7,693 matches
-
este funcția socială atribuită ospitalității. Povestirile prezintă, într-adevăr, o situație paradoxală prin aceea că găzduirea este întotdeauna oferită de către cei mai săraci, cei mai nevoiași, care își sacrifică ultimele lor bunuri pentru a-l primi cum se cuvine pe oaspetele lor, în vreme cei puternici și bogați îi închid ușa. O comunitate întreagă, un sat sau un oraș, este neospitalieră, în opoziție cu ființa solitară, slabă, mizerabilă, situație accentuată și mai mult dacă e vorba de o femeie sau o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că zeii văd dincolo de aparențe, că ei sondează inimile și că răsplătesc generozitatea dezinteresată. Oaspetele necunoscut acționează ca un fel de "deux ex machina" care permite realizarea dorințelor. O asemenea teodicee în care sunt supravegheate și pedepsite infracțiunile este, fără îndoială, de aparență naivă, dar ea se impune cu toată rigoarea unei legi fundamentale. Caracterul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la încercare chiar și pe zei. Robert Graves reia această temă în An Idyll of Old Age (1923) în care Filemon și Baucis vorbesc noaptea despre fidelitatea conjugală. Baucis este sedusă în special de tânărul Mercur, cel mai tânăr dintre oaspeți, și soții sunt de acord să-și dea unul altuia toată libertatea. Dar e vorba aici doar de reveriile absurde ale unor oameni bătrâni și zeii se înșeală când iau lucrurile în serios și fără umor: "Baucis, suflet duios cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răspunde " Da, ce-i războiul meu? Eu nu mă bag în asta". Trei soldați germani căzuți într-o ambuscadă reușesc să fugă și vin la colibă. Bătrânilor le e frică dar îi ascund, fiindcă "cine îmi bate la ușă e oaspetele meu". Sărmanul țăran Nikolaos oferă oaspetelui său nu numai ultima bucată de pâine ci chiar și viața sa. Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Eu nu mă bag în asta". Trei soldați germani căzuți într-o ambuscadă reușesc să fugă și vin la colibă. Bătrânilor le e frică dar îi ascund, fiindcă "cine îmi bate la ușă e oaspetele meu". Sărmanul țăran Nikolaos oferă oaspetelui său nu numai ultima bucată de pâine ci chiar și viața sa. Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Circe). Sau și mai rău, este amenințat de uitarea care ar șterge memoria însăși a originii și l-ar condamna la o viață pentru totdeauna fără conștiință. Și țara și Ulise s-au schimbat într-atât încât Ulise este oaspete în propria sa locuință, el nu mai recunoaște Itaca și este străin în propria sa casă. Dacă este frumos să călătorești, în ciuda primejdiilor și furtunilor, întoarcerea se dovedește mult mai dificilă decât s-ar fi putut imagina 172. Nu numai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o simțim", că "ne stingem încă virtuoase". Aceasta este dilema virtuții a cărei ambiguitatea La Rochefoucauld o demonstrase deja. Momentele "periculoase", "ocaziile" profită de vulnerabilitatea omenească. Or nimic mai potrivit decât un decor propice care uluiește, dezarmează și surprinde pe oaspetele stupefiat și stânjenit: tânărul erou al lui Vivant Denon este o astfel de victimă: "am fost mirat, încântat, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine și am început cu adevărat să cred că e o vrajă"230. Efectul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-atât încât să confunzi mijloacele și scopul: "Mă cuprinse curiozitate: nu pe Doamna T... o doream acum, ci chiar cabinetul ei"231. Deliciile surprizei Strategiile ospitalității erotice vor să provoace surprinderea într-o ambuscadă care miră, stupefiază, paralizează, nedumerește oaspetele prins în jocul seducțiilor și artificiilor sale. Secolul al XVIII-lea a făcut din surpriză unul din resorturile esențiale ale unei estetici care se adresează sensibilității. Surpriza era primul moment al unei libertăți descoperite. Ea are un loc important în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surpriză - care e cum ar spune Bertrand Rougé240 - e singura și sigura priză. Intimitatea unei trăsuri, a unui spațiu redus în care sunt adăpostite două corpuri, servește de revelator, ca și culoarul unei case în corpurile ajung să se atingă. Oaspetele va pătrunde într-o familiaritate așteptată pe care calitatea lui de străin o face ambiguă. Și mișcările involuntare provoacă subtile rezonanțe, șoaptele unor mărturisiri venind de departe. Altă surpriză la Denon, întâlnirea față în față a trioului, tânărul,soția și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
