7,852 matches
-
unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire Distanța minimă Discurs raportat Mimetismul minim între discursul care citează și discursul citat Gradul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire Distanța minimă Discurs raportat Mimetismul minim între discursul care citează și discursul citat Gradul 1: discurs narativizat Gradul 2: discurs indirect Gradul 3: discurs indirect contaminat lexical sau cu o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire Distanța minimă Discurs raportat Mimetismul minim între discursul care citează și discursul citat Gradul 1: discurs narativizat Gradul 2: discurs indirect Gradul 3: discurs indirect contaminat lexical sau cu o insulă textuală Gradul 4
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în povestire (gradul 6). Din gestionarea informației reiese preocuparea lui de a pune accentul pe straturile intermediare. Un scriitor naturalist vrea să transmită cititorului o cantitate de informații importantă despre un anumit "mediu" social (în cazul de față, muncitorii parizieni). Naratorul devine atunci un mediator între acest mediu și cititor, care trebuie să fie "neutru", distingându-se astfel de alte personaje din lumea evocată, deosebite prin particularitățile de folosire a limbii. Dincolo de toate acestea, se dorește provocarea empatiei cititorului cu o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cf. Doamna Bovary), nu neapărat printr-un simplu discurs narativizat. Cât privește monologul interior, de la apariția textului prototipic Les lauriers sont coupés (1887) scris de Édouard Dujardin, el este caracterizat de două proprietăți fundamentale: 1) nu este dominat de un narator; 2) nefiind supus constrângerilor schimbului lingvistic, el nu-și poate lua o anumită libertate față de sintaxă și de claritatea referinței. Prima caracteristică exclude prezența unui narator care își privește personajul din afară. În monologul interior, nu se "raportează" propriu-zis spusele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dujardin, el este caracterizat de două proprietăți fundamentale: 1) nu este dominat de un narator; 2) nefiind supus constrângerilor schimbului lingvistic, el nu-și poate lua o anumită libertate față de sintaxă și de claritatea referinței. Prima caracteristică exclude prezența unui narator care își privește personajul din afară. În monologul interior, nu se "raportează" propriu-zis spusele unui personaj, deoarece întreaga poveste este oarecum absorbită în conștiința subiectului care monologhează. În exemplul din Balzac, avem de-a face cu un "monolog raportat", făcut
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
își privește personajul din afară. În monologul interior, nu se "raportează" propriu-zis spusele unui personaj, deoarece întreaga poveste este oarecum absorbită în conștiința subiectului care monologhează. În exemplul din Balzac, avem de-a face cu un "monolog raportat", făcut de narator, în care se disting clar fragmente de narațiune și fragmente care descriu gândurile personajelor. A doua caracteristică vizează mai direct partea lingvistică. Am văzut deja că, o dată cu discursul indirect liber, suntem confruntați cu o transpunere a cuvintelor, și nu cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
direct partea lingvistică. Am văzut deja că, o dată cu discursul indirect liber, suntem confruntați cu o transpunere a cuvintelor, și nu cu niște cuvinte adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a cuvintelor, și nu cu niște cuvinte adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem mai degrabă tentați să vedem aici un eșantion de discurs indirect liber, de vreme ce există un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem mai degrabă tentați să vedem aici un eșantion de discurs indirect liber, de vreme ce există un narator care îl transformă pe subiectul vorbitor într-un personaj. Fără îndoială, cu un asemenea tip de enunțare romanescă ne aflăm într-o situație limită. Textul prezintă caracteristicile esențiale ale monologului interior, însă prezența oblică a unui narator distruge iluzia de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de vreme ce există un narator care îl transformă pe subiectul vorbitor într-un personaj. Fără îndoială, cu un asemenea tip de enunțare romanescă ne aflăm într-o situație limită. Textul prezintă caracteristicile esențiale ale monologului interior, însă prezența oblică a unui narator distruge iluzia de a fi închis într-o conștiință. Procedeul folosit de N. Sarraute rezultă dintr-un compromis menit să cumuleze avantajele discursului indirect liber cu cele ale monologului interior. La fel cum discursul indirect liber asociază eficacitatea narativă și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
compasiunea din partea enunțătorului, pe când din nefericire, după cum reiese și din exemplul nostru, nu presupune compasiune, doar dacă trimite la însăși actele enunțătorului. Folosirea lui din nefericire este strâns legată de o literatură narativă orală care pune accent pe efecte dramatice. Naratorul consideră că acțiunea se întoarce împotriva celui care s-a angajat într-un demers fără a se gândi la posibile consecințe supărătoare. Acțiunile și greșelile fatale ale personajelor alcătuiesc o aventură susținută printr-o morală colectivă invocată de un narator
