8,009 matches
-
tata. Doar sunetele hohotelor de plâns m-au scos din întunericul încremenit care înghițise totul, instantaneu. Eram într-o altă dimensiune acum. Tremurând, mi-am îndreptat din nou atenția asupra monitorului, incapabil să mă desprind de-acolo. Se agăță de masca de la chiuvetă, continuând să plângă. Am vrut să-mi întorc ochii când am văzut sticla goală de vodcă lângă chiuvetă. De undeva din casă The Sunny of the Street începu să se audă din nou. Aparatul plutea tot mai aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
față de abandonul meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală mecanică, tatăl căruia nu-i păsa de nimic niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în care autorităților le revenea o parte de responsabilitate; prezența ta în „zonă” avea acoperire legală sau, mai bine zis, o acoperire negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe buze, nu rareori mă trezeam citind singur în camera rămasă goală, deoarece se pare că exageram cu „introducerile”, cu „preludiile”. Eram atras de frumosul feminin, dar poza de cuceritor, de playboy, din reală, devenea falsă, se transforma într-o mască rigidă și inflamată, „uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în absența unor texte „esențiale, definitorii”, tânărul „exagerează”, bineînțeles, manifestând o exigență ridicol de aspră față de alții mai consacrați și un slab simț critic față de propriile-i producții. La creatorii autentici, această „vârstă” sau „psihologie a poeziei” se transformă în mască, pe care, „creatorul” ei o va purta până la moarte, povară uneori, dar și scut, formă directă și expresivă a caracterului său și a artei sale. Nu e mai puțin adevărat că „unii tineri” vor poza „până la sfârșit”, indiferent de cariera
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
senectuții. E adevărat că din acești „pozeuri” se nasc, nu puțini, ratați autentici sau inși instabili în relațiile interumane, incapabili de prietenie, fidelitate sau constanță în urmărirea unui scop. A unui „ideal”, cum se spunea în secolul al XIX-lea! Masca însă, în această ordine de idei, este tocmai semnul găsirii propriei firi, a drumului de urmat, înghețarea cumva a unor tendințe ajunse la vârf. În acest sens, dintre noi, cei cinci, Matei a fost cu adevărat primul care și-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
semnul găsirii propriei firi, a drumului de urmat, înghețarea cumva a unor tendințe ajunse la vârf. În acest sens, dintre noi, cei cinci, Matei a fost cu adevărat primul care și-a părăsit poza, uneori grațioasă, a adolescentului, găsindu-și masca sa, dominându-ne pe toți, și nu numai pe prietenii săi apropiați, ci și pe adulții, redutabili, unii, din jur. Iar, cum se întâmplă, prestigiul, pe care l-a dobândit destul de iute, de „compact”, față de unii mentori literari ai momentului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cam din anii ’62, ’63, ca pe un critic și istoric literar cu un viitor excepțional în literele autohtone. În glumă, îl numeam, țin minte, „domnule ministru”! Diferența între el și Nichita, care și-a găsit - sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred eu, din motive multiple, în primul rând fiind conștient de caracterul riscant, revoluționar cu adevărat, „reacționar” - vizavi de ideologia comunistă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
secolul trecut, numeroase și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia se ascunde vechea tendință a popoarelor ruse de a destabiliza instituțiile tradiționale și specifice popoarelor subjugate, în limbaj modern, un fel de lavage de cerveau, o distrugere a identității naționale și individuale, o sfărâmare a bisericii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se referă la perioada de dinainte de război și nu e zugrăvită clasa noastră muncitoare... hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat personajul, zâmbind șiret pentru prima dată - până atunci arborase masca de gheață a celor în mâinile cărora se află nu numai pâinea și cuțitul dar, și Adevărul. Și a extras de sub un maldăr de cărți și de hârtii romanul Francisca, pe care îl ascunsese, probabil, înainte de venirea mea. Și, astfel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însumi îl „împart în două”: Ceaușescu de dinainte și cel de după ’71; deși nu puțini, sceptici dintotdeauna, afirmă încă o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
călătorii de pe parahodul nostru trec la ponton ca să se aprovizioneze cu legume (ceapă și ridichi de lună) ouă și lapte acru. Mi-a rămas o plăcută și bună impresie de la Mihail Andreici Lobacev. Un om în aparență simplu, c-o mască tristă. Modest și cam timid. Dar îndată ce a avut motiv, s-a exprimat cu vorbe alese despre cărți și arta literară. Subt aparența lui de simplicitate, am înțeles că se ascunde un om cu calitățile solide și serioase ale muncitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană (1909-1945). ANEXE Fotografii și manuscrise inedite 19 octombrie 1961, ultima zi din viața scriitorului (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mulajul mâinii drepte (Fotografie de Dan Grigorescu) Manuscris Partea I, p. 25 Caiet I Manuscris Partea I, pp. 58-59 Caiet II (mss. 5928) Manuscris Partea a II-a, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană (1909-1945). ANEXE Fotografii și manuscrise inedite 19 octombrie 1961, ultima zi din viața scriitorului (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mulajul mâinii drepte (Fotografie de Dan Grigorescu) Manuscris Partea I, p. 25 Caiet I Manuscris Partea I, pp. 58-59 Caiet II (mss. 5928) Manuscris Partea a II-a, p. 115 Caiet VII (mss.5933) Manuscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regizat totul, încât totul să fie credibil si poporul să-i considere eliberatorii României