parte problema de a ști dacă surpriza este împărtășită de către regizor și dacă Doamna T... și libertinul din Casa cea mică n-au descoperit fără voia lor dragostea, un sentiment și o bucurie nouă, cea a gazdei care își surprinde oaspetele sub puterea seducției. Totul în arhitectură trebuie să te invite la dragoste. "Interiorul casei era făcut pentru a inspira dragostea"254. O întreaga combinație de efecte este pregătită în aceste cabinete ascunse, voluptuos mobilate, acoperite cu oglinzi și panouri lascive
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o mișcare de reptilă pe un așternut negru, este de asemenea, fără nici o îndoială, albeața mallarmeană a unei pagini de scris, a unei alte scene de investit de către spectatorul înlănțuit într-o confruntare ce are pentru el semnificații necunoscute. Oaspete, Ulise, îl asculta pe aed, ostatec, Lucain, o vede pe actriță murind. Ospitalitatea este spectaculară, reflexivă, joc de priviri întoarse, joc de oglinzi. Actrița e considerată oglindă, Lucain oglindă a acestei oglinzi. Dar la aceste schimburi corespunde un regim particular
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altfel, se fac referințe, Naka Han poate să construiască o relație de confruntare, a actorului și a spectatorului prin acest teatru în teatru care este împărtășire de agonie. Ospitalitatea se propune ca un conținător 270. Ea l-a condus pe oaspete din oraș la periferie, de la grădină la casă, din casă în cameră și din cameră la teatru până la imaginea unui sex căscat. Conținutul acestui conținător pe care-l constituie cadrul ospitalier explodează literalemente, debordează de o hipersemiologie. Ospitalitatea, ca și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
are un loc în dispozitivul său filozofic și numeroasele indexuri stabilite de critici operei lui Rousseau confirmă această lipsă, ceea ce nu înseamnă că practica și imaginarul ospitalității nu sunt prezente la el, ci dimpotrivă. Rousseau a fost toată viața un oaspete, ca să nu spunem un parazit, și are multă experiență ca oaspete. Analizând câteva scene de ospitalitate în perspectiva acestei dorințe de ospitalitate, în care ni se arată diferitele declinări pe care le face Rousseau găzduirii, scenei de ospitalitate, ritualului său
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de critici operei lui Rousseau confirmă această lipsă, ceea ce nu înseamnă că practica și imaginarul ospitalității nu sunt prezente la el, ci dimpotrivă. Rousseau a fost toată viața un oaspete, ca să nu spunem un parazit, și are multă experiență ca oaspete. Analizând câteva scene de ospitalitate în perspectiva acestei dorințe de ospitalitate, în care ni se arată diferitele declinări pe care le face Rousseau găzduirii, scenei de ospitalitate, ritualului său și implicațiilor acestuia, vom situa mai ușor atitudinea sa ambivalentă și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ceea ce fără îndoială nu este semnul unei atenții și politeți deosebite. Fără a mai vorbi de faptul că ia atunci o poziție feminină, travesti care dă de gândit 286. Alienarea denunțată în practica ospitalității este și o consecință a intențiilor oaspetelui, a dorinței sale. Se ciocnesc două dorințe, cea de a fi primit și cea de a primi care nu corespund deloc acelorași intenții și stârnesc numeroase neînțelegeri. Rousseau descoperă că dorința gazdei este interesată și că nu vizează persoana sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celebru care îi aduce faimă și glorie și bineînțeles dorința de a-l acapara și supraveghea. "Ai fi zis după stăruința cu care era invitat că nu era cinste și glorie mai mare decât aceea de a-l avea ca oaspete și asta pentru toată lumea chiar și pentru prinți și oameni sus puși, dar ursul meu nu era mulțumit!"289 Din acest moment totul conspiră împotriva lui, spațiul primitor devine focar de spionaj, rețea de priviri inchizitorii: De îndată ce se stabilește undeva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
oameni, este spațiul cel mai ospitalier și farmecul său este ca și chipului unei mame care se bucură să facă plăcută șederea copiilor 299. Ospitalitatea extremă de care vorbește Derrida, cea care se estompează în dăruirea oblativă de sine pentru oaspete este cea căutată de Rousseau. Egoism, lipsă de reciprocitate efectivă? Poate. În orice caz ceea ce așteaptă el întotdeauna este dăruirea fără obligații, aceea a "celei mai blânde mame, care nu caută niciodată plăcerea, ci întotdeauna binele meu...", cum spune el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
