6,627 matches
-
dușmanul ireconciliabil al Imperiului Otoman, și în preluarea domniei de către fiul său, Pavel I. Acesta a înțeles că singurul mijloc de a stopa înaintarea francezilor în Marea Adriatică și în Mediterana Orientala, ca urmare a păcii de la Campoformio, constă în obținerea permisiunii Porții Otomane că vasele de război ruse să fi putut traversa Strâmtorile. Terenul în acest scop începuse a fi pregătit, deja, așa cum am menționat, prin renunțarea la politica anexionista a mamei sale și prin gesturile de apropiere de Poartă Otomană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în limita a doi ani. 3. Determinați-i să vorbească între ei. 4. Puneți întrebări adecvate vârstei lor. 5. Fiți conștienți de comportamentele specifice vârstei. 6. Scurtați durata întâlnirii. 7. Serviți de mâncare. 8. Găsiți un spațiu prietenos. 9. Obțineți permisiunea necesară. 10. Fiți degajat. O altă opțiune a fi aceea de a desemna un adolescent mai mare care să coordoneze grupul. Moderatorul va fi un elev de liceu sau o persoană la vârsta studenției care va organiza grupul format din
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
este clar că adulții reprezintă autoritatea și aceștia pot impune reguli în această privință, cum ar fi fumatul. Este mai bine atunci să părăsiți mediul controlat de adulți și să folosiți un spațiu neutru. În mod normal, aveți nevoie de permisiunea părinților atunci când coordonați un focus grup cu tineri. Cercetătorul trebuie să contacteze organizația ce sponsorizează sau care colaborează în cadrul studiului și să hotărască împreună protocolul adecvat în ceea ce privește permisiunea părinților sau a tutorelui. În unele cazuri, atunci când focus grupul este o
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
și să folosiți un spațiu neutru. În mod normal, aveți nevoie de permisiunea părinților atunci când coordonați un focus grup cu tineri. Cercetătorul trebuie să contacteze organizația ce sponsorizează sau care colaborează în cadrul studiului și să hotărască împreună protocolul adecvat în ceea ce privește permisiunea părinților sau a tutorelui. În unele cazuri, atunci când focus grupul este o parte a unei activități permanente în cadrul organizației - cum ar fi atunci când se suprapune peste obiectivele școlii și se desfășoară în timpul orelor -, se poate să nu fie neapărată nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
sau a tutorelui. În unele cazuri, atunci când focus grupul este o parte a unei activități permanente în cadrul organizației - cum ar fi atunci când se suprapune peste obiectivele școlii și se desfășoară în timpul orelor -, se poate să nu fie neapărată nevoie de permisiune. Nevoia permisiunii pentru focus grupurile cu tineri are un scop dublu. Primul este acela de a îndeplini cerințele legale de a informa copilul și părintele. Al doilea scop este acela de a informa părintele în mod adecvat în legătură cu interviul de
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
tutorelui. În unele cazuri, atunci când focus grupul este o parte a unei activități permanente în cadrul organizației - cum ar fi atunci când se suprapune peste obiectivele școlii și se desfășoară în timpul orelor -, se poate să nu fie neapărată nevoie de permisiune. Nevoia permisiunii pentru focus grupurile cu tineri are un scop dublu. Primul este acela de a îndeplini cerințele legale de a informa copilul și părintele. Al doilea scop este acela de a informa părintele în mod adecvat în legătură cu interviul de tip focus
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
secundare care afectează libidoul și performanța. Factorii care contribuie includ: oboseala generală, slăbiciunea motorie, tulburările de sensibilitate, spasticitatea, ulcerele, escarele, disfuncția vezicală sau intestinală și deteriorarea cognitivă. O abordare terapeutică simplă pentru pacienții cu disfuncție specială este modelul P-LI-SS-IT. P - permisiunea de a explara LI - informații limitate despre opțiuni SS - sugestii specifice despre astfel de lucruri (ca tehnică, mecanisme etc.). IT - terapie intensivă, dacă este necesară. Comunicarea bună între parteneri trebuie stabilită astfel încât actul sexual să se concentreze mai degrabă pe
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
se înarmeze împotriva romanilor (rebeliunea din 132-135), au refuzat cu hotărâre preferând să fie masacrați după chinuri atroce, dar nu să trădeze Imperiul. În urma acestui eveniment, Hadrian a dispus printr-un edict imperial ca nici un iudeu să nu mai aibă permisiunea de a intra în Ierusalim, cu excepția creștinilor. Mai apoi, adresându-se împăraților romani, sfântul Iustin spunea că: adevărații creștini nu vor fi și nici nu vor putea fi vreodată rebeli; cu acest prilej vorbește cu multă stimă despre serviciul militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