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Naratorul consideră că acțiunea se întoarce împotriva celui care s-a angajat într-un demers fără a se gândi la posibile consecințe supărătoare. Acțiunile și greșelile fatale ale personajelor alcătuiesc o aventură susținută printr-o morală colectivă invocată de un narator stăpân peste întreaga povestire. 6.5. Adjective și determinanți Non-clasificarea nu se referă doar la adjective. Determinanții substantivului sunt și ei implicați într-un fel care interesează direct analiza stilistică. În mod tradițional, se disting substantive "numărabile" (câine, casă...) și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scandalagii cunoscuți și șarlatanii din grupul social în care se preling mereu, ca într-un puț despărțitor, scursurile intelectuale de burghez și gunoaiele sufocante de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din grupul social în care se preling mereu, ca într-un puț despărțitor, scursurile intelectuale de burghez și gunoaiele sufocante de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai degrabă el ar corespunde unei unități de proferare, punctul de vedere al naratorului interferând constant cu "povestirea" construită la perfect simplu, prin non-persoană. Dublei distanțe ironice de la Mérimée (distanță enunțiativă în modalizare și distanță ideologică față de religie) îi corespunde, la Léon Bloy, puternica asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu se realizează întotdeauna. De exemplu, găsim câteva "în sfârșit" pe care le putem integra cu greu în povestire. Astfel, la sfârșitul paragrafului în care sunt povestite "fanteziile sentimentale" al Nanei cu tânărul ei iubit, marca "în sfârșit" îi permite naratorului să recapituleze întregul paragraf (cam la fel cu "pe scurt" sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși, când amândoi, redeveniți camarazi, fumau țigări pe marginea patului, în picioarele goale, lovind lemnul cu călcâiele.253 În acest punct, putem observa ceea ce îl deosebește pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-i astupată de noroi, e totuși plină de pete; dacă nu-i ciuruită de găuri și nu-i curg încă peticele, curând-curând, o va mânca putregaiul 254. Aici, acel "pe scurt" recapitulativ în descriere este pe deplin asumat de un narator care nu ezită să-l introducă pe cititor în povestire, chiar în actul lecturii; își comentează propria enunțare și eventualele reacții ale publicului, după cum o arată ceea ce precede acest pe scurt. Dacă la Zola narațiunea încearcă să se adăpostească în spatele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este Jean Chouart; cititorii empirici mai ales în secolul XXI au nevoie de o notă explicativă sau se pot baza pe dinamica povestirii pentru a ghici ce înseamnă acest nume de preot. În acest caz, ei pleacă de la ipoteza că naratorul respectă regulile narațiunii clasice. Anafora sau catafora pot relua un termen în trei dimensiuni distincte: având același referent ca ea: Julien nu a sosit. El a întârziat din pricina tatălui său; având același semnificat: Cartea preferată a lui Julien este viața
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cele două substantive proprii nu au același statut în povestire. Expresia "Jean-Pierre Bloyé", prin care se indică numele și prenumele de stare civilă, implică o percepere exterioară a personajului; în schimb, prenumele "Antoine" marchează o empatie (o apropiere psihologică) între narator și personaj. Nimic surprinzător de vreme ce el este eroul din roman, cel care îi dă titlul. Remarcabil este faptul că această empatie aparține naratorului, nu unui alt personaj. Cei care au citit acest roman știu că, efectiv, o puternică legătură de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
implică o percepere exterioară a personajului; în schimb, prenumele "Antoine" marchează o empatie (o apropiere psihologică) între narator și personaj. Nimic surprinzător de vreme ce el este eroul din roman, cel care îi dă titlul. Remarcabil este faptul că această empatie aparține naratorului, nu unui alt personaj. Cei care au citit acest roman știu că, efectiv, o puternică legătură de complicitate se stabilește între narator și personajul principal. Spre deosebire de ceea ce se petrece în povestirile clasice, în literatura modernă repetarea poate fi făcută și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de vreme ce el este eroul din roman, cel care îi dă titlul. Remarcabil este faptul că această empatie aparține naratorului, nu unui alt personaj. Cei care au citit acest roman știu că, efectiv, o puternică legătură de complicitate se stabilește între narator și personajul principal. Spre deosebire de ceea ce se petrece în povestirile clasice, în literatura modernă repetarea poate fi făcută și prin descrieri precise care trimit rigid la același personaj, cam cum ar face-o și un substantiv propriu: Ar putea face cineva
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]