6,754 matches
-
2000) slăbește pe alocuri frîiele, ritmul frazelor scade, sintaxa se admiră În oglindă atît cît cititorul să-și dea seama de existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra cuvintelor care transportă imagini? și-atunci, cuvintele rup rîndurile cu delicii narcisice: „Pourquoi êtes-vous si loin, toujours? Pourquoi toujours emporté vers ailleurs, vers quel ailleurs? Pourquoi? Ce voyage a-t-il seulement
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o muscă asupra căreia proiectează toată sensibilitatea rănită de fosta iubită. Nici faptul că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță la prada prea ușoară și se relansează cu elan În relații imposibile, Își reîmbracă costumul de perdant, ca un Lafcadio caricaturizat, à rebours, pentru care umilința maximă nu Înseamnă cea mai mică Înfrîngere În raportul cu societatea, ci cea mai mică victorie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Le Méridien de Greenwich (1979). Prea comode pentru a fi tragice, personajele sale au Întotdeauna o scamă pe sacou de Înlăturat, un pahar de vin de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu deveni un Mersault, un condamnat din pornire. Deși primul său protagonist, din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ierarhia străină de orice matematică a celor 20 de arondismente pariziene trebuie să-i fi dat idei tinerei orfane. Bun, figura Îi iese și, pentru că tot Își chema victimele În parc și le trebuia să aștepte pînă ce victima depunea prada Într-un "colț al falezei de la Buttes-Chaumont" - consacrat ad-hoc recipient al ofrandelor subtil extorcate -, fata se apucă să picteze, la plezneală, În vreme ce victima apare, ezită, depune și o șterge. Pentru că ducea lipsă de inspirație, Fio picta ceea ce o interesa: adică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe baza unor informații prealabile. Supravegherea este accidentală, punctuală, determinată de imperativele securității naționale și, implicit, de sentimentul unei vulnerabilități care motivează o asemenea decizie: deoarece o democrație nu este, prin definiție, un stat polițienesc, ea se consideră o posibilă pradă a unor adversari gata oricând să o infiltreze și împotriva cărora trebuie să-și ia măsuri de apărare. Pentru o democrație, supravegherea este legată de o amenințare concretă și identificată. Supravegherea generalizată dispune astăzi de imensele resurse oferite de accesul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
legătură este înclinat, rezultă o relație de intermediere. Într-o pictură alungită pe verticală, Lucas Cranach îl reprezintă pe regele David sus de tot, în partea stângă (figura 90). Acest fapt îl situează într-o poziție clară de dominare față de prada sa, Bethsabeea. Totuși, doamna nu apare chiar dedesubtul regelui. Legătura diagonală dintre ei poate fi o întâlnire pe picior de egalitate. În plus, înclinația legăturii sporește cu mult tensiunea scenei. Am arătat mai înainte că formele înclinate sunt percepute ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de ideea devorării insului, cuvintele sunt oase ale foștilor părinți vărsați în el ("ideea de gură"). Lumea și manifestările ei presupun o organizare riguros noțională: Cad în noțiunea de genunchi/ și mă rog de voi/ nu mă lăsați singur/ și pradă..." Deci, singurele concretizări sunt cuvintele, ele sunt ființe palpabile, sunt măști grimasate ale lumii, de aici foamea teribilă după real, după reprezentările realului cunoscute și în "Elegii": Sunt mâncat/ simt/ foamea și-a făcut patul în existența mea" ("Căderea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
formele de cădere a ideilor. Din pseudo-ideile unei ideologii nu mai iau naștere idei noi, ci doar variații ale unor teme comune; semn că acele idei au devenit sterpe, găuri negre ce înghit iremediabil sensurile existențelor ce le-au căzut pradă. * Trist este că am început să văd o ideologie și în spatele liberalismului; semn că avem nevoie de un alt curent progresist, capabil poate nu de un progres către un viitor cu contururi neclare, posibile, ci către persoană (ce pe alocuri
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
legat afectiv în mod profund sau lacrima celor pe care i-aș putea ajuta vor risipi neantul ce-mi pândește existența, convins că într-o zi mă va absorbi? Ce ar mai putea aduna laolaltă risipirea căreia îi voi cădea pradă? Ca să nu mori precum un câine, uitat pe marginea șanțului, merită să trăiești ca un câine, adică având stăpân? Dreptul la rostirea publică incumbă două responsabilități: a avea ceva de spus și a avea un bun raport cu limba în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
într-o firească afirmare de sine, uitând că ceilalți ne urmăresc expunerile cu atenția orientată spre identificarea unor fisuri care să le justifice lor stima de sine. În felul acesta ceea ce este mai personal în noi riscă oricând să cadă pradă exercițiilor critice născute pe fondul justificării unui statut. * În motivele ce mă determină să scriu pot fi amestecate și obișnuințe livrești care au născut așteptări de sine ce tind să pară firești în orice orizont cultural. Dacă aș fi trăit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
parte din contextul nostru cultural, din atmosfera de lume în care trăim, intră în constituția eului, devenind sine. De aici asprimea cu care judecăm alte epoci, modurile de-a fi specifice altor timpuri, fiind solidari cu mentalitatea căreia îi cădem pradă. În felul acesta, eul ce se zbuciumă pentru a-și afirma propriile valori prin opoziție la valorile altor epoci are în bună măsură izul intersubiectivității specifice timpului propriu. Cu tristețe trebuie să recunosc că nu am să le spun mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Nu mai este posibilă decât unitatea unui punct de vedere. * Ordinea introdusă de raționalitatea modernă este cea a cantității și utilității, ea dând noul chip al lumii ce stă sub semnul lui "Cât?" și "Pentru ce?" Chiar și timpul cade pradă acestor criterii de evaluare. * Instituirea omului ca fundament pentru tot ceea ce există începe odată cu metoda lui Descartes, cu organizarea cunoașterii pornind de la intuițiile cele mai simple, ordonate apoi după reguli. Din acel moment punctul de plecare (și capătul final) îl
