6,868 matches
-
Șederea în casa părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i priiseră. Era obișnuit din școală să facă mereu ceva, și tata - lucru de mirare, parcă se sfiia să-i mai ceară ajutorul la treburile gospodăriei. Și din cauza asta simțea că nu-i mai era locul acolo. IV. Ca oricărui tânăr, ordinul de chemare în armată îi veni, într-un fel, ca o ușurare. Îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care - se vedea de departe - cândva suferise un accident grav... În clipa următoare, s-a arătat un chip tot numai o mustață plină de promoroacă. La vederea unei asemenea apariții, Despina și doctorul Gruia au făcut ochii mari, cu adâncă mirare Întipărită În ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia . În timp ce o cerceta pe țigancă cu zâmbet pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o... Spre mirarea lui, piranda se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a intrat și el pe făgașul urmat de ceilalți comeseni... După ce fiecare s-a omenit cum se cuvine, Petrică a anunțat: ― Multe povești am ascultat noi până acum, dar am vrea să aflăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă l-ar fi prins când se întorcea, ar fi făcut, pe loc, o criză de isterie. În situația dată, însă, a avut răgazul să se frământe din tot sufletul, și, apoi, să-și revină, încet, încet. Nu-i de mirare, deci, că îl urmărea pretutindeni prin casă, ca o cață arțăgoasă. O mulțime de cuvinte îi stăteau pe buze, dar nu îndrăznea să le rostească. Prin urmare, l-a văzut venind și plecând în mai multe rânduri. Repetându-se, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
la o doamnă care avea mulți copii, iar după ce au crescut și ei, ea a dat rochița unei tinere mămici. Într-o zi, la acea mămică vine o rudă de-a ei și, văzând rochița dată, mare i-a fost mirarea și bucuria, când și-a recunoscut rochița ei, păstrată peste atâția ani. Așa trebuie să procedăm toți; să facem fericit pe cineva și, atunci, noi vom primi o mai mare fericire, căci acea persoană, căreia i-am făcut bine, ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de pompieri a căpitanului Zăgănescu și Armata otomană în 13 septembrie 1848. Îmi amintesc că ginerele prof. Paul Constantinescu se numea tot Zăgănescu. Să fi fost o rudă apropiată a eroului de acum 162 de ani? N-ar fi de mirare... Vrând să vorbesc la telefon cu dl. Popescu-Sireteanu, constat că nu răspunde. Fac apel la Serghei Coloșenco pentru telefonul mobil, felicit cu căldură pe sărbătorit, care îmi răspunde că e în tren și-mi transmite că mai târziu mă va
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și plăcută surpriză - un dar de suflet și anume: o carte voluminoasă, transmisă de d-na Maria-Vera Willinger de la Berlin ca autoare. În schimbul de scrisori avut anterior am fost surprins de perfecta limbă română în care îmi scria, lucru de mirare la o evreică oarecare, dar nu și la domnia sa. Cartea de față mă aduce la o realitate plăcută când constați că pe meleaguri străine și îndepărtate se simte și se vorbește frumos limba noastră și mai ales când se exprimă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de Ion Popescu-Sireteanu La sfârșitul lunii iulie 2010, când abia mi se adusese de la Iași grăbitul volum III al Călătoriei mele și l-am trimis cu oarecare sfială așteptând cu îndoială un semnal de răspuns, nu mică mi-a fost mirarea când pe 6 august mi s-a trimis volumul de poezii cu titlul enunțat mai sus. Autograful consemnat de autor m-a emoționat la culme! E cu totul special și rămâne deocamdată cititștiut de autor, de mine și de fiica
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am gândit ca măcar de pielea ei să te folosești. Cât s a mai văicărit cel în cauză pentru că i-a omorât vita prețioasă... Tata l-a adus acasă la el să ia pielea vacii. Nu mică i-a fost mirarea lui Gritas când, în loc să-și vadă vaca moartă, aceasta era bine-mersi și mânca liniștită niște lucernă pălită căci, dacă i-ar fi dat din cea verde, putea să se umfle așa cum se întâmplă cu unele vite nesupravegheate. Cât s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar l-am și înfruntat, așa mare și puternic cum era el. Ce s-o fi ales de progenitura atât de prost crescută? Poate o fi ajuns și el mare boier marca P.C.R., având dosar excelent?? N-ar fi de mirare pentru acele vremuri, când originea și dosarul bine întocmit și susținut primau în fața capacității fiecărui individ. Deocamdată, eseul fiind întocmit, corectat și verificat, îi fac loc în cele ce urmează: O audiență anevoioasă la un boier P.C.R. Era în anii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și Antenele prezentau marea resurecție a simpatizanților P.S.D., în paralel cu revoltele din Tunisia și Egipt. Se putea să nu avem și noi