7,062 matches
-
was das bedeuten soll? Man gibt die Rosen allein Man gibt sich selber, selber dreins! Se dau trandafiri În Tirol / știți ce Înseamnă așa ceva / nu se dau numai trandafiri / se dă pe el Însuși cu ei! S-a Înnoptat și plouă. Ne pomenim deodată În fața frontierei germane. Polițistul mă liniștește. Înainte de a ajunge la Salzburg trebuie să fac 30 km prin Germania, fără viză specială. Mă asigură că pecetea lui mă ferește de orice Încurcătură la ieșirea din Germania. De la Salzburg
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Câmpulungului, nu se putea oare da o mai folositoare întrebuințare celor 140.000 lei cheltuiți cu turnarea filmului, când orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S. d'aujourd
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
localitate în preajma Lacurilor italiene (L. di Garda etc.): întrucât ne vom afla la Abano împreună cu cumnata noastră, cu mașina ei, ne-am putea vedea ușor (3 sau 4 ore cu mașina); nu vă duceți în Elveția (Ascona, Lugano etc.), fiindcă plouă cam prea mult pentru gusturile dvs.; Lacurile italiene sunt deschise, se poate respira, este tot timpul brizăetc.; dacă vă tentează acest proiect, vă pot da mai multe detalii de la Princeton. 2. Sunt foarte flatat și fericit în ceea ce privește prezentarea radiofonică. O
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vă îmbrățișăm amicalș,ț Mircea și Christinel LXXIItc "LXXII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 5 septembrie 1974 Scumpe prieten, Ne aflăm la Paris de câteva zile, fericiți că am trăit o lună sub soare (căci la Paris, evident, ploua - plouă și acum! - ca la Uppsala!). Christinel și cu mine suntem atât de mulțumiți că v-am regăsit, după atâția ani!, și foarte mândri de a fi considerați ca făcând parte din familie! Să sperăm că ne vom vedea curând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îmbrățișăm amicalș,ț Mircea și Christinel LXXIItc "LXXII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 5 septembrie 1974 Scumpe prieten, Ne aflăm la Paris de câteva zile, fericiți că am trăit o lună sub soare (căci la Paris, evident, ploua - plouă și acum! - ca la Uppsala!). Christinel și cu mine suntem atât de mulțumiți că v-am regăsit, după atâția ani!, și foarte mândri de a fi considerați ca făcând parte din familie! Să sperăm că ne vom vedea curând la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor, apărea la punctul de lucru aproape zilnic. Îl vedeam de departe, legănat de arcurile șaretei, tăind cîmpia pe care munceau ieftin și eficient mii de condamnați politici, și încercam să ghicim pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab - și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tatei... și știuse și data nașterii și, hm, a morții. Jayne se întunecă la față. - Păi azi dimineață nu mai era scris nimic. - De unde știi? - Pentru că i-am dus acolo pe decoratori. Pauză. Și nu scria nimic. - Crezi... c-a plouat astă-noapte? Mi-am lăsat capul într-o parte. - Crezi...c-ai băut prea mult astă-noapte? Își înclină și ea capul, imitându-mă. - Nu beau, Jayne... am început eu, dar m-am întrerupt. Ne-am înfruntat din priviri o vreme. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trezit un pic. Era ca și cum prezența mea activa luminile. (Sau poate te urmărește ceva - un al doilea gând, pe care nu voiam să-l iau în considerare în acel moment.) Prin ușile glisante ale bucătăriei m-am uitat afară. Ploua mărunt, dar Victor dormea pe verandă, tremurând, pierdut într-un vis, dezvelindu-și colții la un dușman necunoscut și nu s-a trezit când am deschis ușile glisante, am ieșit și m-am îndreptat în direcția din care veniseră sunetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea la Fălticeni și bună prietenă cu Nuța Vasiliu . Mama este soția șefului de gară din Fălticeni și a fost membră În comitetul școlar. Peste tot aceeași vreme de primăvară, fără zăpadă și cu ploaie. Chiar acum la noi aci, plouă (...). Vă dorim numai bine. Cu distinse salutări din partea soțului și a mea, Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”21 februarie 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs., mi-a făcut mare plăcere și iertați că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
putea trimite, dacă mi se dau unele indicații: mărimea articolelor, natura problemelor ce interesează etc. Vineri, 3.VI.a.c., am mai trecut pe la Suceava și am vorbit cu d-na Brădățanu . Să sperăm, că se face ceva . În regiune, a plouat duminecă și luni 6.VI; poate se va Îmblânzi seceta. Cu ales respect, Prof. Dr. Gr. Miron Str. G-ral Broșteanu 27, București Întâlnire cu Eugen Ionescu Era În toamna anului 1943, la Montpellier, În Franța. Eugen Ionescu venise, În calitate de atașat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare să anunțe și o schimbare de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu intrarea în Franța. „Tocmai pe gustul meu”, îmi spune András Ferenc Kovács, scriitorul din Târgu-Mureș, al cincilea membru din clubul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi așa, în România și în Basarabia, la cât de urâte și murdare sunt gările, nici n-ar mai coborî nimeni din tren... E destul de rece și plouă mărunt, iar hainele mai groase le ținem în valize, care, aflăm, au fost duse deja la hotelurile unde vom fi cazați. Bem o cafea să ne încălzim, într-o solidaritate de călători de cursă lungă, adică răbdători și grijulii unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
