7,124 matches
-
Tot ce reușesc să găsesc prin memorie e ca era un zeu marin, din generația de zei dinaintea olimpienilor, și că era socotit un protector al corăbierilor. În rest, nimic. Luni 21 noiembrie Afară norii s-au risipit, nu mai plouă, a apărut pentru câteva clipe soarele. Dar marea continuă să fie agitată. Mulți au coborât. S-au dus să se plimbe prin oraș. Unii vor să mai cumpere "ceva". Au vreme până la prânz. Am rămas aproape singur în "marele salon
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a înnorat. Nu plouă, dar e o tensiune dramatică în atmosferă. Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin departe de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție, în pelerini. Apropiindu-se de Propilee, sunt pregătiți să admire ceea ce vor vedea. Mai mult
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aflat că încă n-a sosit cisterna de benzină pentru a se face alimentarea "Airbus"-ului care ne va duce la New York! Așa ceva numai la noi se putea întîmpla. Încerc să nu mă enervez, să-mi păstrez calmul. De dimineață, ploua mocănește. Acum, ploaia s-a oprit. Nu sunt, totuși, semne că s-ar limpezi atmosfera, ceea ce activează teama, oarecum cronică, pe care mi-o inspiră călătoriile cu avionul. În plus, am dormit prost și puțin azi noapte. Facerea bagajelor reprezintă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu care am plecat la aeroport. Azi, am primit-o, prin "poșta specială". Mâine, plec la Chicago, cu o escală la Newark. La întoarcere, voi face o escală la Cleveland. Acum, plouă. Apăsat, dușmănos. Văd pe fereastra aburită de ploaie cadranul luminat al ceasului din turnul de la Custom House, unde era pe vremuri vama pentru vapoare, la Boston, și vârfurile unor zgârie-nori pierdute în ceață. Probabil, pentru piloți n-are importanță cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apropiere, se a-flă un spital. Vin și pleacă mereu ambulanțe. Sirenele urlă strident. M-am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la ora anunțată, pasagerii sunt poftiți să se îmbarce. Vecina de scaun, care și-a scos o carte din geantă, își face cruce în momentul decolării. Mă grăbesc s-o imit. Apoi, iau o hartă, să mă lămuresc ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trupuri de urși din clanul abenaki se îndreaptă către pădurile-mame, vagoane de fier ruginit pline de cadavre de albine superpolenizatoare aleargă către câmpuri cu flori, roabe pline cu aripi de vulturi harpagornis se ridică în aer, cu picături de sânge plouând. învingi, dar este un dezastru. șase în al patrulea loc: fukurokuju lucrează încontinuu, moralul trupelor tale este scăzut, hotei își folosește toate resursele pentru a readuce zâmbetul pe chipurile adepților tăi, focuri mocnite pregătesc rib-eye steak-uri enorme, cu ochiuri deasupra
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tropăie în plutoane pe coada lui lungă și agilă îl gâdilă teribil. gâdilatul tigrilor aduce noroc. vignette eu cred că tu ai venit de unde toți oamenii sunt egali, puri, cu sufletul așezat în loc de piele la suprafață. de acolo - unde când plouă nimeni nu mai urăște și nu mai are păreri de rău de acolo unde moș crăciun servește zilnic la barul din colț un cadou amețitor fiecăruia și cred că ai venit cu ultimele puteri fără de care nu vei mai putea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plin de vase înalte de lut și de pătrunjel-creț măreț, mirosul este pătrunzător, pătrunjelul umbrește drumul tău, vasele de lut se clatină ușor și vinul tare se învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
floricarnivore de sub nisipurile albe, trecând mai departe către tine. onestitatea ta îți aduce mare noroc, dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu din stație scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de la mine și apoi să-l mânuiască îndemînatec tocmai împotriva mea. Așa mi-am plătit vina. Acum nu-mi mai aduc aminte decât de o singură minciună înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului meu, e o iederă, pe care a plouat. Ne cunoșteam de mult, dar n-o găseam de nici o însemnătate. Mă preocupau alte gânduri. Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescăruși, în zadar. Și o dată, când am văzut-o în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
șoim tânăr, crescut pe vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu pricepea dacă să vii de la Tecuci e de rău sau e de bine. Unde-i asta, Tecuci? întreba el. În Moldova, deșteptule! venea prompt răspunsul lui Damian. E reședința județului Tecuci. Dar acum veneau și zile mohorâte. Dacă nu ploua, zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu castanii lui deși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se întoarse obosit către Doamna: Țineți-vă ora, doamnă Mateescu. În recreație am s-o trimit pe Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către ușa cancelariei, sperând să-l vadă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui păr uriaș și strâmb, parcă decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți. Acum o să vină noaptea și ne-a prins aici. Dacă plouă, navem nici măcar unde să ne adăpostim... Ce-ar fi să faceți voi un adăpost din crengi, dacă tot vreți așa ceva? le-am propus eu. Ei s-au uitat unul la altul, apoi s-au ridicat amândoi deodată. Noi mergem să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]