60,569 matches
-
sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de săptămînă și un cîntec - engleza lui mi-a scăpat -, dansai pe el bătînd din palme, sîmbăta seara, În pivnița lui Lewandowsky de la o margine de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lase singură, ci s-o aducă la Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe care tocmai voia să-l salveze de viciul jocului la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi le aminteam, ci lumina difuză din tripou, cu cercurile roșii și negre ale ruletei hipnotizîndu-l pe tînărul polonez, sorbindu-l În clipirea lor. Să le fi fost ochilor mei la Îndemînă filmul, nu mi-ar fi trebuit atîta timp pentru a recunoaște ruleta. Așa, În lipsa Hollywoodului Împănat cu flash-uri din Las
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al atracției erotice. Fetițele sînt de regulă nu slabe, ci suple. Am fost atît de dependent de su plețea partenerelor, că, pe la douăzeci și patru de ani, odată cu Întîlnirea uneia mai robuste, dorința nu, dar erecția mi s-a blocat. Sperietură, gînduri negre, nopți albe, alte inhibiții chiar și cu partenere filiforme, disperare. M-a deblocat o dobro geancă brună, zveltă ca un lujer, cu păr lung și cu vorbă energică: — N-ai nici pe dracu’, treci colea și lasă-mă pe mine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lujer, cu păr lung și cu vorbă energică: — N-ai nici pe dracu’, treci colea și lasă-mă pe mine! — Ăăăă... păi... — Tu n-auzi? Fără comentarii, că știu eu ce-i de făcut! Avea ochii migdalați, de bună seamă negri. Migdalele astea n-au răsărit de la bun Început pe retina mea subiectivă, ci doar după ce mi le-a descris ea. A fugit după un timp cu un bun prieten de al meu. A reapărut Însă la vreo doi ani, măritată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu un bun prieten de al meu. A reapărut Însă la vreo doi ani, măritată cu altcineva și pusă strașnic pe aventură. Despre prietenul cu care mă tradusese știa că luase calea mănăstirii. O fi fost de la migdalarea ochilor ei negri asupra lui? Mă Întrebam ce aș fi făcut eu dacă i-aș fi văzut la propriu migdalîndu-se asupra mea... Mă Între bam unde aș fi fost acum dacă aș fi continuat să văd ochii indefinibili ai Ericăi... — Ascultă, Richi, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei să Înțelegi, reluă ea, că toate astea, chiar dacă se știu, ai putea să le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nelecuite cînd a auzit-o pe cealaltă silabisind. Grăia greu, dar dădea glas cuvintelor și se făcea Înțeleasă. „Are mai multă credință“, au hotărît cei de față, privind-o cam chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o curs pă țavă și ghezu’ pîn paipuri, lampa s-o aprins sîngură, ce ne-o trăbuit? De asudat, am asudat lucrînd cu focu’ și cu heru’, da’ am putut a mă spăla cînd am vrut! Acolo ajungea la noi negru’ cela cu cîte un hurdău de bere la săptămînă, tăți beam și petreceam cu voie bună! Aci, aflu numa pălincă de napi care pute de zîci că-i din cufuritură de prune albe! Numa’ beserică pă graiu’ nost’ n-aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit În Regatul României asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La mai bine de doi ani de la sosirea ei la Chicago, Floare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și al Tisei Negre În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini care nu se pot Întrețese, de intense ce sînt, nici cu profilurile limpezi ale Americii, nici cu strigile ju căușe care te poartă prin văzduh noaptea pînă aproape de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt. Apoi oglinda, ca și mobilierul din jur, de o culoare imposibilă, abia astăzi Îmi dau seama de asta, mobile roz