revoluționarii noștri? E posibil ca noi focare să apară și în alte țări și nu e de mirare că și Iranul, urmat de Yemen și Bahrein se află în febra manifestărilor de nemulțumire față de vechile lor regimuri. Lumea, omul în general, de orice confesiune ar fi, are această tendință naturală spre libertatea persoanei. Din Berlin, pe 12 ianuarie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai ales scris într-o perfectă limbă română. Dacă anterior mă miram că poate scrie în cel mai curat stil corect românesc, acum, la primirea acestui volum și a unui volum de versuri, nu mai am nici cea mai mică mirare... Nu știam că domnia sa scrie în limba română. I-am răspuns telefonic de primirea darului la timpul respectiv, acum consemnez doar rândurile scrise în acel moment, astfel: Berlin, 19.01.2011 Stimate, dragă domnule Mânăstireanu, Vă scriu cu multă întârziere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
distanță colosală și mai ales din partea unei cunoștințe din ziua I de Paști în 1992, la Biserica Română din Paris. Și astăzi îmi stăruie în memoria auditivă acele duble „Ahuri!” pe care le-ai exprimat odată cu Mariana îmbrățișându-vă, spre mirarea mea și a celor ce se aflau de față la slujba de înviere... O adevărată regăsire, după ani de despărțire! Apoi momentele petrecute împreună în acele memorabile zile, după care, fiecare pe drumul său... Atunci nu știam că vei ajunge
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de balustrada podului care lega malurile râului ce șerpuia bezmetic, ba intrând în orășel, ba dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur. Și nu ai cum să mă oprești. - Nici nu vreau. Ai grijă să ieși prin spate, totuși, sunt sigur că Detectivul acela trage încă cu ochiul. Mirarea sa va fi destul de mare atunci când va observa că principalul suspect, fiindcă asta ești, obișnuiește-te cu ideea, pleacă la plimbare, pe o astfel de vreme, după ce, tot pe o astfel de vreme, a făcut jogging precum un zăbăuc. Ăștia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare, se întâmplă atâtea în lumea asta și la case mai mari!... - Dragă Adela, îți mulțumesc... te-ai dovedit a fi o bună prietenă... Văzând că Ina intenționează să plece, Adela ținu să o avertizeze pentru a nu știu câta oară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
el a băgat mâna sub birou și a scos de acolo un plic sigilat. — Tocmai l‑am primit acum câteva minute. Scrie „Urgent“ pe el. I‑am mulțumit și m‑am așezat pe un scaun de pe hol, Întrebându‑mă cu mirare cine putea să‑mi trimită ceva prin curier vineri la ora zece noaptea. Am deschis plicul și am scos de acolo un bilețel: Draga mea Andrea, Mi‑a făcut mare plăcere să fac cunoștință cu tine În seara asta! Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă uit la conturul perfect al capului Înscris În culoarea vineție a stâlpului de piatră al porții unde ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe picioarele de dinapoi, precum un urs când atacă. Mâna mea stângă i-a intrat cu pumn cu tot În gură, până la Încheietura palmei, unde și-a Înfipt caninii ca două bisturiuri. Mușcătura nu m-a durut: am reținut doar mirarea față de adâncimea celor două găuri, făcute perfect, cum ar fi fost forate cu o bormașină fină, și priveam curios, ca și cum n-ar fi fost vorba despre mine, cum alveolele acelea se umpleau treptat de sângele gâlgâind. Leul a mușcat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar? „Ce faci, bă?“, zice Marius, „ce te uiți așa la mine ca un cretin?“. Mă uitam la el cu mirare că el există acolo și că poate să mă vadă și să-mi vorbească. Nu mai e nicio Îndoială: iată, el, Marius, e martor că sunt viu, că nu m-am...; ah, era să mă... „Mariuse, era să mă Înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-ar juca cu păpușa. Se dezbracă fără să Întârzie, are acum o lascivitate, o Încetineală senzuală În gesturi pe care nu i-o notasem Înainte; Își pune ceva transparent pe ea; se mișcă unduitor, mă provoacă; o privesc cu mirare, identitatea nouă pe care și-o adoptă acum Îi schimbă și-i Împlinește corpul; carnea ei nu mi se mai pare doar o șuncă rubensiană ci, acum, observ rozul pielii Îmbibându-se de sânge, văd sânul umflat de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la olimpiada de literatură de la Pitești Împreună cu două colege, fiice ale unor iluștri profesori din liceul nostru, am fost singurul care a luat un premiu, ceea ce l-a mirat pe profesorul Însoțitor, care a avut grijă să-și exprime această mirare jignindu-mă: „De data aceasta, n-am ieșit prea bine“, a spus el uitându-se spre noi; apoi a adăugat, aproape iritat, privindu-mă pe mine: „Ai luat dumneata un premiu“. L-am urât, pentru că n-am Înțeles de ce premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]