6,787 matches
-
mîncarea? — Aproape toată. Ia ce-ți trebuie și fă o listă și după aia ne uităm amîndoi pe ea. O să intre acuma. Ieși prin spate și pe urmă intră din nou prin față. MĂ duc să vorbesc cu ei. Suzy ocoli clădirea lungă și urcă din nou treptele din față. De data asta se uită atent la toate lucrurile din jur. Îi cunoștea pe indienii care aduseseră coșurile și Îi știa și pe cei doi puști indieni care se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din care ieșeau aburi. Pe lîngă asta, mai erau și urmele unei turme de elefanți care venise din pădurea deasă din stînga cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea pînĂ În larg. PÎnă la marginea bancului apa era adîncă, așa că am mers pe marginea canalului și apoi am ocolit pe la capăt, uitîndu-mă sub apă la panta bancului și la alegele trase după noi de elice, iar apoi am trecut și de promontoriu, iar cînd m-am uitat Înapoi nu se mai vedeau docul și adăpostul pentru bărci - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea o scară foarte lungă. Am luat un cartuș gol, Îmbrăcat În alamă și turtit, și i l-am dat fetei pe care aflasem c-o cheamă Elizabeth. — Nu-l vreau, Îmi spuse. Ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nou prilej de bucurie artistică. În mod sigur vor veni și altele, de care - surprinși sau nu - ne vom bucura împreună. Între puținele bucurii pe care le mai avem astăzi, cartea este una din cele mai temeinice. Să nu o ocolim! Să nu-mi spui că m-ai uitat, vere! Surprins, mă opresc și privesc cu luare aminte la omul din fața mea, care poartă pe chip un zâmbet larg. Când mă dumiresc cine-i, exclam cu bucurie: Uita-te-ar relele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o luăm apostolește către cele case ale noastre, care ne-or primi cu brațele deschise. Ne-or primi încă, fiindcă - cu vremea - lipsa noastră de acasă se va resimți și riscul de a mânca doar hrană rece nu ne va ocoli. Avem lângă noi ființe dragi, care s-au călit încă de pe vremea când am colindat ulițele Iașilor. La început au fost suspicioase și pe drept cuvânt: „Adică unde umblă dumnealor cât îi ziulica de lungă?” Când au văzut însă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Duca-Vodă și pe alți boieri, pre toți dezbrăcându-i i-au lăsat în pieile goale... Ș-au dus pe Duca-Vodă în Țara Leșască. Și acolo a murit” - cum ne spune Ion Neculce în “Letopisețul Țării Moldovei”. Ai uitat sau ai ocolit ceea ce a avut de suferit până în Țara Leșască. N-am uitat: “Și cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul negru, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări, și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
distanță, evident pentru a îndepărta orice suspiciune de imitație, dar parcă și pentru a arăta că sămânța povestitorilor de polojănii mai dă încă rod bun. Cartea de față urmează îndeaproape tradiția literaturii noastre întru ale narațiunii de factură populară, autorul ocolind, nu atât voit, cât mai ales din instinct literar, orice (fie și neînsemnată) încercare de ieșire din tiparele cunoscute și acceptate. Adică el nu vrea să experimenteze, să o facă pe modernul cu orice preț, fiindcă și el crede că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să credeți. Să auzim, moș Pâcule - l-a încurajat Alecu Slobodă. Parcă îi văd și acuma...Sedeau alineați cu pușca la picior. Comandantul plutonului - un bujor roz, gata să-și deschidă floarea - aștepta ordinul de execuție... Uite la el cum ocolește răspunsul. Ion te-o întrebat din cine era format plutonul acela de execuție și tu o tot ții huci-marginea. Spune odată și nu ne mai fierbe! l-a somat moș Dumitru. Hooo vântule! Ho! Că nu s-o sfârșit încă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
minte lângă minte, și vor inventa metode de scăpat de zmei. Nu vor uita să așeze în proiectul lor nici „mlaștina cu monștri” ... Ați auzit de „mlaștina cu monștri”, copii? A, e foarte periculoasă. Pentru că oricât ai vrea s-o ocolești, nu poți, mlaștina cu monștri apare în calea ta, ori de câte ori ți-ai pus în cap să faci un lucru important. Apare în calea tuturor celor care muncesc din greu ca să realizeze ceva. Pe lângă ea, blestemata, trece, obligatoriu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. GÎndurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcîndu-ne cu mîna de pe caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
