10,921 matches
-
nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei: "Juliette, qui avait la mânie des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze o elipsa a textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sens. Jacques Dubois [2000, p.246] constată că personajele lui Zola au fiecare câte un detaliu izolat care le caracterizează, devenind semn distinctiv al personajului, repetat de nenumărate ori. Limbajul gestual completează imaginea privind relațiile sociale și, în special, cele intime. El este generat, si particularizat cu o mare putere senzuala, fiind un exemplu concludent al dialogului dintre structurile inconștiente profunde și codul social oficial, că structura de suprafață. Gesturile stimulează sau inhiba, atrag sau stopează pornirile inițiale. Pariziana desfășoară tactici
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cherché" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. Spațiile în care se produce Pariziana vizează punerea în valoare a predilecțiilor și ocupațiilor sale, astfel Nana cheltuiește o avere pentru patul sau regal, iar Renée pentru sala de baie. Spațiile intime ale Parizienei sunt aproape scenografice, ea le potrivește intențiilor și intereselor sale, mișcându-se printre ele cu siguranță și abilitate. Spațiul feminin se construiește ca spațiu în care obiectul va fi continuarea simbolică a femeii. Astfel se explică, într-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
modei. Pariziana face parte din prima categorie. Parizienele sunt femei aflate în prima linie a modei, mai mult decât atât Parizienele creează modă. Pariziana folosește un număr-record de toalete, făcând o distincție netă între cele din sfera publică, privată și intimă. În scenele din interior Parziana nu va apărea în haine de stradă, confuziile pot fi doar voite, deoarece produc un efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei un statut complex de teatru în sine. Românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de reconnaître, de deviner qu'il ne pourrait jamais saisir et posséder la și grande surface de cette femme qui appartenait à tout le monde" [Maupassant, Notre coeur, p.166]. 55 "Elle devient donc en peu de temps une amie intime de la princesse, et par là étendit șes relations avec une grande rapidité dans le monde diplomatique et dans l'aristocratie la plus choisie" [Maupassant, Notre coeur, p.185]; "să grande réputation venait de ce que l'empereur lui avait payé une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
triomphe. La décoration irait sur la poitrine du nouveau mari de Madeleine; voilà tout. Rien n'était changé, en somme" [Maupassant, Bel-Ami, p.186]. 209 "Puis arrivèrent leș Forestier, la femme en roșe, et ravissante. Duroy fut stupéfait de la voir intime avec leș deux représentants du pays. Elle causa tout baș, au coin de la cheminée, pendant plus de cinq minutes, avec M. Laroche-Mathieu" [Maupassant, Bel-Ami, p.108]. 210 "Cea mai mare parte a oamenilor crede că ceea ce e vizibil dă putere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moment" [Maupassant, Notre coeur, p.187,190]; "Quand elle songeait à cela, à cette folie tendre où pouvait nous jeter l'existence voisine d'un autre être, să vue, să parole, să pensée, le je ne sais quoi de l'intime personne dont notre cœur devient éperdument troublé, elle s'en jugeait incapable" [Maupassant, Notre cœur, p.119]. 301 "Mais cela ne durăit jamais. Pourquoi? Elle se fatiguait, elle se dégoûtait, elle voyait trop clair peut-être. Tout ce qui l'avait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
saveur de son être moral restée en son cœur. Îl demeurait sous l'obsession de son image, comme îl arrive quelquefois quand on a passé des heures charmantes auprès d'un être. On dirait qu'on subit une possession étrange, intime, confuse, troublante et exquise parce qu'elle est mystérieuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.67- 68]. 308 "Ce fut comme une apparition: Elle était assise, au milieu du banc, toute seule; ou du moins îl ne distingua personne, dans l'éblouissement que
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
semblaient prendre des sens profonds et qui se prolongeaient au-delà du son de leurs voix. A chacune de leurs paroles, ils s'approuvaient d'un léger signe, comme și toutes leurs pensées eussent été communes. C'était une entente absolue, intime, venue du fond de leur être, et qui se resserrait jusque dans leurs silences" [Zola, Une page d'amour, p.125]. 372 "A chaque moț, la figure de Mme Jupillon s'était refroidie et glacée. Elle écarta sèchement Germinie et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spre un indefinit, care, adăugăm noi, ar putea aminti de vagul cuvintelor leopardiene dacă nu ar fi îngreunat de atmosfera magico-decadentă tipic dannunziană.78 Nu în ultimul rând, Renzo Negri a descoperit în proza lui D'Annunzio ecouri ale jurnalului intim leopardian.79 Sunt accente sporadice, care nu justifică o apropiere reală a liricii sau gândirii lui D'Annunzio de Leopardi și care nu au nimic în comun cu soliditatea consonantelor pascoliano-leopardiene. D'Annunzio și-a pus amprenta asupra celor dintâi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