22 aprilie 1765, că "prietenia este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit cuvântul în limbajul obișnuit. Astfel vom fi prieteni, dar nu ne vom spune dragă prietene". De aceea el se hotărăște să-l numească "oaspete", sau chiar "dragă oaspete". Prietenia este ospitalitatea celuilalt în el însuși.302 Cel care crede că "este făcut să fie cel mai bun prieten"303 se așteaptă la un suflet deschis "în care când sufletul meu se bucură să simtă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prietenia este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit cuvântul în limbajul obișnuit. Astfel vom fi prieteni, dar nu ne vom spune dragă prietene". De aceea el se hotărăște să-l numească "oaspete", sau chiar "dragă oaspete". Prietenia este ospitalitatea celuilalt în el însuși.302 Cel care crede că "este făcut să fie cel mai bun prieten"303 se așteaptă la un suflet deschis "în care când sufletul meu se bucură să simtă că se găsește în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa, ci întâlnirea eului în altul. Dacă el se iubește prea mult pentru a-i urî pe ceilalți 310, este pentru că celălalt nu există decât în măsura în care face parte din sine. Și această perspectivă pigmalionescă a oaspetelui nu poate exista decât într-o relație imediată, bazată pe senzația și stabilirea unui joc de oglinzi și reflectări ale sensibilității interioare care poartă numele de prietenie. Atunci când Rousseau exclamă: "Iată-mă deci singur pe pământ... fără prieteni... doar cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se regăsi, pentru a se reconstrui, pentru a se accepta. Spațiul dedicat scrierii pentru sine, în opoziție cu cel dedicat scrisului pentru ceilalți, este cu adevărat cel al gazdei care sunt pentru mine însumi, de mine ca la gazdă a oaspetelui, conceput ca răsturnare radicală a unei dialectici stăpân-sclav, ca timp al unei eliberări, prin relația de distanțare care permite accesul, în acest joc al libertății, în proximitatea imediată și cea mai sensibilă a sinelui față de sine. Relația duală, prin urmare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Homer. Fiți atent la toate astea, îi spusei dar nu vă mirați; peste tot unde ajung puțini străini, ei sunt bineveniți; nimic nu te face mai ospitalier decât faptul că nu ești nevoit să găzduiești oamenii prea des; afluența de oaspeți distruge ospitalitatea. Pe vremea lui Homer lumea călătorea puțin și străinii erau bine primiți peste tot. Suntem poate singurii călători care au trecut pe aici anul acesta. Nu are a face, răspunse el, chiar aceasta e de laudă să nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Homer lumea călătorea puțin și străinii erau bine primiți peste tot. Suntem poate singurii călători care au trecut pe aici anul acesta. Nu are a face, răspunse el, chiar aceasta e de laudă să nu ai de-a face cu oaspeții dar să-i primești bine când se ivesc". "Uscați 318 și întremați, ne-am dus la stăpânul casei care ne-o prezentă pe soția lui. Ea ne primi cu politețe și bunătate". S-a pregătit masa "din grijă pentru noi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apoi îl forțează să stea la masă și a cincia zi iar timpul trece. Gazdele vor să-l mai rețină, el pleacă totuși după un sfâșietor rămas bun, luându-și cu el soția. Această dorință de a-l reține pe oaspete fără voia lui, de a-i întârzia plecarea, este sursa dramei. În drum, se face seară și trebuie să se oprească în tribul Beniaminilor la Gabaa. În această epocă, scrie Rousseau, ospitalitatea era un obicei foarte răspândit: Aceste prime timpuri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trebuie"328. Un bătrân, străin de oraș, fiindcă era și el de prin munții Efraim, le oferă ospitalitate: "Îi duse la el acasă, porunci să li se descarce animalele, să le fie acestora rastelul plin și el după ce spălă picioarele oaspeților le dădu o masă patriarhală, simplă și fără fast dar îmbelșugată. În timp ce stătea la masă cu oaspeții și fata lui logodită cu un tânăr de prin partea locului și le mai trecea osteneala la această masă oferită cu dragă inimă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]