7,321 matches
-
ceea ce determină protestul mamei ei : chiar în dimineața aceasta te zbăteai la pieptul meu, înspăimântată numai de gândul morții ! (II 2). Departe de a denota inconsecvență, atitudinea Ifigeniei arată că ea înțelege diferența dintre sumbra moarte obișnuită, inutilă, și luminoasa jertfă eroică încărcată de semnificații : De o astfel de moarte mă temeam... moartea timpurie și fără rost care-ți zvârle sufletul sub pământ... nu e același lucru să mori la întâmplare, înainte de vreme și să mori jertfită fiind pentru mântuirea celorlalți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este întâmplătoare. Dacă un Anouilh plasează în actualitate intriga clasică pentru a demonstra perenitatea problematicii tratate de tragicii greci, Eliade preferă să reinterpreteze legenda elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu folclorul românesc : așa cum demonstrează studiile de specialitate, mitul jertfei creatoare, universal răspândit, dovedește o vitalitate remarcabilă în spațiul sud-est european. Există în Iphigenia un indiciu al acestei consubstanțialități. Agamemnon e exasperat de vuietul vântului, care-i amintește mereu de necesitatea sacrificiului. Să remarcăm cu acest prilej că în piesa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să toarne potopul la porțile cetății. Nimeni nu s-ar mai putea apropia... Nici chiar Iphigenia, aleasa Artemisei (I 2). Analogia cu pasajul din legenda lui Manole în care meșterul invocă forțele naturii pentru a opri drumul soției spre locul jertfei este evidentă și subliniază legătura adâncă dintre două opere închinate morții creatoare. Interesant este că Iphigenia lui Eliade se înrudește și cu o altă creație majoră a folclorului românesc, Miorița, în ambele opere fiind esențială ideea morții transfigurate într-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pustie, un bătrân ; și încă unul mergând spre Kolonos ? - II 3). În situația dată, indiferent care dintre muritori ar ucide mai întâi și ar triumfa în această goană din două părți după moarte (II 4), zeii ar primi oricum o jertfă. Când află de la Eumet târgul impus lui de cei de sus și înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o ofrandă, oricine ar fi cel ucis, Antigona hulește divinitățile care îi iau în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
această uitare (III 1). Odată ce a găsit calea de a ajunge la locul izbăvirii fără a mai ucide, cum i-au cerut cei de sus, el se socotește definitiv dezlegat de orice obligație de a-i cinsti pe aceștia : Nicio jertfă nu voi mai aduce de-acum zeilor. Sunt liber de orice datorie față de ei (III 1). Satisfacția lui Oedip de a evita crima este cu atât mai mare cu cât își dă seama că a fost mai iscusit decât zeii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cei implicați refuză, parcă, orice ocazie de a se recunoaște între ei și astfel contribuie la propria pierzanie prin îndeplinirea ceremoniei fatale. Deznodământul sumbru este facilitat și de o altă lipsă de comunicare, cea dintre Toas și Ifigenia cu privire la necesitatea jertfelor omenești. Regele Tauridei nu mai este, ca la Euripide, un barbar setos de sânge care se opune cu strășnicie planurilor de fugă ale tinerilor greci. Asemenea suveranului din piesa lui Goethe Ifigenia în Tauris, personajul lui Everac se îndrăgostește de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
constată că tânăra e mereu palidă și cu privirea dusă, Toas își întreabă supușii dacă au tratat-o bine, după cum le-a poruncit. El îi îndeamnă să nu se amestece în rostul ei și să o ajute să-și ducă jertfele la bun sfârșit, în caz că așa consideră de cuviință : Dacă vrea să sacrifice, să fie liberă să sacrifice. Poate că zeița aceea a ei e prietenoasă. Oricum, regele se arată încredințat că nu șade frumos s-o chestioneze deschis cu privire la motivele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acceptă să îndeplinească sacrificiile umane nu pentru a urma porunca oracolului, ci pe a regelui care îi dă adăpost (scena 12). În fapt, nici Toas nici Ifigenia nu mai suportă perpetuarea acestor practici sângeroase. Tânăra, care până atunci a înfăptuit jertfele fără vreun protest spre a-i da satisfacție ocrotitorului ei, se simte excedată de această barbarie : Rege, cad la picioare și-ți strig : ajunge ! E prea mult pentru slăbiciunea mea și pentru tristețea mea. Am căutat să te mulțumesc cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