de sub dictatura ceausistă. În realitate, așa cum spune și scriitorul român, stabilit în Franța, Radu Portocală, în cartea sa ”Une mensouge comme une siecle”, Ion Iliescu, sub masca modestiei, a zâmbetului său șăgalnic, ascunde o fire ascunsă, însetată de putere. În momentul când unii jurnaliști l-au învinuit de fapte grave în perioada decembrie 1989septembrie 1991, președintele și-a pierdut cumpătul și a folosit expresii tari, ca: ”mă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și apoi de confrun¬tarea propriu-zisă. Anatomia animalului este un argument pentru faptul că leul nu primește o funcție denotativă în cadrul colindei, el are și coarne uneori, ba chiar este ierbivor. Mai mult decât atât, unii exegeți consideră că în spatele „măștii literare” a leului se află, de fapt, lupul. Dimpotrivă, un studiu recent al lui Ion Taloș analizează motivele colindei prin prisma unui naturalism zoologic: „se știe că leul se retrage ziua în umbra tufișurilor ori a ierburilor înalte și doarme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l bag în cap, nu să mă bag în el. Să-l bag așa pe cap în jos. Ș-aicea, zice,-mi lăsaț’ ca un fel de geam de fereastră, să văd eu pă unde merg cu coșciugu-n cap”. Atât „masca” facială a fecioarei din basmul cules în Păuleasa, Argeș, cât și acest „obrazar” lemnos conțin un indiciu al perioadei de recluziune impusă de debutul menstrei (în civilizațiile arhaice), moment existențial pregnant inițiatic: „chiar faptul de a fi zărită de cineva
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m-oi d-alege/ Hai mai mică, mai voinică,/ Hai mai mare, mai harnică/ Și la păr îi calapăru/ Și la brațe iarbă creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
II-lea reconstruiește mănăstirea, arsă, și redecorează sacristia cu fresce grandioase, executate de Luca Giordano etc. Întregul complex rezidențial are forma unui imens dreptunghi, care este vizitabil, și se compune din: muzee de artă, de arhitectură; curtea interioară (patio) a măștilor; galeria luptelor; casa regilor, panteoanele, vechea biserică, bazilica, sacristia, patio-ul regilor, patio-ul evangheliștilor; biblioteca, situată între bazilică și palatul Burbonilor, care, pe lângă valorile inestimabile din fondul de carte, manuscrise și tipărituri, rămâne în memoria vizitatorului cu imensitatea picturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
teritoriale pe seama terților, compensații ce se cantonau, în special, în zona central-sud-estică a Europei. În acest angrenaj de interese convergente și contradictorii, Rusia a promovat panslavismul - politică prin care se urmărea satisfacerea intereselor rusești în Răsăritul și Sud-Estul Europei, sub masca unității culturale, religioase și etnice slave. Generalul Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, șeful Centrului Mișcării Panslave din Balcani avea misiunea coordonării acțiunilor politico-diplomatice ale Rusiei în zonă pentru realizarea acestei politici. Războiul franco-prusac și căderea lui Napoleon al III-lea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
situația mea, complet anormală. Au raportat Statului Major și mi-au promis rezolvarea situației. Ca elev al școlii am fost inclus totuși Într-un pluton și am participat la cursuri și instrucție. Am Învățat astfel să schiez cu și fără mască de gaze și-am făcut cunoștință cu dealurile din apropierea Galaților. Fiind medic (chiar și veterinar) știam cum trebuie să fie curățată vesela (chiar și numai cu apă rece), ca atare eram responsabil de curățenia veselei sau cu alte cuvinte, programul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
însă, a atacat teritoriul poeziei, publicând, unii, măcar câte un volum...! Exemplele sunt nenumărate, începând cu George Călinescu. Când vei ataca și tu teritoriul poeziei cu un volum? Promit să scriu prefața...! Așadar, sunt poet, aș spune, și folosesc doar masca înșelătoare a criticii. Ba chiar a criticii de poezie. Și, prin urmare, sunt chiar pe raftul pe care merit să stau. Deși, trebuie s-o spun, mă aflu acum într-un oarecare impas. În cele mai bune momente ale mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de sine. Era prilejul unei împliniri a identității în condițiile în care ea părea să nu aibă alt suport în așa fel încât să poți spune, fără emfază: scriu pentru a mă construi și pentru a fi. Vorbeam cândva despre măștile criticului literar, despre heteronimele lui. Un fel de a-ți asuma precaritatea și de a explora sensuri. În fond, criticul caută unghiuri de vedere, poziții favorabile articulării sensului, caută indicii, în fine, călătorește într-un muzeu viu, un contemplativ fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
identific, să construiesc chiar în spatele operei, din țesătura ei invizibilă, un erou, cu speranța (nu nemărturisită, ci neconștientizată decât târziu) că faptul acesta îmi poate întemeia propria ființă, propria biografie interioară... Or, am descoperit că experiența critică rămâne numai o mască și că nimic nu se învață. Știu că principiile acestea erau greșite (nu în absolut ci față de ceea ce cred azi) și de aici scepticismul, abandonul, neputința. Dacă vrei, eșecul. Criticul nu trebuie să aibă astfel de angajări. Să revenim, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
guvernului, era o mulțime enormă și emoționată, de la ultimul lucrător până la cel mai de seamă intelectual, cu Academia Română în frunte. Ca să-i ascundă rănile de pe obraz [lui Iorga], îi pusese familia un strat de pudră groasă care îi făcea o mască sinistră. Din familia noastră: Lia, George Brătianu, Pia Fărcășanu, eu; profesorii universitari cei mai de seamă. A fost un curent de groază și indignare în toată țara, de la ultimul țăran până la cei mai de sus cetățeni. Nimic nu putea face
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]