8,326 matches
-
umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei! Am o iubită, Sue pe ea o cheamă și de i-o tragi sub coadă, te stoarce rău de zeamă. Hei! Hei! Am o iubită Corrine pe ea o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aceștia, la care trebuie să Își aducă ursuleții de pluș cu ei. . În text, If you go down to the woods today, vers din cântecelul pentru copii „Teddy Bears’ Picnic”. . Cântecel pe care-l folosesc copiii când râd de presupuși „iubiți“. . Sortiment de napolitante cu diferite arome, foarte popular În Marea Britanie. . Cântec festiv, de apreciere pentru o persoană care, de obicei, e purtată pe brațe În timpul cântecului. . Băutură carbogazoasă produsă În Scoția, numită adesea „cealaltă băutură națională a Scoției“. . Sortiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui sunt goale. Asupra Romei aveau putere alte autorități, mai complexe: Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era înconjurat de o sinistră escortă de pretorieni, oamenii împăratului, care țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înseamnă „Palatul Spiritului“; grecii au înțeles Ae-gy-ptus și, pe deasupra, au scris că acesta e numele întregii noastre țări. În schimb, numele țării este Ta-nuit, Pământul Negru, fecundată de marele nostru fluviu. Dar noi o numim și Ta-ne-si, Pământul Iubit. Romanii, spre deosebire de greci, nu se informează pentru a scrie cărți; vor să cunoască zeii celorlalte popoare și să-și atragă bunăvoința lor ca să le dea victoria. Pesemne că trăise cu tristețe toate zilele războiului, dar spunea adevărul: Roma primea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse. Germanicus se arătă contrariat, iar preotul răspunse cu o umilință ambiguă: — Templele noastre sunt acum goale. Marele Rit nu se mai repetă de mulți ani. Îl poate împlini numai phar-haoui, pharaon-ul, cum ziceți voi, dar Ta-ne-si, Pământul Iubit, nu mai are phar-haoui. Pentru ritul acela, phar-haoui Skorpio, care a domnit în cea dintâi dintre toate dinastiile, purta un acoperământ magic pentru cap, de formă tronconică, ce îi acoperea fruntea. Era făcut din elektron, aliajul de argint și aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numit Nilus. — O statuie pe un tron de piatră? întrebă dintr-odată Manlius, constructorul. Și cum ai de gând s-o faci să se miște? — Nu știu. Toți cei care știau asta sunt acum morți în Ta-ne-si, Pământul iubit căruia voi îi spuneți Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toată atenția) este desenat un cavaler, Înclinat curtenitor Într-un genunchi, cu o mână dusă la piept (la inimă?) și cu cealaltă Îndepărtată de corp, Într-un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a fi tare la școală. Nu trebuie să subordonez iubirea Învățăturii, căci nu voi putea duce la capăt pe nici una, dar trebuie să Învăț asiduu, prin autosugestie, dacă e nevoie, și trebuie să Înțeleg că iubesc și nu sunt iubită, că sufăr, că nu pot cere psihicului meu să se ocupe exclusiv de carte. Am multă Îngăduință față de propria mea ființă, nu-i cer imposibilul, iar rezultatele nu au Întârziat să se arate prin notele foarte bune pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încercat din nou să mă sărute pe gură, dar nici de data asta nu a reușit. Atunci, m-a sărutat ca pe un copil, dar câtă dragoste În aceste sărutări! Cerul se deschidea feeric În fața ochilor mei ascunși la pieptul iubit, universul meu de visuri trăia În această clipă cea mai minunată vrajă a sa. Când am ridicat ochii de pe pieptul lui i-am văzut privirea, o privire pe care nu o mai cunoscusem, o privire care s-a fixat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țintă iubirea ta. O, de-aș fi putut face ca acea clipă să nu se mai sfârșească, de-aș putea să o trăiesc acuma, Petre, aș trece peste orice, o, de-aș mai putea simți odată acea strângere a omului iubit, Petre drag, mă va distruge iubirea asta. Dar s-a sfârșit! Și de data asta definitiv! Urlați, zbierați gânduri strivite, vi s-a dat iubiri ca să simțiți mai bine cât sunteți de nenorocite, cât sunteți de lovite de viață. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
forță mai puternică mă chema să mă apropii de omul drag. E un sentiment pe care literele nu-l pot reda, e ceva care izbucnește dinăuntru și cuprinde totul Într-un farmec În care totul e amortizat de prezența persoanei iubite, simți nețărmurita putere a dragostei, a acestei pasiuni care mă domină pentru Petre de un an Încheiat. În momentul când l-am luat de după gât am simțit o puternică presiune sufletească, parcă ceva În mine trebuia să erupă În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită? De nimeni. Felicia, te urăsc pentru că mi l-ai suflat pe V. Felicia, te urăsc fiindcă urăsc toți oamenii mai deștepți ca mine. M-am Îmbătat ca să pot uita. Vai, dac-aș ști că plâng, plâng, plâng, plâng, plâng. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge, se revoltă că femeia iubită nu poate să fie a lui și că, În chiar această noapte când el se află singur În fața ferestrelor ei, ea aparține altuia (soțului) cu toate comorile Închipuite și neînchipuite ale corpului ei: Stăteam singur pe plajă. Singur. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fața personajului, care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre proză. Ironia este evidentă: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o Întreagă pagină o scrumieră de Limoges, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se afla și ea într-una din camerele de exersat? întrebă Sachs. - Prietena ei ne-a spus că pur și simplu îi plăcea mai mult să exerseze în camerele de concert. Acustica era mai bună. - Mda. Soț, iubit, poate iubită? continuă Sachs, gândindu-se la prima regulă în cazurile de crimă: criminalul cunoaște de regulă victima. - Nimic de acest gen, după spusele studenților. - Cum a intrat criminalul în clădire? întrebă Rhyme. - Doar ușa din față e deschisă tot timpul, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
său. Malerick privea acum intens flacăra lumânării, rugându-se intens ca spiritul perechii sale să-și facă simțită prezența asupra focului lumânării, trimițându-i astfel un semn. Folosea această modalitate de comunicare pentru că focul era cel care îi răpise persoana iubită și care îi schimbase viața pentru totdeauna. Stai, s-a mișcat cumva lumina? Da. Sau poate că nu. Nu își dăduse seama prea bine. Malerick era un produs al ambelor școli. În calitate de iluzionist priceput, știa că toate trucurile sale constau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-le nouă, trista și plina de speranță audiență a Lui. Este puțin probabil, totuși, gândi Malerick. Așa că... Și atunci flacăra clipi! Da, de data asta, chiar o văzuse... Se deplasae un milimetru în interiorul cutiei. Era foarte posibil ca sufletul persoanei iubite să plutească prin apropiere și asta nu din cauza mecanicii, ci din cauza conexiunii pe care magia o creează între lumea cealaltă și cei cu adevărat receptivi. - Ești aici? șopti el. Ești? Respira atât de încet, speriat ca nu cumva răsuflarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pornea de la dimensiunile ei, iar a lui Sally pur și simplu de la tinerețe și lipsa de experiență, dar reacția protectoare pe care o stârneau ambele în mine era aceeași. Așadar, o tentativă a vârstei mijlocii de a înlocui o fiică iubită? Nu, nu de a înlocui: Sally, deși schimbată și crescută, va avea mereu în inima mea locul acela special pe care-l are primul copil. Dar sentimentele mele - și folosesc cuvântul cu ușurință în contextul acelor prime zile - față de Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
provocat? zâmbi Judy, turnându-și încă un pahar de vin roșu. Asta m-a dărâmat pentru o clipă, dar mi-am revenit rapid. —Eu. Eu am... și am întins un deget înspre ea, și dă-mi voie să-ți spun, iubita mea nevastă, că a fi provocat de tine însuți este, probabil, sarcina cea mai grea dintre toate. Urmă o tăcere scurtă, apoi Judy fornăi brusc în vinul ei și chicoti. —Despre ce vorbești, Charlie? Nu prea știu, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inventa ca să fac lucrurile să pară mai bune decât erau și, pentru că adevărul era la fel de incredibil, am rămas tăcută o clipă sau două. Unde e Ben? am zis în cele din urmă, rugându-mă ca măcar una dintre odraslele mele iubite să fi fost cruțată de umilința de a-și vedea tatăl părăsind cuibul. —E la Holly. Dar știe. —Cum adică? I-am spus eu. Am sunat și i-am spus. Am fost cuprinsă brusc de furie. Îmi dau acum seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
foarte - cum s-o descriu? Gânditoare. De obicei chicotește sau își închide ochii și chiar zâmbește când îi ating pielea superbă și-mi trec mâna peste curbele ei frumoase, dar aseară era tăcută și doar mă privea. — Ce e, lumină iubită și divină a vieții mele? am întrebat-o eu în șoaptă. (Chiar dacă ușa e închisă, iar camera Lenei e în partea cealaltă a palierului, apartamentul e așa de mic încât mereu am impresia că putem fi auziți.) Nici măcar vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că trebuie să spui toate lucrurile astea. Nu trebuie. E-n regulă. Știu că ții la mine - și probabil că ai impresia că ești și un pic îndrăgostită de mine, pentru că te fac să te simți bine și încrezătoare, și iubită, și frumoasă. Toate felurile în care ar trebui să te simți- în care meriți să te simți. Dar nu contează: îmi e suficient că mă lași să te venerez și să te iubesc și să fiu cu tine. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cred că Yani e o partidă bună. Adriana ținu să zâmbească dulce, nu sexy, străduindu-se să-și adâncească gropițele pe care le făcea când se pisicea așa.. Emmy îi trimise un pupic. — Scumpo, păstrează-ți gropițele pentru următorul tău iubit. La masa asta sunt inutile. Și, în plus, am o veste. — Despre Duncan? întrebă automat Leigh, uitând o clipă că se despărțiseră de aproape trei săptămâni. — Nu, nu despre Duncan — deși m-am întâlnit cu soră-sa și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să facă sex cu subsemnata. — Sunt sigură că există o altă explicație. Poate că el doar — Adriana întrerupse ceea ce cu siguranță avea să se transforme în acel joc al lui Leigh, excesiv de diplomatic și enervant de amăgitor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]