18,249 matches
-
parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele părți ale operei, dar și alți romantici că Hölderlin, Clare sau Byron. Transformarea spațiului profan în spațiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Temporală. În acea Lume Eternă există Realitățile Permanente ale Tuturor Lucrurilor pe care le vedem reflectate în această Oglindă Vegetală a Naturii. Toate Lucrurile sînt cuprinse în Formele lor Eterne în trupul Divin al Mîntuitorului, Adevărata vită a Veșniciei, Imaginația Omenească, care Mi s-a arătat că Venind la Judecata printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
între cele șapte centre-roți de foc psihic (cakre) și cele șapte cuptoare ale lui Los, care îi alcătuiesc sufletul, si care formează acel cerc (șanț) de foc lichid 180 care se înalță în spirală prin Golgonooza, deci și prin trupul omenesc. Acest cerc reprezintă probabil "inelele" concentrice ale șirei spinării, prin care trece sushumna nadi canalul psihic prin care se înalță Șarpele "Kundalini". Sushumna nadi este descris ca avînd o structură inelara în profunzime: sushumna nadi (tamas-întuneric-inerție), vajrini nadi (rajas-acțiune) (vajrin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o creație-contracție: Urizen, avînd în jurul său tigrii mîniei (a se observă similitudinea cu calitatea aspră la Böhme, care este prima sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind în sine o calitate usturătoare, izvor al mîniei) pietrifica toată Închipuirea Omenească în piatră și nisip 243 (la fel, în sistemul lui Böhme, al doilea izvor al răului a fost calitatea amară, care divide, sfîșie, și din pietre a dat naștere la nisip 244). Această idee se aseamănă cu revoluționară doctrina a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văzut afară"249. Lăuntricul devine acum exterior. Neamurile din Pîntecele Albionului fug în afară, i.e. cad. Este vorba de fărîmițarea conștiinței Omului Universal, Albion, în numeroase conștiințe individuale. În acest sens și Böhme spune că Adam este izvorul tuturor sufletelor omenești, cheagul sufletelor. Astfel se iese din comuniunea primordială. Toate aceste elemente sînt asemănătoare cu ceea ce Böhme numește "nașterea cea mai exterioară", adică lumea creată, universul. La Böhme, salnitrul (care este putere dumnezeiasca) stricat de mînia lui Satan (Lucifer deja căzut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un înger al lui Dumnezeu, omenirea este noua oaste cerească, el fiind făcut din cel mai bun miez al naturii. În sistemul lui Blake, crearea omului este astfel căderea entităților stelare din veșnicie în timp. Creația exterioară este oglindă lăuntrului omenesc. Los creează Lumea Generării din Lumea Morții, divizînd Masculinul și Femininul din "Condensatele Androginice"264 (influență alchimica). Aceeași idee a divizării sexelor dintr-un androgin primordial o întîlnim la Lovinescu, care arată că, de fapt, separarea de principiul feminin a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Lumea Morții, divizînd Masculinul și Femininul din "Condensatele Androginice"264 (influență alchimica). Aceeași idee a divizării sexelor dintr-un androgin primordial o întîlnim la Lovinescu, care arată că, de fapt, separarea de principiul feminin a dus la perdiția neamului omenesc 265; și la R. Steiner, care adaugă că "separările care s-au produs în Univers sînt determinate de entitățile spirituale care acționează asupra materiei"266. Iată "definiția" dată de Lovinescu omului: "Omul e centrul unui sistem vibratoriu de coordonate polare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
266. Iată "definiția" dată de Lovinescu omului: "Omul e centrul unui sistem vibratoriu de coordonate polare care se amplifică în sensul expansiunii, dar care revine la punctul de plecare"267. Cînd Blake spune: "În desăvîrșită Deplinătate să fie păstrate Organele Omenești,/ După voie Contractîndu-se în Viermi ori Dilatîndu-se în Zei"268, el se referă la porunca divină dată în ce priveste absolută libertate a omului și posibilitatea acestuia de a deveni desăvîrșit. Potrivit lui R. Steiner, în planul astral "toate conștiințele se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în vecii vecilor. Los era al patrulea nemuritor înstelat, si in Pămîntul Unui Univers luminos, grija avea de-Împărăție zi și noapte, Zile și nopți de bucurie încercuitoare. Urthona era numele său În Rai; în Nervii cei Auditivi ai Vieții Omenești, 15 Care-i Pămîntul Raiului, el Emanațiile-și răspîndea, Zîne ale Albionului, apoi Zeități ale Paginilor. Fiica a lui Beula, Cîntă Căderea lui în Dezbinare și Învierea lui la Unitate: Căderea lui în