6,872 matches
-
care n-au decât păcatul că nu sunt de nici un folos) e precis că în capul ei se petrece sau se va petrece așa. Asta n-o împiedecă să fie o femeie foarte de treabă, să fi slăbit cu două kilograme de când o îngrijește pe Viky, să nu mai aibă oră de somn și nici timp măcar ca să se spele cum trebuie, iar noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă. Ți-e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă. Ți-e rudă? îl întrebă un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-a cerut Xenia. Câți bani costă? Nu costă nimic. Ți le dau gratis. Xenia mulțumi și plecă bucuroasă. Ți-e rudă? îl întrebă un client care se afla de față. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se mai gândise să-l întrebe pe director cine îi va lua locul la Get Out!. Pe un câmp din apropiere de Wincanton, Alan Margoulies îngenunchease într-un cort. Era un cort vechi, de armată, care cântărea cam cincizeci de kilograme. Prelate mari, maro, de pânză cerată se întindeau deasupra capetelor celor treizeci de practicieni îngrămădiți înăuntru. Pe câmp mai erau trei corturi, exact la fel. Fiecare își avea propria echipă de medici și, în centru, stindardul Autorității pentru Sănătate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alimentele care au calorii „negative” (adică numărul de calorii consumate pentru digestia și absorbția lor e mai mare decât aportul de calorii aduse de ele în organism). Cu toate acestea revin și vă atrag atenția că cei care au multe kilograme în plus peste normal le au din cauze spirituale. Ar trebui să lucreze la cauză, altfel nu vor reuși probabil să slăbească (prea mult) fie nu vor reuși să păstreze greutatea la care au ajuns. Pe această listă regăsim: ananasul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
interesantă. Oamenii din fața mea sunt cu toții de pe planeta Venus, niște pterodactili, bărbați și femei care aparțin altui timp. Tuturor trebuie să li se facă autopsia, și apoi trupurile să fie vârâte în saci de către tipul mohorât, care cântărește 150 de kilograme, aflat în cutia lui de sticlă bine luminată. — Cu afaceri sau doar în vizită? m-a întrebat ăână la urmă tipul. — Sper să fie vorba doar de afaceri, am răspuns eu, crezând sincer în cuvintele mele. Când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de băutor de bere. Nu era nevoie să ai un ochi antrenat în depistarea nebunilor ca să-ți dai seama că Nub era un diliu adevărat, gata oricând să explodeze. Avea în jur de doi metri și o sută cincizeci de kilograme. Da, Nub părea să fie cât se poate de folositor. — Salut, Nub, spuse Fielding pe un ton sec. de ce nu iei loc? Chiar așa? Nub luă scaunul și-l zvârli într-o parte, rostogolindu-l prin aer cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lipsit de romantism? Ce urmează e că tavanul se despică și o prințesă coboară pe o funie de mătase. În șpagat. Mă înțelegi? Ai priceput ceva. Apoi își face intrarea pe ușă, un luptător sumo care atârnă vreo 150 de kilograme, îi ia piciorul în mână și o învârte ca pe un titirez. — Doamne. — O mie de dolari bucata. O să arate bine pe nota de cheltuieli. Recreere, Slick. Ce părere ai? Am putea să facem un popas acolo. Sună excelent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a făcut-o niciodată. I-a rămas credincioasă. A fost sinceră. Desdemona n-a făcut-o niciodată - nu, niciodată. * Deci am intrat într-un proces de schimbare, sau așa ar trebui să fie. Am un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un Manet, un bilet de la Martina, nici un ban, și un bilet de avion nefolosit... Am ținut acest ultim articol în mână destul timp până am reușit să înțeleg ce era. Un bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de un dram de noroc - abia dacă i-am recunoscut degetul mare ridicat în sus pentru mine, fața clipind șmecherește. Îți mai aduci aminte când, cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
devenit un prosper om de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mi-a spart capul c-un diapazon. Eu i-am turtit fața cu metronomul. Mijlociul s-a jurat că, dacă-l mai șicanăm, ne va strânge de gât cu mâinile lui. Era în stare umflatul, trecuse de o sută de kilograme! O brută care trebuia să sfârșească prost. ...Până la urmă, pianele au fost vândute și în casă s-a reinstaurat liniștea. Dar numai pentru scurtă vreme, fiindcă afurisitul de fader a prins chestia cu memoriile. O pleașcă neașteptată. Ne-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
