6,924 matches
-
și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului trenurilor m-a obligat să rămân în Brăila. Am cumpărat câteva obiecte de îmbrăcăminte pentru Cristina și m-am decis să merg pe jos de la Brăila la Râmnicelu, cam 35 de kilometri
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
eram în pericol de a pierde a doua soție și trei copii. Mi-am zis să încerc această posibilitate oricât de dezonorantă ar fi, pentru a-mi salva copii și soția care, fără servici, fără casă, ar fi murit în mizerie și ea și copii fără ajutorul meu. Umilința, dezonoarea, era prețul care mi se cerea. în anul 2008 citesc în cartea intitulată „Sfântul închisorilor”, la pagina 120-121 aprobată alternativa pe care am preferat-o atunci, în acele condiții grele, imposibileă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu un mort: prințul a fost consternat de sfârșitul ineluctabil al vieții omenești; d) ultima întâlnire destinală a fost cea cu un călugăr cerșind, calm și senin. Prințul a avut atunci revelația unui mare adevăr: religia te poate vindeca de mizeriile vieții omenești. așa cum scrie Mircea Eliade, viitorul Buddha contemplă noaptea trupurile goale și dizgrațioase ale concubinelor ador mite. Zeii intervin scufundând întregul oraș într-un somn adânc. „De aici înainte, zeii nu vor mai juca nici un rol în biografia fabuloasă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lui trebuie stabilită, însă sursele de care dispunem nu ne dau indiciile necesare. Harietta Eminescu, sora poetului, scrie la fel: „Atâta vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la drul Șuțu, că fiecare va avea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care are 48 de milioane.” - și la sora poetului, Hanrieta, în scrisoarea din 22 iunie 1889 către Cornelia Emilian: „Atât vă spun, și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea mai din urmă mizerie, și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru.” (vezi mai sus). Lăsăm deoparte faptul că Hanrieta n-a fost crezută (zicânduse că s-a lăsat influențată de Scipione Bădescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
calmării ... sifilisului, de care toată lumea medicală părea convinsă că este atins dar care, în final, se va dovedi inexistent în trupul poetului. G. Bogdan-Duică, unul dintre cei mai avizați eminescologi ai momentului, spunea că a insista atât de mult asupra mizeriilor vieții poetului „este ca și cum ai scormoni în excrementele unui sfânt”. Poate că acest text n-ar trebui reprodus în întregime, dar faptul că nu s-a republicat nicăieri până acum, decât citate luându-se din el, ne îndeamnă să ne
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
agravat după erizipel. Cu aceste constatări legenda dispare. Ea pornise din scrisoarea sorei poetului Hanrieta către d-na Emilian și fiica sa Cornelia, care scria, la data de 22 iunie 1889 „... nenorocitul meu frate a murit în cea mai neagră mizerie și moartea lui a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun din ospiciu anume Petre Poenaru.” Comentariu Textul a apărut în România medicală, IX (1931), nr. 11, 1 iunie, p.162-163; reluat „prin bunăvoința d-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
erizipel care, totuși, grație îngrijirilor, s-a vindecat și el, ba sub influența lui s-a ameliorat și starea psiho-mentală a poetului. Dar inima poetului, inima aceea în care s-a răsfrânt o viață de zbucium, de chin și de mizerie neagră, se oprise în mișcarea ei tocmai când creirul celui mai mare cugetător poet al țării părea a renaște la o viață nouă. Și astfel a intrat Eminescu în Nirvana pe care o meditase și o dorise atâta. (Adevărul)”. Vedem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bronz. Răsfoită în străinătate de mâini simțitoare la frumusețea tiparului, ea ar trezi curiozitate și simpatie pentru opera poetului și pentru poporul care-l sfințește astfel în chiar creațiunea lui. Și e nevoie de aceasta. înălțat până la geniu, coborât până la mizerie și nebunie, poet universal, profet, gânditor social și politic, minte împodobită cu toate darurile spirituale, suflet îmbogățit cu toate durerile abstracte, Eminescu ne poate acoperi cu personalitatea lui genială și reprezenta în fața umanității, cu specificul nostru etnic, potențat până la universal
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
simple și duc spre liniștirea unei vieți până acum destul de agitate a ei și spre o existență simplă și decentă în Botoșani a lui Eminescu. 20 ianuarie: „De scriitorii ce-mi scrii mata că au murit în cea mai mare mizerie nu mă mir, că Mihai, de nu făceați Dumneavoastră comitet pentru el, de astă-vară era mort cu siguranță, și de acum înainte de nu va fi nimeni lângă el, tot în cea mai mare mizerie ar fi, precum cred că aveți
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
au murit în cea mai mare mizerie nu mă mir, că Mihai, de nu făceați Dumneavoastră comitet pentru el, de astă-vară era mort cu siguranță, și de acum înainte de nu va fi nimeni lângă el, tot în cea mai mare mizerie ar fi, precum cred că aveți idee cum era la Iași. În timpul de fașă este îmbrăcat curat, căutat ca un prinț, fără a-i lipsi o iotă din tot ce ordonează doctorul și totdeauna are în buzunar douăzeci de franci
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce am privit cu ochii mei, nici ce am întâmpinat, de nu am fost în stare a vă scrie nimic. Atât vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit, în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească D-zeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la D-rul Șuțu, că fiecare va
