6,948 matches
-
sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută-mă să-mi termin casa și apără-ne pe toți de răutățile celor răi!, Îngâna Victor, iar Va mormăia imperceptibil: Doamne, fă-mă mare și deștept ca ticuțul meu și alișpranchi ca nenea Ionel, ajută-mă să văd iar țâștarul meu și fă să mă iubească ... Vizanti! Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea fiecare vale și fiecare delușor, se ferea de pietrele din drum și nu pentru că ar fi avut grijă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pierde nici un amănunt: casele mai frumoase și mai mari decât cele din satul cu bunic, ferestrele mari și cu perdele fine, becurile ca niște sori mai mici, cele câteva firme luminoase și oamenii Îmbrăcați mult mai elegant și curat decât nenea Ionel. Iarmarocul era plin de care, căruțe, oameni și chiar copii, mărfuri de la țară erau Înșirate peste tot, oamenii se târguiau, vindeau și cumpărau diverse, de la boi, cai, oi și până la păpușoi, făină, grâu, slănină afumată și săpun de casă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu o sclipire de apreciere bucuroasă În ochii săi albaștri. Nu spune prostii copchilului, Ionele!, Îl amendă bunica Ileana. Nici Ionel nu se lăsă și o drese: L-aș lua, mamă, să spună În locul meu dar ...de dincolo de gard! Alișpranchi, nene Ioani, spuse copilul În semn că a Înțeles aprecierea poeziei, dincolo de aluzia glumeață. Și totuși, soarele care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Își aminti cu tristețe că iarna aceasta Îl vede foarte rar pe Ionel, care nu-și vizita fratele și nepotul pentru că nu-i plăcea de Maria și nici Valerică nu mergea des În casa bunicilor decât atunci când Îl striga Aneta. Nenea Ionel ce face, prinde vrăbii sau chițigoi! Poate o fi prins și vre-o ciocănitoare frumoasă, noi nu prindem? Ion este plecat cu tata la lemne În pădure, iar eu n-am timp de vrăbii și alte chestii, Îmi trebuiesc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
calmat și a gândit că fata Ruzâniței are dreptate, ea Învață după un abecedar de tip nou, rusesc! Vrei tu, Rozaliță să-mi faci un serviciu și să mi-l aduci un pic? Te rog! Da, moș Victor, apoi adăugă ... nene Victore, așa cum avea pretenție Victor să-i spună. Fata s-a grăbit să arate că nu degeaba a luat premiul trei, iar Victor s-a Întunecat la față când a văzut ce muncă Îi așteaptă, a Încercat și târziu de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și nici profesoară?! Mâine să ne facem că uităm totul, binghe?! Vrei să fim nebuni, fără să punem Întrebări? Valerică știa ce i se cere, sau credea el că știa și cu neîmplinirea și supărarea că nu este mare ca nenea Ionel, acceptă imediat: Vreau dacă așa vreți dunneav ... Ildiko, eu rog la tine! Ildiko! La Început nu a fost nimic nou față de lecțiile anterioare și eșuate, ba chiar și acel „să faci ca mine” transformat În „te rog mult dacă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își freca genunchiul cu pumnul lui mare. Femeia împungea mai repede cu acul. Meșterul s-a schimbat deodată: - Biserica mă-ti de neisprăvită! Tu hotărăști în casa mea, sau eu? Și vru s-o lovească. Stere îl opri: - Las-o, nene! - Ce s-o las? Ce-i după ea? Eu am făcut-o, eu o omor! Scurt! Lina încremenise lângă un pervaz. Nu mai mișca. Hohotea Înăbușit, mușcîndu-și pumnii. Maică-sa se întoarse către negustor: - Nu te lua după vorbele ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii bătură din palme, înveseliți, până luă vorba finul Tache