2 August 1952, prin închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și mai ales Jilava, mi-au lăsat urme puternice, agravate de unele accidente ulterioare, datorită epuizării mele fizice. La 1,78m înălțime, ajunsesem să cântăresc abia 44 de kilograme...” și continuă cu sentimentele și amintirile sale alese despre acestă a noastră parte de Țară. În relatările privind procesul Papadima, sunt demne de fixat cuvintele lui Gala Galaction din jurnalul său (vol. III, p. 166) după o mărturisire adresată lui
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
bun scris de mine vreodată. N-am mai văzut-o de-atunci deloc, timp de nouăsprezece ani, când, vinerea trecută... Mă uitam blazat la televizor, schimbam canal după canal și deodată Nana, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, cu multe kilograme mai planturoasă, cu... - dar nu vreau să fiu și mai rău cu ea - mi-a apărut în fața ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. Vreți mai mult? A doua zi am deschis un ziar la-ntâm plare și am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de efort și de mascaradă, unii se amuzau dându-și șuturi În fund sau glumind cu vajnicul plutonier Morteci, care Își distribuia cu Îngâmfare rudimentele de Înțelepciune. Aveau de trecut printr-un lan de grâu care dădea șapte mii de kilograme la hectar, pe care Îl călcau În picioare cu seni nătate, și mai aveau până la șosea Încă un câmp de cartofi pe care să-l spulbere mărșăluind și scuipând către oraș, către civilizație. Mimau nonșalanța cu viclenie, miraculoasă formă de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
are un singur punct de gravitație e un individ capabil a transmite orice mișcare în orice direcție. La eter fiece atom e un individ care stă în legătură cu toate. Cum s-o mișca 301 {EminescuOpXV 302-317} {EminescuOpXV 318} Îl ardem - un kilogram - și măsurăm gradele de căldură pe cari le-a produs arderea lui. Aceste grade le multiplicăm cu 424 (echivalentul mecanic). Aur - 2000 x 424. Un gaz fluidificat e mișcare înmagazinată prin presiune și răceală (care e tot presiune). Ce e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pregătite din produse ieftine și de calitate inferioară, raționalizarea strictă a consumului alimentar: patru măsline de persoană la micul dejun cu un pic de margarină și nelipsitul ceai amăgit cu puțin zahăr, două sute de grame de mezel pe săptămână, un kilogram de carne din categoria subproduselor, de două ori pe lună, un ou de persoană săptămânal etc. În economia de piață (nefuncțională după aprecierea U.E.) prețurile diferă de la un magazin la altul, de la un cartier la altul, fapt ce-i determină
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adică,în barul de la PLOPII USCAȚI, unde se prinseseră, care să se ducă la baltă, să-și încerce norocul, și care să asigure partea culinar-distractivă, de mai de pe urmă. Și iată că primii au câștigat. În total - peste patruzeci de kilograme de pește! Acum e acum: cât vindem și câtîngurgităm? Păi, cât? Jum-jum. Nu așa ne-am înțeles aseară? Ba, așa, dar,înțelegerea aia era o glumă. O glumă, însă, dacă s-a întâmplat să fie așa cum e? Ce să facem
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și apoi îl pui în juvelnic”, încheie Alexandru. Din când în când, acesta o lăsă pe Frusina să arunce undița și să vadă dacă a priceput meștesugul! Și, ca un paradox, ea a prins un crap măricel, de aproape un kilogram. Se emoționă și se fâstâci ; nu reușea să mai țină undița în mâini; îi tremurau mâinile și picioarele. Chiar începuse să bată din picioare ca un copil. - Ajutoooor! Este un pește mare, îl simt, este prea greu pentru mine! Alexandru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi. Îmi face cu ochiul și zice: — Părul e cam neglijent și nu s-a bărbierit azi, dar pare destul de inofensiv. Se înclină un pic și rostește fără voce: „Secretara mea“. În telefon zice: „Ce?“. Se dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să nu locuiești în ea. Vocea ei răsună puternic și strident în aceste încăperi lipsite de mobilă și covoare. De umăr îi atârnă o poșetuță cu roz și alb, prinsă de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încerc să-mi pun centura de siguranță, dar e reglată prea strâns. Mă taie, mi se ridică burta peste ea, și o aud pe Helen Hoover Boyle zicând: „Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi“. O văd cum îmi face cu ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
publică de iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu sunt eu. Femeia a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]