8,125 matches
-
Tudor. ...Și așa, cum povestea cu atâta obidă, în suflet, deodată mintea i se întuneca, se prăbuși în sinea lui, și se pomeni strigând: „-Tudore!... măi Tudore, hai, odată, ieși din casă, striga el cu deznădejdea omului disperat, către locul pustiu și plin de bălării. Locul acela, din poiană, pe care a fost casa pădurarului, îl chema... îl atrăgea irezistibil ca un magnet. Acolo, la marginea lizierei de fagi și goruni, de peste deal de Șuletea, doar acolo era singurul loc unde
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina, baba me‟, spunea, el, casa o rămas ca pustie, șî, când o adus-o Anton, pi Axinia, s-o luminat dintr-o dată, tătî casa... șî iar am trăit clipe de fericire. Moartea pândește tot ci ni esti mai drag pe lumi...! murmură bătrânul oftând. În grădinița din fața ceardacului, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Te-am auzit, și’n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele. Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plângi prin codri ura solitară Tu înțelegi un suflet fără țară...“ Poezie închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de decembrie... început de iarnă. ...Clopotele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și-ar fi dorit, simțind cum sângele îi pulsa tare prin membre și cum tremura în brațele lui, să se găsească oriunde altundeva, numai nu în fața casei ei părintești din suburbie. Și-ar fi dorit să fie pe o plajă pustie luminată doar de stele, cu zgomotul ușor al valurilor mângâind țărmul pe fundal, în locul hărmălaiei traficului de pe strada principală. Se depărtă de ea și o privi fix în ochi. —Uau, făcu el. —Uau, îi răspunse și ea. Cred că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ultima ei săptămână la Dublin. Formulase o invitație generală și îi rugase pe cei din local să împrejmuiască spațiul alocat angajaților de la InvestorCorp; se temea totuși că vor veni prea puțini oameni și că spațiul rezervat avea să arate cam pustiu. Cu toate acestea, pe la ora opt, barul gemea de lume, iar ea își dădu seama că trei sferturi din cei invitați se prezentaseră să îi ureze noroc. Sigur că au venit, exclamă Anna cu o privire care punea la îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Plecă la o școală Profesională, Într-un mare oraș; Mereu fruntaș La învățătură, Mereu citea niscaiva Reviste, ziare, literatură, Cărți de știință, se cultiva! De fete, distracții... nicicând Nu-i dăduse prin gând! Locuia cu chirie Într-o zonă aproape pustie, Tot timpul citea; Într-o seară...divină, Cu lumină Ce devenea, Din ce în ce mai puțină, A fost tainic surprins, Între realitate și vis, De o...umbră albastră, Fugară, ciudată, La modesta-i fereastră; I se păruse o fată! O codană vecină, Frumoasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
însăși atunci când numeri vise ca pe niște ani ne dor imposibile reîntoarceri nimic nu mai vine înapoi mersul înainte lasă genunchilor doar dreptul de a pocni reumatici 4 noiembrie 2011 Plaja unor inimi desenate câteva inimi împrăștiate pe o plajă pustie un deget arătător a desenat înainte de apus forma perfectă a iubirii vin ultimii pescăruși dinspre capătul pământului noaptea apare odată cu ei prinsă în vârful aripilor obosite mi se pare că inimile acelea strălucesc în întuneric te ating se destramă noaptea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
deși inima Îmi bubuia În piept. Dacă credea că sunt polițist, atunci puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă pustie, tot mi-ar fi scuipat În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atârnă ca niște brațe inerte, golite de sânge. O liniște friguroasă apasă zidurile. Singurii care dau viață străzilor acum sunt indienii care se retrag, ca într-un exod de pe vremea conchistei, ducîndu-și marfa nevândută în timpul sărbătorii. În timp ce privesc străzile aproape pustii, îmi imaginez Tenochtitlanul, construit pe insule, în mijlocul unui lac, marea piramidă, canalele pe care mișunau luntrile, casele legate între ele prin poduri de lemn, și mai departe câmpurile de porumb, iar dincolo de ele pădurile de pini din care țâșneau, ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun în mod serios problema existenței unui "timp mitologic" care curge, încă, în Grecia, la fel ca în Egipt, sub albia "timpului istoric". Pe cărările cutreierate numai de capre nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque, celebrul "oraș" pustiu situat în inima junglei, cu ruinele sale părăsite la care visează toți cei pasionați de civilizația maya, de când un american cu patima antichităților le-a descoperit. Acesta a străbătut jungla, împreună cu un desenator și cu câțiva însoțitori, afundîndu-se într-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare tonic. Până acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii fără să vezi acest pământ abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află destulă tăcere, aici există prea multă. Dar în tăcerea ruinelor din orașele pustii pe care le străbatem de câteva zile, totul e mai grăitor decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