piatră pe degetul dumitale astăzi, În decurs de o jumătate de ceas? „Doctorașul” făcea fețe-fețe, privind când la director, când la profesor... ― Curaj, doctore Cuc - l-a Îmbiat directorul. Acesta a Început să povestească cu poticneli, dovadă că vorbele lui ocoleau adevărul... ― Doctore Gruia, te rog să inviți aici pe sora șefă a clinicii - a cerut profesorul. ― Poftiți, domnule profesor - s-a prezentat Îndată sora șefă. ― Te rog să mergi la poartă, unde soția șetrarului din salonul doi, operat acum două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag. Nu departe de noi se afla un drum. La o vreme, se aud glasuri. Ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin timp după ce-a plecat Șoitu, nici nu mai eram o echipă. Leandru introdusese relații unfair, ca-n universitate. Ne monta unii contra altora. Careva n-avea studii superioare, altcareva nu mai semna demult ("Ce, Socrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o informație și, dacă doresc să o asimileze, să înțeleagă, atunci să mă creadă, poftim! Dacă nu doriți, nu mă înțelegeți, atunci nu-mi stați în cale, căci, un obstacol înaintea mea, mă face să învăț să zbor, ca să-l ocolesc. Și puteți rămâne și fără mine, din cauză că ambiția voastră vrea să mă oprească, să nu-mi dea voie să ies din această groapă. Eu deja ies din ea, poate chiar am ieșit. De aceea, nu trebuie să-mi stea în
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
căzută până în dimineața următoare, când întâmplător a venit o vecină și a ridicat-o de jos. Are rude, o vizitează din când în când, dar nimeni nu poate rămâne permanent lângă ea s-o ajute. Unele rude îi vorbesc pe ocolite despre internarea într-o casă de bătrâni, deci i se recomandă această soluție. - Și care e hotărârea mata în această serioasă problemă? Vrei la un azil de bătrâni? - „Nu, în nici un caz nu vreau așa ceva și va trebui să-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în reluare. Așa că:* întregul dumneavoastră scris, mărturisirilor, este unul simplu, direct și captivant. Aveți darul comunicării neprefăcute, de la suflet la suflet, de la inimă la inimă și de la conștiință la conștiință. Profesor de limbă și literatură fiind, fără premeditare (bănuiesc) ați ocolit arsenalul figurilor de stil ca mijloc de ademenire a eventualilor cititori. Și totuși, câți lectori și admiratori sinceri aveți printre semeni! Toată gratitudinea... • Am gustat elogioasele aprecieri, deplin meritate, venite din partea celor competenți să vă „radiografieze” trilogia, aprecieri la care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său. Îl depăși în viteză, era un Pontiac de culoare albă, îi făcu semn cu mâna, la revedere, oriunde vei merge pe vremea asta, ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poziție teatrală. Un Scriitor ratat - bine, adolescenții nu aveau de unde să știe asta -, care încearcă să privească evenimentele cu un optimism incurabil, destul de prost mimat. Tinerii nu se mai abținură și izbucniră în râs. Râse și el, apoi traversă strada, ocolind o baltă care ocupa jumătate din carosabil. Un alt șofer îi transmise prin intermediul farurilor că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau dintr-o parte în alta și nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia se afla un tip cu o barbă impunătoare. Îl arătă cu degetul: - Habar n-are că timpul se poate opri. Ascultă un post de radio cu melodii oldies și tocmai se pregătește să răspundă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gând absența unui taxi și acea inițiativă pe care o avusese atunci când ieșise din magazin. Bărbatul țipă din nou, și se apropie de bordură. - Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină îl ocoli în ultima clipă, dar el nu se sinchisi. Ținea mâinile întinse în față, iar Lucia își spuse în gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a oamenilor ca un soare și, cum nu poate fi ignorată puterea acestui astru ceresc, dătător de lumină și căldură, așa nu poate fi ocolit adevărul: sunt bolnavă! Sunt grav bolnavă, draga mea prietenă! Boala mea este o urmare firească a unui stres care mi-a zdrobit nu numai sufletul, ci și trupul. Mă aflu la limita suportabilității. În zilele ce urmează, mă voi interna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu Supă - cremă de moluște New England și a declarat cu mândrie că fusese preparată cu smântână grasă. Trei oameni care așteptau la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din lume. Și, Doamne sfinte, o să văd cele mai nemaipomenite și cele mai selecte prezentări de modă din lume. Emily Îmi spusese deja că Miranda se duce În Europa de trei sau patru ori pe an la prezentări de modă. Ocolea Întotdeauna Londra, cum făcea toată lumea, dar se ducea la Milano și la Paris În octombrie pentru colecția prêt-à-porter de primăvară, În iulie - pentru moda de iarnă, și În martie pentru colecția prêt-à-porter de toamnă. Uneori se oprea și În vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]