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe îndelete, mulțumi pentru aplauze și reîncepu: - Onorată masă! Eu una știu: fiica aceasta, aici de față - și-o arătă pe Lina, care izbucni pe neașteptate în plâns de rușine - e născută din părinți onorabili! Cine nu-l cunoaște pe nea Marin Roșioară? Să îndrăznească cineva să spună o vorbă urâtă despre el! Este? - Este! strigară ceilalți în cor. Socrul plecă fericit capul lui alb. - ...nea Marin e mândria cartierului nostru! Noi știm cât a muncit și ce-a făcut, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul. Nenea Ghiță Bîlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul dimineții și o sută de lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de lei și o față de masă, nea Cristea, negustor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-ar fi ivit greutăți. Căruțașii, îi știa Florea, erau cam cheflii și or să petreacă în bordei, bând aldămașul în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi păru rău că nu i-a dat lui mai înainte prin minte să cumpere pe preț de nimic buza aia de pământ. Nu semănau unul cu altul. Cel mai vechi vecin în groapă, după șeful gunoierilor, îl avea pe nenea Cristache Cuțu, de fusese și la nunta lui, tramvaist, om al dracului, petrecăreț, dus în lume. Venise în Cuțarida cu nevastă și copii, se întemeiase cu ce apucase, vai de viața lui cum se trudea cu beteșugul de-l avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi potecile s-au zbicit, oamenii forfoteau. S-au mai îndemnat vreo câțiva lucrători. Ba cu împrumuturi, ba cu economii, au plătit parcelele. Funcționarul primăriei își făcea drum tot mai des spre locuri. - Mișcă! Mișcă! zicea Grigore cârciumarului. Crește! - Crește, nene! răspundea Stere. Era altceva să vadă acoperișuri în dreapta și-n stânga. Avusese dreptate jupânul lui: nici orașul ăsta nu stătea pe loc, se lățea. Statul scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strâns de încheieturi și nu-și găsea locul. Cum ședea aplecat cu fața spre ea, semăna nițel cu Nicolae. Vru să se smucească, să scape, dar el nu-i dădea de loc drumul. - Haide, zicea. - Lasă-mă, că strig la nea Grigore și te spun Iu bărbatu-meu când o veni! - Haide! scrâșnea Cristu. Lina se strecurase de lângă el și intrase în casă, lăsîndu-l singur, înspăimîntată să n-o fi văzut cineva. De atunci o chemase pe Aglaia, să stea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să nu plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se opreau lângă bordeiul lui Grigore și se așezau turcește lângă gunoieri. Haidacii beau țuică. - Bun basamac! făcea Tănase, unul de se uita cruciș. 120 Oprică, cu ochii pe sticla lui. - Voi luați, mă, o gură? se milea gunoierul. - Luăm, nene. - Na, mă, da să nu vă-mbătati! Sorbeau câte o înghițitură, pe rând. Oprică fura încă o sorbitură, striga la ceilalți și se ridicau. - Să-mi aduceți raci, mă, auziți voi, că d-aia v-am dat țuică! striga după ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că-i al lui Florea, unul de hoțea pe unde apuca, de-l făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
După ce le trecea spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri lungi de mate, ca o dantelă, atârnau peste marginile de beton. - Gata, nea Marine? - Gata, Chișcă! Parlagiii din prima repriză, de tăiaseră porci, făcuseră un foc mic într-o parte și fripseseră șorici proaspăt. Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovit unde trebuie. Îl cuprinse frica. Corpul lucios din fața lui nu căzu. Când să mai izbească o dată, simți o sfârșeală în stomac și mai apucă să vadă ochii fioroși ai animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa el că stăteau pituștile albe la care râvnea de luni de zile. A luat una. Mielu nu i-a zis nimic. A luat două. Mielu i-a mai pus una în brațe. S-au apropiat și ceilalți. - Ne dai, nene, și nouă? - Vă dau, mă, n-auziți că azi e pomana săracului? Și-a golit cutia droaștei. 174 Mușcau ofticoasele lui Chirică din pune, nu se dumireau. Bună pîine! Așa un miez bun nu gustase gura lor până atunci. Parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]