stricăciunii, dar așteaptă incoruptibilitatea cerească. Sufletul, privat de mâncăruri și băuturi, devine mai bun. Tot așa, și creștinii, expuși chinurilor, cresc zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a așezat într-un loc așa de nobil, pe care nu au permisiunea să-l părăsească. Folosind repetat expresii preluate din epistolarul paulin, autorul ne vorbește cu discreție despre cultura societății în care trăiește, scoțând în evidență comportamentul paradoxal al creștinilor față de cósmos, înțeles prin contrapoziția atitudinilor sale: cel pozitiv, ca realitate creată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Nicandros și Marcianus, din componența armatei ce lupta la Durostorum, în Moesia, pe Dunăre, sub comanda lui Galerius. Acești soldați au fost supuși decapitării pentru refuzul lor de a participa la sacrificiile păgâne (părăsirea armatei din proprie voință, fără o permisiune oficială prescrisă) ori pentru că, arestați și conduși în fața tribunalului marțial, au refuzat să sacrifice și chiar să protesteze public împotriva unei impuneri care ofensa dreptul conștiinței lor. 4.1. Martirii militari din Spania și din Agaun Printre soldații uciși pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-o sfântul Mena în Egipt sub Dioclețian. La Anazarb, în Cilicia, sub Dioclețian a fost executat împreună cu Probus și Andronicus (care se pare că nu au fost soldați) veteranul Tarachus (304) pentru refuzul sacrificării zeilor, deși ceruse și obținuse anterior permisiunea lăsării la vatră datorită condiției sale de creștin. O istorie identică a avut Tipasius, martirizat la Tigava în Cezareea Mauritaniei între anii 303-304, sub domnia lui Maximianus, după ce a primit permisiunea de a duce o viață ascetică. Între anii 297-298
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru refuzul sacrificării zeilor, deși ceruse și obținuse anterior permisiunea lăsării la vatră datorită condiției sale de creștin. O istorie identică a avut Tipasius, martirizat la Tigava în Cezareea Mauritaniei între anii 303-304, sub domnia lui Maximianus, după ce a primit permisiunea de a duce o viață ascetică. Între anii 297-298 a fost rechemat la oaste pentru războiul împotriva maurilor; refuzând să primească un donativum a fost aruncat în închisoare. Eliberat de împărat s-a reîntors la viața de ascetism; în anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazul acesteia). Μ Cea mai cumplită mezalianță este aceea În care puterea este Însoțită frecvent de răutate: atunci nu se manifestă nici un scrupul față de metodele sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel care se răzbună este În criză de inspirație morală: răzbunându-te, nu reușești să demonstrezi altceva decât că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
putea fi Împotriva mea sau a celorlalți. Trebuie să evit, să exclud orice acțiune imorală sau de natură perversă. Să cultiv binele, adevărul și frumosul. Sunt Însă situații În care actele mele psihomorale capătă o semnificație tentantă, dând impresia unei „permisiuni”. A. Bayet a vorbit, În sensul acesta, de o „morală diferențiată”. O atitudine morală, mai exact, care diferă „de la caz la caz”. Un spațiu sufletesc și moral În care mă pot „mișca liber”, fără să mă abat de la ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
stabilește criteriile de responsabilitate ale actelor unei persoane este conștiința morală și tot ea este cea care „Îmi permite” sau „Îmi interzice” de „a face” sau de „a nu face” o anumită acțiune, pe care eu intenționez să o Întreprind. Permisiunea ca și interdicția sunt atributele de cenzură morală ale supraeului, care evaluează dacă actele unei persoane sunt conforme sau contradictorii În raport cu principiile valorilor morale. Socrate spunea că „daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale supraeului, care evaluează dacă actele unei persoane sunt conforme sau contradictorii În raport cu principiile valorilor morale. Socrate spunea că „daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de face ceva, fără a ține seama de „interdicții”. Glasul „daimonionului” interior socratic este „legea morală din mine” kantiană. Este oare permisiunea libertate, iar interdicția o pierdere a acesteia? Nu. Acționând sau făcând ceea ce-mi este permis eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de face ceva, fără a ține seama de „interdicții”. Glasul „daimonionului” interior socratic este „legea morală din mine” kantiană. Este oare permisiunea libertate, iar interdicția o pierdere a acesteia? Nu. Acționând sau făcând ceea ce-mi este permis eu sunt liber, Întrucât sunt În deplin acord cu conștiința mea morală. Încălcând Însă interdicțiile, eu Îmi periclitez statutul prin pierderea propriei libertăți, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