civilizații și necropole și cariere de piatră și telamoni zdrobiți în iarbă, și mine de sare și sulf și femei ce își plâng de veacuri fiii uciși și manii înfrânate sau dezlănțuite, fugari de dragoste sau de justiție. Insula, spațiu intim al primilor ani de viață, exercita o fascinație constantă asupra poetului, prin urmare nu surprinde faptul că tensiunea lirica a multor versuri, din ambele perioade de creație, se datorează rupturii de acest loc și de acest timp îndepărtat în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și îl distanțează de poezia lui Leopardi din care preia contaminarea dintre motivul sunetului și cel al drumului, dar nu și traiectoria sinuoasa a vocii ce se pierde, pe cale. Ascultând chemarea glasului drumului, Quasimodo creează, s-a precizat, un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reiese din versurile poemului Ginestra, conștientizase necesitatea solidarizării tuturor oamenilor împotriva acestei forțe malefice covârșitoare. Spre deosebire de viziunea otocentescă totalizatoare, cea a poeților de secol XX alunecă pe un versant subiectiv. Fiind un dat acceptat ce ținea mai degrabă de universul intim al fiecăruia, solitudinea lor autoconfesivă nu genera revoltă și putea fi uneori utilizată că zid de apărare ridicat în jurul propriei liniști și slăbiciuni.373 Deși creionat în tonuri mai domoale decât cele romantice, sentimentul amintit, în ipostaza să din Și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
propria-i voce se află un punct de contact cu poezia leopardiană. Asta noapte am fost cu Safo, îi scria el viitoarei sale soții, Maria Cumani, în perioada în care studia textele poetei, identificând activitatea de traducător cu cea mai intimă dintre experiențele sale personale: Eu mă gândeam să îți spun ție acele cuvinte (vei găsi traducerea din greacă pe spatele acestei foi) din cea mai înaltă poezie a antichității, și acel ceva grecesc din sângele meu s-a trezit la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
limitele sale intelective și de muțenia celei din urmă. În unele poezii quasimodiene (Apăstătută) tăcerea este generată de întreruperea comunicării dintre eul poetic și natura. Desprinderea ființei din matricea protectoare afectează, la Leopardi, întreaga umanitate, în timp ce la Quasimodo numai procesul intim de creație, fiind prin urmare o condiție a eului. Reluarea dialogului cu natura, înțelegerea profundă a glasului ei și alinarea suferințelor umane în caldă îmbrățișare a acesteia sunt, în gândirea leopardiană matură, idealuri de neatins. Gânditorul din Recanati consideră că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
solo") mi riporta l'animo a quella conversazione lontana. Șo delle vicende di questo tuo ultimo periodo e immagino le sofferenze che l'hanno accompagnate. (...) Oră vorrei almeno che ți trovassi în condizioni di esterna tranquillità, poiché l'altra, quella intimă, ți è negata per ragioni di nascita e di poesia în Salvatore Quasimodo, 1999, op. cît., p. 19. 240 Curzia Ferrari, op. cît., p. 73. 241 De la Milano îi cerea ajutor protectorului Silvio Novaro: Eccellenza, ho presentato îl mio libro
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și ordonatoare, cu mijloacele sale, desigur. Astfel, fizicienii încearcă să dezvolte "teoria marii unificări" a celor patru forțe fundamentale ale Universului n-dimensional. În sinteza anti-probabilistică a lui Ilya Prigogine, realitatea întreagă este continuu aceeași, ca un steady-state, esența ei intimă fiind unitatea. Există un ce comun în toți și în toate, suflu divin ce conține elevarea supremă. Pornind de la aceste aserțiuni, doctrinele morale, sociale, politice și economice pot fi perfect ordonate funcție de un principiu uniform, pregătind astfel calea pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Capitalismul dispune de un avans considerabil atît față de criticii, cît și față de admiratorii săi. Doctrinele și paradigmele se înlănțuie și se amestecă, fără a-l putea înțelege și explica întru totul. El este în toate, de la elemente dintre cele mai intime pînă la cele mai evidente, metamorfozînd și înglobînd totul printr-o alchimie misterioasă și conducîndu-ne astfel, în mod irezistibil, destinele. După victoria sa cvasitotală asupra comunismului, am rămas, cum spunea Pascal Bruckner, "orfani de o antiteză care făcea multe servicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
În anii 1940, această țară avea unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume; astăzi, e la un pas de faliment. Toată lumea se întreabă de ce. În căutarea unor explicații, Mario Vargas Llosa consideră că "adevărata cauză este una intimă, difuză și privește mai mult o anumită predispoziție spirituală, o anumită psihologie, decît anumite doctrine economice sau lupte pentru putere"31. Potrivit autorului peruan, Argentina este o țară atipică, ce scapă tuturor ism-elor posibile, mai puțin unul: este borgesistă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
etapă, intertextualitatea este cea care favorizează creionarea acestui drum. Însă în stadiul rescrierilor aceleiași cugetări în bruioane, precum și la trecerea de la însemnările fragmentare la operă, se produce interiorizarea hipotextului care poate merge până la identificare cristalizare ce decurge dintr-un proces intim (personajul eminescian descrie cum se "coc" în timp ideile primite din afară): intertextualității îi ia locul intratextualitatea. Endogeneza va lumina frământarea ideii în căutarea formei adecvate, în spațiul variantelor, apoi de la o operă finită la alta. În ceea ce privește depozitul consistent de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai importantă: scriitor-lector și raportul fiecăruia cu ideea de intertextualitate. Alte exemple: spațiu-timp, practică-descriere, hipotext-hipertext, implicit-explicit, intertext-intratext. Miturile ne relevă societățile din care provin Claude Lévi-Strauss a descifrat nevoia de originar a omului modern și ne ajută să înțelegem resorturile intime ale funcționării lor, luminând rațiunile anumitor moduri de operare ale spiritului uman3. Considerăm că aceeași funcție este îndeplinită și de către intertext: el relevă literatura din care provine, în măsura în care fiecare epocă manifestă preferința pentru anumite hipotexte la care se întoarce. Intertextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]