KorAP: Find »[drukola/base=poetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...251 252 253 ...299 >

7,468 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

dictaturii"82, mai mult sau mai puțin subversive, care i-au atras, totodată, pedeapsa de a i se interzice să mai publice în România. Într-o remarcă sugestivă, cu referire la acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne d' Arc a noastră. Până și azi, mai sunt unii, care vor să o ardă pe rug"83. Desigur, "manierismul liric, exercițiul livresc, detașarea vocii poetice, toate acestea, înlocuite de un timbru moral

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
mod de a fi, devine pentru Ana Blandiana o cale de a tinde către limbajul perfect, aproape transcendental, "multe poeme ale Anei Blandiana fiind poeme-eseu și putând fi traduse doar într-un limbaj exclusiv eseistic"97, așa cum exemplifică Alex Ștefănescu : "Poeta știe să păstreze ideile în acea stare genuină în care nu-și fac loc încă vicisitudinile actului de cunoaștere. Ea uzează de logică, însă numai în treacăt, ca și cum și-ar trece degetele pe corzile unei harfe. Lirismul Anei Blandiana este

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care se izbește autoarea și întreaga Generație '60, este resimțită tot mai acut, pe măsură ce există o permanentă căutare a absolutului. Stările și trăirile, exprimate prin vers, sunt năvalnice, poeta încercând, practic, să-și închidă viața întreagă în poezie. Atât versul, cât și cuvintele care îl compun, devin, astfel, alfa și omega, începutul și sfârșitul permanentei sale neliniști și căutări. "Cuvântul devine, atunci, antidotul unei dureri, alergare. Totul stă, în

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
al unei noi poetici, reluăm ideea abordării ei majoritare în afara țării noastre, în special prin vocea spaniolilor sau a italienilor, care îi cercetează opera autoarei. Totuși, Liliana Armașu face următoarea precizare, într-un scurt studiu eseistic al poeziei Anei Blandiana: "Poeta caută să exprime nu numai gândul, dar și frumusețea lui, având grijă să-i dea o formă lingvistică sobră, bine definită, cu toate (în)semnele unei poezii clasice (urmărind modele mari, ca Eminescu și Blaga)101 Cu o imensă forță

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
puterea cuvântului poetic, prin liniștea și căldura pe care le strecoară ușor în mediul tău livresc"102. În completare, ideea asupra căreia insistă Alex Ștefănescu, analizându-i poezia Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește orice amintire a efortului creator. Când ideea în sine nu este destul de dramatică pentru a-l captiva pe cititor, poemele

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului), abia cu A treia taină avem, în 1969, volumul cu adevărat caracteristic al poetei. Discursul a devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
A treia taină avem, în 1969, volumul cu adevărat caracteristic al poetei. Discursul a devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
sentimental pur, nedegradat de trecerea ireversibilă a timpului: "De altfel, patosul candorii devine la Ana Blandiana o condiție a poeticului"120, iar sinceritatea se menține ca "o atitudine stilistică, soluție necesară a unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei constituindu-se ca suport tensional al discursului"121. Despre această profundă spiritualizare a discursului poetic, mai cu seamă în ultimele volume, Alex Ștefănescu precizează următoarele, trasând direcții către personalitatea însăși a poetei: "Poeta este una dintre ființele cele mai autentic

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei constituindu-se ca suport tensional al discursului"121. Despre această profundă spiritualizare a discursului poetic, mai cu seamă în ultimele volume, Alex Ștefănescu precizează următoarele, trasând direcții către personalitatea însăși a poetei: "Poeta este una dintre ființele cele mai autentic spiritualizate, din câte evoluează azi pe scena vieții publice. Nu întâmplător, pseudonimul Ana Blandiana a devenit de multă vreme mai real decât numele din acte, Otilia-Valeria Rusan"122. Spre deosebire de atenția majoră acordată

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei constituindu-se ca suport tensional al discursului"121. Despre această profundă spiritualizare a discursului poetic, mai cu seamă în ultimele volume, Alex Ștefănescu precizează următoarele, trasând direcții către personalitatea însăși a poetei: "Poeta este una dintre ființele cele mai autentic spiritualizate, din câte evoluează azi pe scena vieții publice. Nu întâmplător, pseudonimul Ana Blandiana a devenit de multă vreme mai real decât numele din acte, Otilia-Valeria Rusan"122. Spre deosebire de atenția majoră acordată primelor

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei din deceniul debutului ei și una dintre cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate, nu prin crearea unei imagistici suprarealiste sau de avangardă, ci prin puterea limbajului și a jocului

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
ca toate monografiile acestei colecții, este constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
fapt, două părți majore. Prima parte se ocupă cu cercetarea și cu stabilirea coordonatelor biobibliografice ale acesteia, autoarea acordând o atenție deosebită celor patru poezii care i-au oprit de la difuzare volumul, precum și rolului civic pe care l-a avut poeta, prin implicarea în acțiuni din cadrul Alianței Civice și prin coordonarea Memorialului Sighet, după 1990, devenind una dintre vocile cele mai autorizate ale democrației, deși, chiar și înainte de Revoluție, fusese disident și apărător al drepturilor omului, având curajul să-l înfrunte