habitat... Vom petrece în Berlin ultimele zile ale periplului nostru literar - între 14 și 17 iulie -, și vom putea vedea destule lucruri interesante. Până atunci, ne pregătim să intrăm în Polonia, după lungi ore de mers monoton. Vremea e mahmură. Plouă des, aproape fără pauză. Apar grănicerii nemți pentru controlul pașapoartelor, semn că părăsim spațiul Schengen. Sunt foarte meticuloși și răbdători. Poate că au motive. În fine, controlul trece... Privesc la pădurile de pini înalți, încărcați de ploaie, de pe ambele părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o curte mult mai mică, înconjurată de jur-împrejur de ziduri cu portic: sunt galerii dispuse pe trei niveluri, pe care le străbați învârtindu-te în patrulater. În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așa leneș și deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici ca să scrii un roman... Cu singura condiție: să intre banchetele în carantină. 28 iunie, miercuri Riga VASILE GÂRNEȚ: În trenul spre Riga. Plouă neîntrerupt, o vreme închisă, ce nu dă semne să se limpezească. Acum suntem într-o stație de triaj, așteptând trenul care ne vine în întâmpinare. Pe geam se văd vagoane de marfă. Alături de mine, o scriitoare din Portugalia, Inés Pedrosa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: La hotelul Maritim, proaspăt renovat, găsim condiții excelente. E mult mai bine decât la Vilnius. De la hotel, poți să ajungi în oldtown traversând un pod lung peste râul Daugava. Vreau să merg pe jos, să traversez podul, dar plouă neîntrerupt. Ploaia este acompaniamentul acestei zile. La Vilnius am simțit că nu mai ies din ritmul muzicii de jazz - au fost tocmai patru concerte! -, aici, la Riga, răsună neîntrerupt „menuetul” ploii. Excursia în oraș cu autobuzul e compromisă. Ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
târziu? Îi văd pe colegii mei francezi, Jean Metellus și Anne Saumont, impacientându-se. Anne mă întrebă ce e de făcut. Nu știu. Nae Prelipceanu și Adrian Popescu, fără multe fandoseli, o iau pe jos spre hotel. A început să plouă din nou, deși parcă se mai calmase puțin. Perspectiva să traversez podul lung spre hotel, pe o vreme ca asta, mă îngrozește. Urc, până la urmă, cu francezii într-unul din taxiurile care așteaptă, sadic, să ne hotărâm să plătim în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alții, a intrat în lumea afacerilor. Avea o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină, lăsând în urmă soția și trei copii. Destine de basarabeni... 29 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când vreau să mă duc la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș. Trecem pe lângă sediul televiziunii asaltate de trupele OMON
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele mă înghesuie cu întrebări. La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără întrerupere, zi și noapte, și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar comitetul organizatoric - blond și foarte inimos. În tren, în lipsa altor ispite, colegii mei redevin „scriitori”. Devii, preț de câteva ore, prizonier al unei recluziuni mobile, și dacă ai epuizat momentan subiectele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceasta fără să mituim și să stăm la rând) și urcăm pe esplanada suspendată sub boltă a catedralei, de unde se deschide o nouă perspectivă asupra orașului. Mai ales, e de admirat vederea spre Ermitaj și Neva, cu podurile-i arcuite... Plouă din nou, și Vitalie și-a pierdut umbrela la Riga (exact ca într-o poezie „postmodernă” de Grigore Vieru). Și-a uitat-o în Biblioteca Națională, unde am avut o întâlnire cu publicul, moderată de Leons Briedis. Așadar, întrerupem excursia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a ajunge la ultimile patruzeci de zile, când exercițiul, ca să zicem așa, va deveni profitabil. Muntele cel înalt, ispitirea din deșert, drumul: dar despre care anume drum este vorba oare? Seara sau dimineața? Și întâlnindu-se pe drum cu cine? Ploua sau era soare? E ca și cum peisajul s-ar fi topit la trecerea lui; ca și cum o prea mare concentrare asupra viitorului sufletului ar fi împiedicat fixarea atenției asupra detaliilor fizice devenite de prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit! (Luca, XIII, 34) Întâlniri la nivel înalt, simpozioane, dialoguri, plouă cu invitații. Patru, în medie, la fiecare cinsprezece zile. Punctul comun: toate aceste efuziuni ecumenice se desfășoară acolo unde nu au loc incidente armate. Ierusalimul continuă să nu le vrea, astfel încât lipsesc tocmai acolo unde e mai multă nevoie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pamfil care zice el cetește în gromovnic. fratele Gherasim e slujitorul lui Nicodim (Nicoară) Cristea Păr Negru ispravnic de hotăr... și Candachia pag. 99 Și din iarba rea se poate scoate fân bun. După Sângiorz Nu mai samana orz. Dacă plouă în Maiu mânânci malaiu. Albinele merg cu oile; ploaia multă și ....................... nu le fac bine. Despre vreme și vânt (Manole) Ploile de sântămărie Vinul îl subție. Toamna se numără bobocii și se măsoară grâul. După iarnă supărată Vara râde. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]