satisfacție. A face ceea ce-mi este interzis mă face să sufăr și voi fi sancționat În planul conștiinței mele. Actele permise mă „deschid”, mă „eliberează”, pe când actele interzise mă „Închid”, mă „Încarcă”. Orice acțiune psihomorală umană se desfășoară Între permisiune și interdicție. Atât acceptarea ca permisiune, cât și interdicția ca nepermis, sunt norme impuse eului meu de către supraeul moral. Ființa umană, prin eul ei personal, este Însă liberă. Ea are posibilitatea de opțiune. De a alege. Ea poate să aleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este interzis mă face să sufăr și voi fi sancționat În planul conștiinței mele. Actele permise mă „deschid”, mă „eliberează”, pe când actele interzise mă „Închid”, mă „Încarcă”. Orice acțiune psihomorală umană se desfășoară Între permisiune și interdicție. Atât acceptarea ca permisiune, cât și interdicția ca nepermis, sunt norme impuse eului meu de către supraeul moral. Ființa umană, prin eul ei personal, este Însă liberă. Ea are posibilitatea de opțiune. De a alege. Ea poate să aleagă Între ceea ce-i este permis sau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a gândit la acest moment, pe care l-a pregătit minuțios. Etapele acestei pregătiri pot fi urmărite În corespondența pe care G.D. a purtat-o cu un prieten apropiat și pe care acesta mi-a pus-o la dispoziție cu permisiunea de a o utiliza. Redau În continuare cele mai semnificative fragmente din această corespondență privind etapele pregătirii pentru moarte ale lui G. D. și actul final. 3 septembrie, 1982: „Cât despre limita de 80 de ani, este simplu și logic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
societate. Acesta este terenul de acțiune al sistemului de recompense. Dacă unele recompense au scopul să îmbunătățească situația individului în interiorul granițelor instituției, fiind deci inserate în logica de funcționare a instituției (ele sunt, de altfel, „tradiționale” în sistemul nostru legal), permisiunea de ieșire din penitenciar este principalul instrument prin care se realizează legătura dintre cele două lumi. Această recompensă constituie excepția punctuală de la caracterul delimitator sau total al instituției. Funcția esențială a acestei recompense este să conserve și să întărească legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
societatea („susținerea unui examen de către persoana condamnată”, „menținerea relațiilor cu familia persoanei condamnate”, „participarea persoanei condamnate la înhumarea unui membru de familie - soț/soție, copii, părinți - sau pentru rezolvarea altor situații grave, familiale sau de altă natură”). În același timp, permisiunea ieșirii din penitenciar contribuie la pregătirea reintegrării sociale a deținutului, atenuând efectele deculturației, produsă ca urmare a ruperii contactelor cu lumea din afara instituției, uneori pentru o perioadă îndelungată. Pe lângă condiția bunei comportări a deținutului, permisiunea de ieșire din penitenciar se
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
altă natură”). În același timp, permisiunea ieșirii din penitenciar contribuie la pregătirea reintegrării sociale a deținutului, atenuând efectele deculturației, produsă ca urmare a ruperii contactelor cu lumea din afara instituției, uneori pentru o perioadă îndelungată. Pe lângă condiția bunei comportări a deținutului, permisiunea de ieșire din penitenciar se acordă în funcție de regimul de executare a pedepsei și de durata executată din pedeapsă (cu excepția situației în care în familia deținutului au intervenit evenimente tragice). Pentru obținerea supunerii deținuților, administrația penitenciarului dispune de două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
semnează mireasa, mirele și doi martori”. Contractul marital este actul făcut între părți. Rezultatele cercetării au mai arătat că femeilor li s-a părut „un obstacol de netrecut părăsirea situațiilor abuzive în care se găseau fără a cere în prealabil permisiunea soților lor”. În concluzie, „abuzatorii care folosesc buna-credință a femeilor împotriva acestora ca pe o modalitate de a-și menține puterea și controlul recurg la o formă spirituală, înșelătoare de abuz” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 944). Caracteristici privind tipologia agresorilor Jaffe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pradă, grisettes-le, fete care, contrar «cocottes»-lor, se ocupă, au profesiune: sînt modiste, croitorese, la fabrici, la teatre; seara, petrec. Se zice că al treilea ordin ar fi femeile măritate «oneste», care vînează în pădurea lui Cupidon fără a avea permisiunea de vînat. Moralitatea în Paris, în acest sens, e foarte elastică. Parisul e Paris: dicitur et bene dicitur. «-Femeia mea», se înțelege; fac o închinăciune, îi strîng mîna și exprim bucuria mea de a-i face cunoștință. Scena se întîmplă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]