6,959 matches
-
grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală pe patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un unghi de 45 de grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vede dumnezeu“. Nu știu dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apporté Vaffreux rire de l’idiot.“ — Trebuie să plec, s-a făcut tîrziu. Mi-e teamă să nu trezesc bănuieli. Mai rămîi, nu mi-ai spus nimic de cețurile din portul Le Havre, de vioara mea. La geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi promisese că-mi trimite... de ce taci? Îmi ascunzi ceva. Nu mai pot! Nu mai vreau! Te-am mințit. N-am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum ar fi făcut-o Mark Richardson și am reprodus pentru cei din bar câteva din glumele lui fără perdea. Trecuseră optsprezece săptămâni de când nu-l mai văzusem pe Richardson cel adevărat, de când îmi încheiasem antrenamentul, plecasem de la locul de muncă, încărcasem jeepul galben și pornisem pe urmele trecutului meu pierdut. Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aveam să mă duc cu câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să mă odihnesc puțin. Când soarele noii zile pătrundea prin perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am întins pe pat. În ciuda tuturor lucrurilor, am adormit în câteva minute. Dar. Dar epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și mă temeam pentru viața mea. Încercam să-mi ascund urmele conceptuale după o perdea de fum alcătuită din coduri și texte, fugind dintr-un oraș în altul. — Pista pe care Eric a folosit-o ca să te găsească? — Da, dar nu dădea roade și eu nu mă puteam mișca destul de repede. Eric m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deja să se simtă dezamăgit cînd se gîndea că o să afle despre ce comoară era vorba. Și după aceea, nu-i mai rămînea decît ghicitoarea - era Într-adevăr taraba unei ghicitoare, și nu un closet improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană. O femeie Îl apucă de braț, spunîndu-i: — Trebuie neapărat să intrați. Doamna Bellairs e uluitoare... Mi-a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o dată să-i spună lui Arthur Rowe ce vede În cărțile care-i căzuseră - firește, era doar o figură menită să-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puteți alătura grupului nostru, spuse ea. Neofiții sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă cu toții, spuse doamna Bellairs. Perdelele de camuflaj fuseseră lăsate, astfel Încît Întunericul era aproape deplin. MÎna domnului Cost era fierbinte și umedă, iar aceea a domnișoarei Pantil - fierbinte și uscată. Deși asista pentru prima oară la o ședință de spiritism, nu de spirite se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
biroului părea cu zece ani mai tînără. — E plăcut În hotelul ăsta, nu-i așa? spuse el. Un apartament Întreg pentru o noapte... Te poți așeza să citești o carte, ba ai chiar posibilitatea să-ți prepari singur mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i recepționerului - Îl cunosc și eu din vedere. Fă o reclamație, indiferent pentru ce, și insistă să vină personal Încoace. Iar cînd o să vină aici, o să ieșim Împreună cu el. — Ai dreptate. E cel mai bun lucru. Și Rowe trecu dincolo de perdea, urmat de Anna. — Ce-ai de gînd să-i spui? Îl Întrebă ea. — Nu știu. O să improvizez ceva, după inspirație. Ridică receptorul și-l duse la ureche. Cred că nu funcționează, zise el după ce așteptă tonul vreo două minute. — SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care a băgat de seamă că profesorul său ascunde o taină rușinoasă: nu-i mai recunoștea autoritatea și puterea. Drept care, școlarul puse la cale o revoltă. Pe la orele nouă și jumătate seara, auzind huruitul unui automobil, dădu la o parte perdeaua și-l zări pe doctor lîngă Poole, care era la volan. Înainte de a-l vedea pe Poole, Digby se gîndise doar la o revoltă neînsemnată - bunăoară o vizită În camera lui Johns, pe care avea certitudinea că-l va Îndupleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici un alt pacient nu cutezase s-o săvîrșească Înaintea lui: va intra nesilit În „Pavilionul special“. În timp ce cobora tiptil, cu băgare de seamă, scările, Îi veneau În minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de maiorul Stone, Digby porni, după miros, spre odaia lui Poole. Odaia se afla În fundul coridorului, de unde se auzea și clipocitul robinetului: era o cameră Încăpătoare, pătrată, cu podeaua de piatră, lipsită de orice confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil că pe vremuri slujise drept bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
maldăr de cărți Îngrămădite pe un dulap - un Carlyle, viețile lui Napoleon și Cromwell, o sumedenie de broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială - pesemne că Poole se odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
abstract. Or, nimeni nu poate iubi „umanitatea“; pot fi iubiți doar oamenii. Nimic! Nimic! se căina domnul Prentice, plimbîndu-se de colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis, exprimau o Înțelegere perfectă a situației: nu era nimic de explicat. Îi surîse lui Rowe, care se surprinse surîzÎndu-i la rîndul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dormitor se auzeau șoapte. „Hilfe, Încearcă, desigur, s-o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie să-și mai amintească de atîtea lucruri, dar gîndul acesta avea rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie să-și mai amintească de atîtea lucruri, dar gîndul acesta avea rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna veni lîngă el cu pași apăsați și-i spuse: Poftim, ai ceea ce doreai. Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucătărie. Annabelle văzuse ambulanța plecând, apoi Întoarcerea mașinii lor. Pe la ora unu noaptea, s-a sculat și s-a Îmbrăcat, părinții Încă dormeau; a mers până la gardul casei lui Michel. Luminile erau aprinse, probabil erau cu toții În salon; dar prin perdele nu se putea distinge nimic. În momentul acela cădea o ploaie măruntă. S-au scurs vreo zece minute. Annabelle știa că poate să sune la ușă, să-l vadă pe Michel; la urma urmei, putea tot atât de bine, să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]