regăsi în rostul rânduirii eterne, el depășește stadiul suferinței primitive (p. 124). Tragicul este aspectul cel nou al conștiinței active, actul dramatic al spiritului de a se descătușa din determinism (p. 125). Eteocle nu speră în propria salvare, dar acceptă jertfa vieții sale pentru a răscumpăra prin ea o vină strămoșească (p. 125). Supraviețuirea Tebei compensează pierirea celor doi frați. Din punctul de vedere al lui Alice Voinescu, orașul rezistă asediului pentru că Eteocle, prin actul riscului total, preia răspunderea de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înlănțuit protagonist este titanul pedepsit pentru că a susținut cauza oamenilor cărora le-a dăruit focul. În această interpretare, oricât de cumplită ar fi suferința lui, ea nu este cu adevărat tragică cât rămâne doar pătimire, important fiind caracterul activ al jertfei prometeice (p. 166). La început, figura eroului e actualizată prin povestirea întâmplărilor care au iscat mânia lui Zeus și prin mărturisirea sentimentelor față de omenire. Dat fiind că tragedia se naște din faptă, relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spațiu care exprimă o ordine interioară implicită dacă știu să-l păstreze fără a transgresa legile fixate (p. 20). Într-o lume unde zeii descind rar, eroii capătă răspunderi și se obișnuiesc cu opțiunile fundamentale care duc spre prăbușiri ori jertfe (p. 21). Exponent al acestui loc în care se creează în libertate, Sofocle reprezintă și timpul său, de geneze în spirit, de afirmare a individului (p. 29). Pentru autoare, el interpretează miturile în raport cu ceea ce l-a învățat istoria, supunându-le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care omul poate trece dincolo de propria sa determinare, modificând-o prin asumarea de răspunderi și prin sacrificiul de sine (p. 78). O ordine superioară, etică și spirituală, se va manifesta deasupra ordinii umane imediate printr-o opțiune pentru suferință, pentru jertfă, pentru solitudine (p. 78). Electra se bazează pe opoziția dintre mamă și fiica superioară moral : Clitemnestra își urăște fata pentru că a creat premisele răzbunării morții lui Agamemnon fiind un reproș permanent prin prezența ei neîmblânzită (p. 80). Electra ține vie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Euripide renunță să lupte pentru viață când înțelege că altfel oștile grecești nu vor porni spre Troia. Ifigenia lui Eliade își acceptă cu seninătate moartea transformată în sacrificiu creator. Legenda elină e autohtonizată prin relevarea legăturilor cu folclorul românesc : jertfa Ifigeniei se înrudește cu a Anei lui Manole și cu moartea ciobanului mioritic, transfigurată în nuntă cosmică, atitudinea aparent pasivă a eroilor dovedind înțelegerea superioară a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Universității din București și, în 1941, mai avea câteva luni până la luarea doctoratului în drept, când a fost mobilizat și trimis pe frontul de est. A căzut, în primele săptămâni, luptând eroic, la Bieloci-Molochiș, vestitul carnagiu de la Țiganca. Era prima jertfă pe care familia noastră o dădea în cel de al doilea război mondial și printre primii ofițeri români, căzuți eroic la datorie.(foto 17) Dispariția unchiului, care lăsase în casa bunicului, la plecare, două lăzi mari cu cărți, ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Podul Dâmboviței, Dâmbovicioara, Valea Urdei au atacat, în noaptea de 14-15 august, la orele 21,00, prin surprindere. Acolo sus, la Fundata, unde în prezent se află Dispensarul comunal și Primăria, a căzut, secerat de un glonț primul ofițer român, jertfă umană în lupta pentru întregirea patriei, colonelul Poenaru Bordea, comandantul Regimentului 30 infanterie, Muscel. Monumentul ridicat în memoria eroului poate fi văzut în curtea Dispensarului din Fundata, aflându-se chiar lângă șoseaua națională. În noaptea respectivă, armatele române au parcurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
înspăimântarea oamenilor, populația se temea să-și revendice drepturile la studii, cuvânt, independență, proprietate etc. Republica Moldova, treptat, se transformă într-o oază izolată de toată lumea. Să sperăm că școala dramatică a opt ani de dictatură comunistă, deghizată în una democrată, jertfele de vieții omenești de la 7 aprilie, va prilejui tuturor locuitorilor de pe această palmă de pământ o maturizare efectivă în definirea opțiunilor sale proeuropene. Întrucât mai multe popoare își cer dreptul la reabilitare la etapa actuală, a venit timpul ca civilizația