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
editoarea de azi transcrie vacanță când se vede clar vacanțe) Fragmentul al treilea sare, tot pentru a demonstra povara ziaristicii, la o scrisoare din septembrie 1882: „ Ei, dac-ai ști cum salahoria asta în care petrec împreunată cu boală și mizerie mă apasă și mă fac să devin incapabil de-a voi ceva, ai înțelege și m-ai ierta.” (Eadem, p.370). Cuvintele subliniate de noi lipsesc, rămânând enunțul în sine. Scrisoarea este datată integral, cu cerneală violetă, de Veronica Micle
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc. Căci a suferi atât pentru ce? pentru ca să te nefericesc pe tine, pentru ca și pe tine să te atrag în adâncimea mizeriei mele sufletești; a suferi atât nu este nici drept, nici are vreun scop.” De data aceasta scrisoarea este datată de poet: 28 decembrie 1979 (Op. cit., p. 51) iar în septembrie același an Eminescu publicase „Rugăciunea unui dac” din care coboară
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu? De ce d. profesor G.Potra, dacă profesor este, deși stilul nu prea arată, nu s-a gândit să exalte într-un studiu opera poetului? Când nouă ne lipsesc cărți serioase de istorie literară, mai sunt oameni care să răscolească mizeriile vieții unui poet și să le prezinte în cărți pretențioase și seci cum a fost aceea a d-rului Vlad. D. profesor Potra a dorit, ce-i dreptul, să reabiliteze pe Eminescu. Domnia-sa și-a zis că bănuiala unei anume
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care îi pătrunsese și-i zdrobise toată ființa, că el tot ținea nebun la acea pacoste de femeie care l-a înlănțuit întâi, că el, apucat pe mâinile ei, nu voia să mai știe de soru-sa bolnăvicioasă, neputincioasă și în mizerie. Din toate acestea rezultă că el avea prin moștenire germenele alienațiunii, care a fost alimentat prin o boală contrasă după aceea, că nu s-a putut niciodată decide a-și crea o carieră, ci a rătăcit din școală în școală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
grafică), Aurel Baranga, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun. Ultimii doi, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu și D. Trost se constituie, în 1945, într-o grupare ce nu reușește să scoată o revistă, dar editează volume și broșuri-manifeste, precum Critica mizeriei, Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international. Era ultima grupare suprarealistă din lume. Potrivit definiției pe cât de lapidare pe atât de abstracte a lui André Breton, din primul Manifeste du surréalisme (1924), s. este „automatism psihic pur”, menit
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Lucrurile evoluează însă invers. Nu Obogea și-o face amantă pe concubina lui Nicolin, ci acesta din urmă devine amantul doamnei Elvira Obogea. Nota de realism a romanului, exprimată, ca și anterior, prin înfățișarea exactă, încărcată de amănunte credibile a mizeriei în care trăiește lumea periferiei citadine, contrastând cu luxul lumii avute, prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
practicat de T.: jovialitatea molipsitoare, erudiția țintind finalitatea ludică, jocul neistovit de cuvinte (îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în care se revelează esența unui fel de a fi. Licențioase rareori, amuzante întotdeauna, istorioarele d-lui Teodoreanu ne introduc în micile vicii, cum mici erau și ale eroilor lui Caragiale, din cari se hrănesc, cu voie bună
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
se răspunde că cel pe care tocmai îl văzuse este un ascet, un om care a renunțat la tot și care a dobândit astfel fericirea. „Această priveliște îl consolează, arătându-i că religia este susceptibilă de a te vindeca de mizeriile vieții omenești”. Referindu-se la cele patru întâlniri legendare ale tânărului Siddhărtha, Emil Cioran comentează: „Unui prinț hindus i-a fost de ajuns să vadă un infirm, un bătrân și un mort pentru a înțelege totul; noi, care îi vedem
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cei mai răi, când ajung În situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc măcar. Și zic: „Doamne, am păcătuit, Îmi pare rău”... I se trezește speranța și zice: „Doamne-ajută-mă să scap de-aici”... Acolo, În Închisoare și-n mizerie, se călesc sufletele, să știți. Și preoții aveau misiunea extraordinară să-i ajute pe toți oamenii... că erau mai prăpădiți, săracii, din punct de vedere sufletesc, psihic... și trebuiau ajutați, Încurajați, să li se spună o seamă Întreagă de lucruri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era de-o cultură deosebită... Era singurul băiat la părinți și și-a făcut studiile În țară, dar era foarte bine pregătit. A făcut artrită la ambele picioare și i le-au tăiat, și-am auzit că trăia Într-o mizerie de nedescris În București până s-a stins din viață. Și vreau să vă mai spun de unu’, care mi-a trezit dorința de a face Facultatea de Drept, un profesor universitar tot din București, Tanoviceanu 2, care fusese profesor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că ne loveau cu bâta când intram, când mergeam sau când veneam de la plimbare, sau când ne Înjurau, sau mai știu eu ce... Nici o problemă. Intra liniștit În celulă și zicea: „Haideți, astăzi vorbim despre cutare”... Și-atuncea, gata, toată mizeria a trecut și toți eram concentrați asupra lui. Și lui Îi făcea plăcere, că Își punea mintea la contribuție, creierul să lucreze... Și-l ținea activ, creierul... Să știți că pentru noi, deținuții, oamenii ăștia au Însemnat foarte mult În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]