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi 28, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care ei forțează pe alocuri traducerea, încercând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința împăcată”. Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de garanție culturală. A citi, a comenta „științific” un text grecesc după o traducere engleză e de neconceput în Occident; dar este regulă în România. Chiar și în spațiul universitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul vizat. Așadar Enoh vede un taur alb (Adam), o vacă (Eva) și doi viței, unul roșcat și unul negru (Abel și Cain), ieșind din țărână. Vițelul negru îl lovește pe cel roșcat, iar acesta dispare pentru totdeauna nu se știe unde. Din perechea primordială (taur și vacă) ies o mulțime de vite negre și albe (patriarhii de dinainte de potop). La un moment dat, un astru (Lucifer) pică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doi viței, unul roșcat și unul negru (Abel și Cain), ieșind din țărână. Vițelul negru îl lovește pe cel roșcat, iar acesta dispare pentru totdeauna nu se știe unde. Din perechea primordială (taur și vacă) ies o mulțime de vite negre și albe (patriarhii de dinainte de potop). La un moment dat, un astru (Lucifer) pică din cer, urmat de alții. Din împreunarea lor cu vitele de pe pământ apar elefanți, cămile și măgari. Elefanții încep să sfârtece în bucăți taurii, apoi se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru oamenii despre care se spune că Dumnezeu i-a făcut după chipul și asemănarea Lui. Așa o fi, dar tare nu cred asta!" "Taci, nu huli! se încruntă un obsidian și, din tuciuriu ce era, se făcu și mai negru. Ce știi tu? Oamenii se pot sacrifica ei înșiși pentru cei pe care-i iubesc, sunt gata să moară pentru un gând de-al lor, atunci când gândul acela vine din inimă... și gândește-te că trăiesc o zi sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frații mei și ne-am repezit toți, așa uzi cum eram, în casă. Și ce să vezi ?! Era lumină în casă, era cald și bine. La masă, cu spatele spre ușa de la intrare, stătea un bărbat. Avea părul lung și negru, lăsat peste straiele albe ca zăpada. Cânta sau vorbea nu înțelegeam. Am crezut că ne-a auzit. Dar el nu se mișca. Doar cântul sau murmurul acela, sau ce-o fi fost curgea necontenit. Am început să ne uităm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lucreze, să muncească zi și noapte, să scoată bani și bani și munți de bani, nu să se înalțe, ca zborul, spre cer odată cu gândul. Am încercat măcar vitraliul să-l salvez, dar au răcnit că bucățile alea de sticlă neagră nu folosesc la nimic, sunt urâte, dacă ar fi fost fumurii ar fi fost altceva, le-ar fi pus la mașinile lor, dar așa ce-i drept, ei nu-l priviseră niciodată, decât de afară. Ce să caute ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcuse și el mic (cât putea să se facă de mic un câine ciobănesc) și când se uitară la el nu le veni să creadă : lacrimi mari i se rostogoleau pe bot și se uita în sus, cu ochii lui negri, rotunzi, mari și blânzi, undeva, peste umărul bătrânului. Îi părea rău, în inima lui de câine, că n-a putut să meargă cu bătrânul. Fiindcă el știa demult ceea ce copiii abia acum aflaseră : somnul și hrana, bucuria și îndestularea vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de munte, lumea nu se plimbă la ora asta. Oricât ar fi de îngrijită gara, acum sunt alte distracții nu mai aștepți trenul să vezi cine vine sau nu... Ia te uită: au reparat ceasul gării : mare, strălucitor, cu limbile negre "Paul Garnier", scris cu litere negre-aurii ceasul nu mai mergea de vreo patruzeci de ani, ba, în ultimul timp, acoperiseră cadranul cu vopsea galben-pământie, ca de lut, de parcă ar fi "înmormântat" timpul, nu timpurile... Ei, dar se mai schimbă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cerul roșiatic (de la flăcările pe care le scotea pe nas zmeul), cu punți și poduri arcuite, albăstrui-cenușii, care se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți și negri, prin care vântul nu foșnește și care niciodată nu dau flori (doar se știe spunea el că răutatea face pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la el și așteptam: eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]