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu de către monahi. Alcătuirea urbană în percepția adolescentului Petru este așadar aceeași ca tipar, variind doar scala ei de prezentare: la Poltava orașul și oamenii se grupează concentric în jurul marii catedrale a Adormirii Maicii Domnului, în timp ce
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
revin în amintirile autorului, la o distanță de jumătate de veac după întâlnirea cu acești oameni. Desigur, ceea ce au ei în comun, afară de datele biografice individualizante, este depășirea limitelor omenescului, asceza trupească dusă la extrem. Este o formă aparte de jertfă pentru Dumnezeu, pe care autorul nu o comentează în nici un fel, simțind însă nevoia să-i facă loc, în șirul unei povestiri, atât de învolburate de evenimente. Este galeria sa de portrete, în care sunt imortalizați alți monahi, care ca
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
chiar din sine, rod al desăvârșirii autoimpuse și riguroase, și trăiește cu teama că împărțindu-l oamenilor îl va vedea secând pe vecie. Paisie Velicikovski, slujindu-i pe oameni, îi slujește lui Dumnezeu, în timp ce Serghi simte că însuși Diavolul transformă jertfa sa către Domnul într-o faptă de rând destinată oamenilor. Paisie vede chipul lui Hristos în fiecare om de care se apropie, în timp ce Serghi își pune întrebarea, dintre toate cele săvârșite prin harul său, câte și care sunt pentru Dumnezeu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pelerinilor, apărute pe drumurile Rusiei între veacurile al XI-lea și al XIX-lea. Poemele, de mai restrânse sau mai largi dimensiuni, dedicate sărbătorilor mari creștine de peste an, reprezintă viziuni apocrife legate de peregrinările Maicii Domnului sau zugrăvesc istorii de jertfă din Viețile Sfinților. În basmele rusești, figura cea mai reprezentativă este aceea a lui Ivan Țarevici, varianta slavă de Făt-Frumos, dotat cu excepționale însușiri fizice și morale, care aflat într-o luptă necontenită cu răul, găsește soluții și ajutoare doar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
arătat că aproape întotdeauna așa au stat lucrurile, cei mari hotărăsc destinul celor mici, de ce? Iarăși întrebare de tip superfluu, dar ne vine mereu să o punem. Cât de brutal a fost și este schimbat destinul țărilor mici! Și câte jertfe aduse. Nu ne rămâne decât să constatăm ulterior evenimentelor nefericite nulitatea din start, ab initio. Este impusă, cu alte cuvinte, hotărârea lor nedreaptă. Redăm un text după un cunoscut istoric român (am avut prilejul să-l cunosc): "Cei mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale credinței creștinești are un viitor sigur și neclintit. Reprezentațiunile naționale au dovedit neîncetat cea mai mare grije și dragoste pentru armată. De aceea organizarea și dezvoltarea ei a putut lua un curs regulat și neîntrerupt. Țara a făcut mari jertfe pentru armată însă și ea a devenit școala ordinei și disciplinei, a datoriei și a patriotismului, iar în zile grele ea va fi susținătoarea ordinei, a siguranței și a pozițiunii țării. Domnilor senatori, Domnilor deputați, Precum vedeți câmpul deschis activității
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Apostolilor cu Maica divină?! Nu doar pentru Ioan, care chiar din acel moment suprem «a luat-o la sine» (In 19,27), ci pentru fiecare Apostol, ea reprezenta ceea ce puteau ei să aibă mai scump, mai sfânt, mai puternic după jertfa Sfintei Euharistii. Dacă noi o venerăm astăzi pe Maria ca Mijlocitoare universală a tuturor harurilor, cu cât mai mult au înțeles aceasta Apostolii, mai ales după coborârea Duhului Sfânt, Cel care trebuia să-i învețe «tot adevărul»! Dar și mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sută la sută și, în plus, impusă zilnic? Ce devine uneori disciplina de partid dacă nu ceva asemănător? (Să crezi, să asculți, să lupți). Ce nu ni se cere în numele fidelității față de patrie? Există ceva care să fie exclus din jertfa pentru apărarea ei: avere, familie, viață? Și cu toate acestea patria, un ideal foarte nobil, a fost de atâtea ori identificată cu supremația unui curent politic sau cu aceea a unui singur om. Chiar și în sfera iubirii, oare sunt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
umană: Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul? Sau strâmtorarea? Sau persecuția? Sau foametea? Sau lipsa de haine? Sau primejdia? Sau sabia? După cum stă scris: pentru Tine noi suntem dați morții și considerați ca niște oi de jertfă). Dar în toate acestea, noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]