului de artropod) cu cinci segmente, saci ovipari bine dezvoltați, tegmina și cerci segmentați. Cerci nu erau curbați și probabil nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea sau cu gândaci cu aripi tip carapace și cu orificiu anal mare și inegal, sunt cunoscute din Permian în America de Nord, Europa și Australia. Nu există fosile din Triasic când schimbări morfologice au avut loc
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
propiul lor ording Diploglassata, Dermodermaptera sau Hemimerina. Precum alte specii epizoice nu există resturi fosile, dar probabil nu sunt mai vechi de Terțiar târziu. Dovezi ale unei evoluții timpuri sunt structura unui organ numit inimă antenală (un organ pulsatil la insecte ) consistând din două ampule sau vezicule , atașate cuticulei frontale la baza antenelor. Aceste caracteristici nu sunt găsite la alte insecte. Un organ independent există pentru fiecare antenă consistând dintr-o ampulă, atașata la cuticula medie la baza antenei și formând
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
vechi de Terțiar târziu. Dovezi ale unei evoluții timpuri sunt structura unui organ numit inimă antenală (un organ pulsatil la insecte ) consistând din două ampule sau vezicule , atașate cuticulei frontale la baza antenelor. Aceste caracteristici nu sunt găsite la alte insecte. Un organ independent există pentru fiecare antenă consistând dintr-o ampulă, atașata la cuticula medie la baza antenei și formând us sac cu un ostium cu valvă pe partea ventrală. Aceastea pompează sânge prin elasticitatea țesutului de legătură și nu
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
atașata la cuticula medie la baza antenei și formând us sac cu un ostium cu valvă pe partea ventrală. Aceastea pompează sânge prin elasticitatea țesutului de legătură și nu prin acțiunea unui mușchi. Caracateristicile care diferențiază ordinul Dermaptera de alte insecte sunt: Majoritatea specilor de urechelnițe sunt aparțin subordinului Forficulina, grupate în 9 familii cu 180 de genuri, incluzând "Forficula auricularia", urechelnița europeană comună. Speciile de Forficulina sunt organisme independente (non parazitare), cu aripi funcționale. Prima specie epizotică a fost descoperită
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sau "Beamys". Hemimerina are deasemenea două genuri, "Hemimerus" și "Araeomerus", cu un total de 11 specii. Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3 subordine și 11 familii este relativ mic comparat cu alte ordine ale clasei Insecta. În acest număr nu sunt incluse speciile din subordinul dispărut Archidermaptera cu familia sa Protodiplatyidae. Filogenia ordinului este încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
depune ouăle. Cazurile în care urechelnițe ajung în urechile umane sunt rare, întrucât aceste specii preferă locurile întunecate și umede, precum pivnițele, decât dormitoarele. Este încă dezbătut dacă prezența lor este dăunătoare sau benefică culturilor deoarece se hrănesc atât cu insecte dăunătoare culturilor, precum afide, cât și cu frunzele plantelor. Se consideră ca ar fi nevoie de o populație mare pentru a face daune semnificative. Urechelnița comună se hrănește cu o varietate de plante, frunze și petale. Se menționează cazuri de
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Australiei. Are o talie de 23 cm, spatele este cafeniu-lutos cu pete lunguiețe mai închise, pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul este fin și drept. Picioarele sunt foarte subțiri și lungi. Se hrănește cu pești mici, viermi, crustacee, moluște și insecte acvatice și terestre. În România cuibărește rar în sărăturile și grindurile înierbate din Delta Dunării și jurul lacurilor dobrogene; este mai numeros în pasaj.
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]
-
specii prezintă fluctuații ciclice mari, din punct de vedere numeric, cu o periodicitate variabilă, după specie. Unele specii migrează parcurgând distanțe mari. Se hrănesc cu vegetale, consumând rădăcinile, tulpinile, frunzele, fructele și semințele multor specii de plante, unele consumă și insecte. Unele specii fac rezerve de hrană, uneori în cantități mari, în camere speciale ale galeriei. În părțile de sud ale arealului reprezentanții familiei se reproduc pe tot parcursul anului, iar în părțile de nord, reproducerea este de regulă sezonieră. Gestația
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
Terrarium (lat. terra, "pământ") este un fel de acvariu uscat sau umed, în care se află pământ cu plante ornamentale sau animale exotice, în special insecte, reptile, amfibii. Unele din ele se află în încăperi cu lumină artificială, umiditate controlată și aer condiționat. Ele caută să creeze un microclimat asemător climei de unde provine planta sau animalul. Exemple de animale crescute în Terrrarium: șerpi de mare din
Terariu () [Corola-website/Science/329787_a_331116]
-
frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și șerpi. Hrana pe care o transportă în buzunare, o parte o consumă în liniște în apropiere de gura galeriei subterane, cealaltă parte o depozitează în galerii, această fiind rezerva lui pentru
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
puii. Tunelul lor este compartimentat, el are o ieșire principală și mai multe ieșiri laterale. Hrana popândăilor este mai ales de natură vegetală, ea constă din semințe, rădăcini, tuberculi și bulbi de plante. Popândăii se mai hrănesc cu nevertebrate mici, insecte. Spre toamnă încep să-și facă rezerve de hrană, pe care le depun în galeriile subterane. Perioada de hibernare durează în general din luna septembrie până în luna martie, în această perioadă se hrănesc mai rar. Înaintea perioadei de hibernare închid
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
în galben, roșu, verde și negru, prezentând un accentuat dimorfism sexual și de vârsta. Își construiesc cuiburi deschise, în formă de cupă sau farfurie, adesea țesute artistic, suspendate ca un hamac între ramurile laterale ale vârfurilor crengilor. Hrana constă din insecte, larve, fructe moi, cărnoase și muguri pe care le ciugulesc numai de pe arbori. Cântecul este plăcut și sonor, asemănător cu sunetul de flaut. În Europa și România trăiește numai o specie: grangurul (" oriolus"), pasăre călătoare, răspândita și în Asia centrală
Oriolus () [Corola-website/Science/329851_a_331180]
-
mult, el a fost pus într-o celulă alături de criminali de rând care l-au amenințat. De asemenea nu i s-a dat mâncare decentă, a fost forțat să se spele cu apă murdară și să doarmă în condiții mizere (insecte pe pat). Din cauza condițiilor mizere, a avut diverse alergii. Nabil a cerut un doctor deoarece din cauza tensiuni lui instabile și a problemelor cu inima, are nevoie de îngrijiri medicale regulate. În data de 23 August 2011, a început protestul cu
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin ("Acer pseudoplatanus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște.
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]