Generare, ce-i decădere și moarte, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-nvîrtesc, Si totusi Tu în nepăsare odihnești, ținîndu-mă în lanțuri. Asculta! Un Cînt al Morții voi cînta! este un Cînt al Valei! Omul căzut se odihnește, Urizen doarme la intrare 22, Luvah și Vala se trezesc și zboară sus din Omenească Inima 255 În Creier de acolo 23; ușor dormea pe pernă Vala, Si Lúvah prinse ai Luminii Căi și se nalta în Carul Zilei. Un dulce rîs mă apucắ în somn; tăcut și tainic eu am rîs, Căci am umblat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe Lúvah preumblîndu-se pe vînturi! Și văd junghérul nevăzut, Văd baia cea de sînge, văd spadele și sulițele viitorului. Deși în Creierul Omului trăim și-n Nervii săi cei încercuitori, 295 Deși aceasta luminoasă lume-a bucuriei noastre este în Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de luptă! Nu mă amenință, O vizionarule; a ta pedeapsă. Firea Omenească nu va mai rămîne, și nici fapte Omenești Nu vor mai face Spiritele răzvrătite ale Cerului, ci doar Război și Principat, Victorie și Sînge". Noaptea se-ntunecắ în timp ce ea vorbea; o-nfiorare străbătu din Răsărit spre-Apus; 305 Un Geamăt se-auzi-n înalt. Goarnele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de luptă! Nu mă amenință, O vizionarule; a ta pedeapsă. Firea Omenească nu va mai rămîne, și nici fapte Omenești Nu vor mai face Spiritele răzvrătite ale Cerului, ci doar Război și Principat, Victorie și Sînge". Noaptea se-ntunecắ în timp ce ea vorbea; o-nfiorare străbătu din Răsărit spre-Apus; 305 Un Geamăt se-auzi-n înalt. Goarnele de război încetară. Spiritele Lui Luváh și-al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Sărbătoarea lui Los și Enitharmon. "Efraim strígă la Sion: "Trezește-te, O, Frate Munte! Să refuzam Plugul și Lopată, greul Tăvălug și 380 Grapa cea cu spîni; arde toate aste Holde, doboară toate aste-ngrădituri! Căci îngrășați cu sînge Omenesc și îmbătați cu-al vieții vin este cu mult mai bine Decît toate aceste trude ale secerișului și-ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trude ale secerișului și-ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Înalță-te31 și-atinge-o voce. Cheamă-ți întunecatele oștiri; căci se adună fiii Oamenilor Ca să le năruie Cetățile! Omul nu va mai fi!" "Treziți-vă, O Armii!" 400 Cîntắ pe dealuri coardă arcului, "Luváh și Vala plutesc Triumfator în ceru-nsîngerat, si chipul Omenesc nu mai există". Fiind numai urechi, aștrii-auziră, și prima rază-a dimineții porni napoi: El către Tatăl său strigă "pleacă! pleacă!" fu însă Prins deodată, Si in oțel împlătoșat, si Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii amăgiți, în mare dragoste se joacă 445 Și își aruncă puii-afară înfometatelor sălbăticiuni și nisipoaselor pustiuri. De ce junghérului e dată Oaia? Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iarnă fără încetare bate, cu trăinicie așezîndu-le pe temelia lor. Foalele să sufle începură, si Leii lui Urizen stătură-n jurul nicovalei Și leoparzii-acoperiți cu piei de fiare grijă aveau de vîlvătăile muginde, Sublimi, distincți, cu-nfățișări divine de frumusețe omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și leoparzii-acoperiți cu piei de fiare grijă aveau de vîlvătăile muginde, Sublimi, distincți, cu-nfățișări divine de frumusețe omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Urii65. Îndurerat sînt Pentru că iubesc, căci Eu am fost iubire, dar ură se trezește-n mine, 105 Și Urizen, care era Credință, certitudine 66, s-a preschimbat în Îndoială; Mîna lui Urizen e-asupră-mi pentru c-am șters Acea înșelăciune Omenească să-i mîntuiesc pe fiii toți ai Domnului Din înrobirea chipului de Om. O,-ntîi născut Fiu al Luminii, O Urizen, vrăjmașul meu, plîng aprigă ta rîvna, 110 Însă zadarnic plîng. O, cînd vei reveni, Vala, Rătăcitoareo?" Acestea-au fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce ascultau; Sub Peșteri se rostogolesc poverile de plumb și fusele de fier, Imensă bătătura și urzeala cumplit vuiesc în adîncimea-nfricoșată. 150 În acest timp, departe-n vastul neștiut, Vulturii, cei cu puternice arípi, isi abat Zborul temerar în chipuri Omenești distincte; prin întuneric beznă Perdelele țesute ei le poartă; și în cîrlige daurite agață pretutindeni Cortinele universale și de la Soare la alt Soare Pe ai luminii purtători îi răspîndesc; separă furioasele particule 155 În blînzi curenți, așa cum apă și cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te iubește, că nu cumva și noi să fim departe alungați. Glasul îl auziră și fugit-au, iute că soarele de iarnă ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]