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
cultural-artistic, după arida perioadă proletcultistă. Sentimentul solidarității de generație, precum și individualitatea distinctă pe care și-o câștigă autorii în această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei Blandiana de la primul său volum și până la "surprinderea miraculosului univers al copilăriei din versurile închinate copiilor, de la ceea ce Nicolae Manolescu, prefațatorul volumului de debut numea jubilația intensă a descoperirii lumii și până la pamfletul politic travestit în

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
aflate dincolo de structura ordonată de norme și de convenții generale"144. Profundele reflecții poetico-stilistice, generate de lectura atentă și de pasiunea pentru poezia Anei Blandiana, îi oferă autoarei ocazia să ajungă la substratul identitar constitutiv al creației artistice originale al poetei, care, conform acesteia, ține, în primul rând, "de selectarea si de permanenta construire de sensuri noi integrate în interiorul nivelurilor fonetice, lexicale, semantice, stilistice care la rândul lor permit mecanismelor lingvistice stratificarea sonoră, structura combinatorie, denotație și conotație"145. Totodată, metafora

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Practic, toate principiile unui neomodernism, văzut ca împletire între modernism și postmodernism, sunt aplicate și aplicabile în poezia Anei Blandiana, după o prealabilă trecere a acestora prin filtrul intimului, al personalului. Poezia acesteia este scrijelită, cu unghia, pe pereții sufletului, poeta definind, în oglindă, o altă estetică a urâtului, văzută dinspre interior, către exterior. Totul este inversat și, de aici, realitatea însăși: freamătul interior se poate răsfrânge către cel exterior, contopindu-se cu acesta, șlefuindu-l sau ascunzându-se de el

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
întreagă este un permanent circuit, între exterior și interior unde se refugiază, uneori, pentru a-și extrage seva, ca să poată reveni, ulterior, mult mai proaspătă și mai puternică, asupra exteriorului, schimbându-l cumva. Poate că lumea interioară, ascunzișul, pe care poeta și le creează prin poezie sunt doar aparente arme de luptă. Realul trebuie și poate fi schimbat, prin cultură, dar fără să fie renegat, ci acceptat, ca pe ceva concret, existent, contra căruia poți doar să lupți. Lupta aceasta o

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
personalitate, propria sa lume, de la care nu se dezice. Pentru că nu un romantism cald, diafan o caracterizează, ci, dimpotrivă, o pasiune dezlănțuită, o senzualitate aparte, o continuă căutare și o continuă neliniște. Pe de altă parte, fiind fiică a Transilvaniei, poeta nu putea să nu se sprijine, instinctiv, în producția sa, pe acei "factori etici, de adâncime, de perenitate, ai spiritului național, necesari, în timpul totalitarismului, ce amenința cu distrugerea identității de neam. Informată de fluizii subtili ai liricii moderne, fragilă și

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
unei organicități"8. Ceea ce trebuie reținut și luat în considerare este, însă, faptul că titlul de exponentă a tradiției, pe care majoritatea criticilor i-l conferă Anei Blandiana, nu subminează și nici nu anulează ideea de Ana Blandiana cea neomodernistă, poeta care nu demontează tradiția, ci o păstrează. Dar nu o păstrează întru totul. Ana Blandiana remontează ideea de tradiție, și prin asta se alătură poate, însă, nu atât de vizibil, precum titanii Nichita Stănescu sau Marin Sorescu -, raportându-se, în

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
întru totul. Ana Blandiana remontează ideea de tradiție, și prin asta se alătură poate, însă, nu atât de vizibil, precum titanii Nichita Stănescu sau Marin Sorescu -, raportându-se, în mod real, principiilor promovate de Generația 60. Să nu uităm că poeta aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
propagând frânturi ale intimității sale, în diverse direcții, sub diverse forme, ca într-un caleidoscop pe care fiecare să îl poată recepta cum vrea și în care fiecare să se poată identifica. Varietatea formelor virtuale pe care le îmbracă viața poetei se amplifică, însă, pe măsură ce sufletul ia contact cu realitatea exterioară, noua imagine dând naștere unor realități divergente, care reflectate în oglinda sufletului, devin dispersate și contradictorii, deși punctul de plecare interior este unul comun. Modul în care poeta însăși își

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
îmbracă viața poetei se amplifică, însă, pe măsură ce sufletul ia contact cu realitatea exterioară, noua imagine dând naștere unor realități divergente, care reflectate în oglinda sufletului, devin dispersate și contradictorii, deși punctul de plecare interior este unul comun. Modul în care poeta însăși își definește obiectivul (atins, de altfel) întregii sale creații este relevant în acest sens, el devenind cheia către o posibilă interpretare, îndepărtată cu mult de cea obișnuită: "Am visat, întotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
tuturor acelora care ar încerca o interpretare clasică a operei sale -, se observă fermitatea trasării coordonatelor unei noi poetici. Pentru cunoașterea acestui nou tip de poetică este nevoie de o conectare la tot ce presupune paradigma neomodernă, în ansamblul său (poeta nedorind să se dezică de la aceasta), prin intermediul unei analize profunde, precum cea propusă de tehnica deconstructivistă, de reconsiderare a textului, printr-o interpretare de substanță a acestuia. Astfel, se va îndepărta orice semnificație prealabilă, unanim acceptată, toposurile căpătând sens doar

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm."25 Analiza creației Anei Blandiana, care

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]