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
desfășoară pe fondul unui dor de acea Românie pe care o simt (și) a mea. Este România cu românii plăcuți pe care-i întâlnesc uneori, cu anumite forme ale naturalului de care mă simt legat, ce nu au căzut încă pradă ideologiei sau consumului. * Ne naștem cu posibilitatea câtorva cuante afective ce-și așteaptă umplerea cu diverse conținuturi pentru a deveni ceea ce suntem. Este domeniul posibilului nostru afectiv în funcție de care își capătă conturul sentimentul de sine. * În contextul actualului aflux de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
invitat să sărbătorim evenimentul; numărul unu fugise de vreo lună, eu eram atât de singură, mă prinsesem în privirea lui ca într-o pânză de păianjen, cum să-l refuz? Discutam despre negustorii din piață. Deși ar putea părea o pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți imagina, nici măcar de Kotler n-au auzit), au ca atu un soi de viclenie ancestrală
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o revistă un desert spectaculos - înghețată cu jeleu de pepene - și aveam de gând să-l încerc. Am avut ceva de furcă până să-l conving să mă urmeze în piață, dar s-a rezolvat: era născut în zodia Peștilor, pradă sigură pentru o expertă în manipulare, așa ca mine... Aici mai trebuie să adaug că la acea vreme începusem să mă abțin de la ciorbe și, la sfatul unei gospodine mari, încercam să mă profilez pe deserturi; femeia mă consiliase lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
câteva minute de comunicare intensă și exclusiv vizuală, ne-am ridicat de la masă ca vrăjiți, nu mai știu care dintre noi i-a spus pețitoarei: „Venim imediat“, am lăsat-o baltă și ne-am precipitat spre un hotel din apropiere, pradă aceluiași impuls de nestăvilit. Până să ajungem în pat, abia dacă am schimbat trei cuvinte, atât de bine comunicau sufletele noastre prin intermediul privirii. Acum mă amuz când mă gândesc, dar atunci m-am simțit exact ca-n timpul studenției, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
le aveam tot într-un buzunar! Tipătescu: A! Ce nenorocire! Zoe: M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine... Tipătescu: (în prada agitației) Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță... Zoe: Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț. Tipătescu: Care va să zică Ghiță e acolo? Zoe: Desigur
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe jumătate oarbă că e păduche, n-aș fi putut suporta rușinea ei imensă. Probabil că o altă doamnă tot așa de curată și de distinsă, mergînd cu tramvaiul, a înlesnit călătoria minusculei bestii. Pe lîngă lipsurile alimentare, sîntem și prada unor sinistre insecte”.2) Care-i legătura între Plumb și restul poveștii? Ori de cîte ori lumea e frămîntată de probleme iscate de mizerie, ea nu va căuta, admițînd că mai citește, poezia, cu atît mai puțin o poezie precum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primă ordine, cu trăsuri, servitori, case proprii. Acestea sînt frumuseți, - și cînd le-ai văzut, înțelegi cît de ușor este a-ți pierde capul, mai ales dacă ai parale. Parisul, afară de stabilimente publice de toleranță, are particularele, cocottes-le, păsări de pradă, grisettes-le, fete care, contrar «cocottes»-lor, se ocupă, au profesiune: sînt modiste, croitorese, la fabrici, la teatre; seara, petrec. Se zice că al treilea ordin ar fi femeile măritate «oneste», care vînează în pădurea lui Cupidon fără a avea permisiunea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
putere și sănătate”. Exista o geografie bahică. „Secțiile” de băutori se organizau (vezi „Viniada” de Sandu Rusu-Saru, în „Curentul Bacăului”, iunie 1939) în funcție de afinități și posibilități (grade de temeritate, rezistență, capacitate de plată): „lumea bună” la „Consum”, „artiștii”, „băutorii de pradă” - la „Tic-Tac”, membrii corpului didactic, avocații - „La Filip”, la „Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plăcerea de a vorbi limba mea toată ziua și deodată a trebuit să aștept să mă viziteze prietenii ca să pot să mai vorbesc 8. Octogenara gustase fiecare bucățică din dimensiunea sexuală, cu impetuozitatea cu care un animal răpitor își vânează prada. Întotdeauna conversația reprezenta unul din stâlpii vieții ei. Așa cum localnicii din Mount Desert obișneau să spună, "Madame vorbește la fel cum își scrie cărțile"9. Golul lăsat de moartea lui Jerry părea insuportabil, și în 1987 sănătatea i s-a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din plutonul de execuție, și la cererea ei o împușcă de două ori în față. În timp ce o face, Eric este conștient de ironia ultimă: răzbunarea Sophiei. Cerându-i s-o execute, ea l-a marcat pentru a deveni, pe viață, pradă remușcărilor. Nu-i de mirare că ultimele lui cuvinte sunt: Cu femeile ești întotdeauna prins în capcană. Povestea este extrem de violentă și ar putea fi considerată exagerat de misogină dacă ar fi fost scrisă de un bărbat. Aici, în 1929
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi cere să-i cedeze o frumoasă captivă, pe Brisais, Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă în așa măsură pradă durerii pricinuite de rănirea-i amorului propriu, încât uită complet de fireștile îndatoriri pe care le avea față de camarazii săi, față de armată, se retrage din luptă, se închide în cortul său, și asistă indiferent la înfrângerile dezastruoase pe care troienii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]