muntelui. Poate că și despre fericire se poate spune uneori la fel. tempo naturale Dimineața, soarele plutește din nou orbitor deasupra junglei. Ne pregătim să urcăm azi treptele piramidei de la Chichen-Itza. Și parcă am văzut toate piramidele lumii! Dincolo de piscina pustie, cu apa de un albastru de cobalt, și de portocalii care înveselesc cumva hacienda, șoseaua arată ca și la Uxmal. Nici un semn de așezare populată în jur. La Chichen-Itza, după câte țin minte din ceea ce am citit, a fost odinioară
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca liniile pe foaia unui caiet de matematici, orașul fiind alcătuit ca o lecție de geometrie în spațiu. Dovadă că linia dreaptă nu e, neapărat, drumul cel mai scurt. Când m-am întors, trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era pustiu. Nici măcar la recepție nu era nimeni. Funcționarul de noapte se retrăsese, doborât probabil de căldură, să ațipească. A apărut buimăcit de somn, mi-a dat cheia și a dispărut din nou. Am ezitat întîi să urc în cameră. M-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
minute, ascultând murmurul de noapte al orașului. Apoi mi s-a făcut teamă să nu vină cineva să mă întrebe ce așteptam acolo. Ce puteam să-i spun? E dificil să dai explicații la o asemenea oră într-un hol pustiu de hotel fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am făcut decât un singur lucru într-adevăr remarcabil. Mi-am păstrat, din fericire, cu îndărătnicie speranța împotriva tuturor greșelilor mele și a tuturor decepțiilor pe care le-am trăit. Porque no? zic, încă o dată, ca dansatorii din Mexic. plaja pustie E un miracol că plaja e goală acum. Într-o asemenea zi, o plajă se transformă, de obicei, în bulevard pestriț. Atunci tot ce ne poate oferi marea este un bazin de înot în care trebuie să fii atent cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai multă distanță față de fapte. Fiindcă am stat atunci o săptămână la Budila, prima mea ieșire din oraș, și mi-e teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să termin odată. Să rezist oricărei priviri. Să ies din bătălia asta psihică vindecat, ori să nu mai ies niciodată. Mă culc la loc în câteva minute. Doamne, de-aș putea să rezist! Voi rezista, căci spațiul ăsta montan, deși pustiu, pare să aglomereze evenimente, să le estompeze pe unele prin altele, să șteargă limitele (atît de precare) dintre lumea minții noastre și cea a minții mai vaste care ne cuprinde pe toți. Abia stinsesem din nou lumina azi-noapte, când, levitînd
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înger? Noaptea a venit" - recitam în șoaptă. "în noapte frunzele foșneau/Prin somn apostolii gemeau... / De ce un înger? Noaptea a venit/ Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit." Umblam câteva ore delirând, până când oboseala mă-ntorcea spre patul meu din dormitorul pustiu. îmi trăgeam cearșaful peste cap și, astfel înfășurat 74 , cum dorm întotdeauna, mă retrăgeam, încet, în mine însumi. Curând nu mai percepeam zgomotul îndepărtat al discotecii și o vomă de gânduri și imagini mă invada, mă tortura, nu-mi dădea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și am fugit din cameră în râsetele tuturor. "Jigodii ce sînteți, jigodii imbecile", repetam aproape cu voce tare de-a lungul culoarelor pustii. Mă simțeam 122 jignit, îmi simțeam pulsul în tâmple și tot interiorul pieptului fierbinte și vâscos. Atât ceream de la ei: să mă lase-n pace. Să mă lase în nebunia mea. Cu ce eram vinovat dacă aveam o nebunie diferită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strângeam cât mai mult în mine, ca să ocup cât mai puțin loc, îmi făceam vizuina acolo unde nimeni nu ar fi stat, de ce veneau peste mine și acolo? "Lăsați-mă-n pace! Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]