7,041 matches
-
să semneze acordul. La 18 mai 1948 disdedimineața membrii primăriei orașului au semnat acordul de capitulare, au ordonat încetarea luptei și au deschis porțile orașului vechi. În cursul Războiului de independență a Israelului, două treimi din populația Acrei s-au refugiat în Liban și în unele sate din Galileea. Restul de o treime din locuitorii arabi au rămas în oraș la terminarea ostilităților în 1949. Nu erau în acel moment evrei în localitate. După cum era obișnuit în acea epoca, casele abandonate
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
său Ștefăniță. Se cunosc mai multe minuni înfăptuite de moaștele Sfanțului Ioan cel nou de la Suceava, una dintre ele fiind amintită de Petru Movila al Kievului: La 2 iunie 1622 Suceava era amenințată să fie cotropita de tătari. Locuitorii se refugiau în toate părțile. Preoții slujitori la biserică în care erau adăpostite moșstele au voit să ia racla să o ducă în cetatea Suceava, dar n-au putut să o ridice. Au înțeles că Sfanțul nu voia să fie dus în
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
Saharov (1975). s-a născut la 15 februarie 1923, în localitatea Mary/Merv, pe atunci în Uniunea Sovietică, azi în Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl Elenei Bonner, Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat la 13 februarie
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României. A fost arestat la 9 iulie 1940 de NKVD și despre soarta lui de atunci nu se știe nimic. Soția Xenia și doi copii, Alexandru și Victor, au reușit să se refugieze la București.
Pantelimon V. Sinadino () [Corola-website/Science/316658_a_317987]
-
venit deghizat că cruciat) se întâlnesc tainic în cortul lui Arvino de la poalele Muntelui Măslinilor (dinafară cetății Ierusalimului) și se hotărăsc să fugă împreună. Arvino reușește să-i prindă, îl rânește din nou pe Oronte, dar aceștia scăpa și se refugiază într-o grota de lângă râul Iordan. Aici, apare pustnicul Păgâno, care-l încreștinează prin botez pe Oronte (rănit de moarte) și-i acorda ultimele sacramente, înainte ca acesta să-și dea sufletul. Oronte moare în brațele Giseldei. Păgâno încearcă în
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
studiile, alegând viața de familie și căsătorindu-se (în 1954) cu Benigno Servillano "Ninoy" Aquino, Jr., fiul unui fost președinte al Camerei Reprezentanților din parlamentul filipinez. Au avut 5 copii: un fiu și 4 fiice. În 1980 familia s-a refugiat în SUA ca refugiați politici, după ce intervenția președintelui Jimmy Carter a dus la eliberarea lui Ninoy din închisoare, unde se afla datorită opoziției sale față de dictatorul Ferdinand Marcos. Când Ninoy s-a întors fără familie la 21 august 1983 în
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
consemnate. Masacrul a avut loc la 28 februarie 1794, când, din ordinul lui Martincourt, unul din adjuncții generalului republican Étienne Jean-François Cordellier-Delanoüe au fost executați 564 de locuitori, printre care și 109 copii având vârsta de sub 7 ani, care se refugiaseră într-o capelă de pe un deal lângă satul Petit-Luc. Apoi capela a fost dărâmată prin lovituri de tun. Biserica Saint Pierre a fost ridicată în 1902 iar vitraliile au fost executate de maistrul sticlar Fournier. Vitraliul "Martirii din Rocheservière" din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
din Vendée al bisericii Saint-Jacques din Pouzauges, comemorează masacrele care au avut loc la castelul din localitate. La 26 ianuarie 1794, după un banchet dat de generalul Lachenay în cinstea generalului Grignon, au fost împușcați 32 de săteni care se refugiaseră în incinta vechiului castel. În aceeași zi au fost incendiate satele din vecinătate, o parte din locuitorii acetora fiind omorîți. În aceeași perioadă. La 28 ianuarie, biserica din Pouzauges unde se afla o parte din locuitorii satului este incendiată, toți
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
castel. În aceeași zi au fost incendiate satele din vecinătate, o parte din locuitorii acetora fiind omorîți. În aceeași perioadă. La 28 ianuarie, biserica din Pouzauges unde se afla o parte din locuitorii satului este incendiată, toți cei care se refugiaseră fiind omorîți. cu o parte din pée avec toute sa population à l'intérieur, parmi lesquels; des gardes nationaux locaux. La 30 ianuarie, generalul Grignon se duce la castel să-și bea cafeaua, petrecând cu un grup de sătence care
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Notre-Dame-du-Marillais amintește de masacrul care a avut loc în 23+24 decembrie 1794. Vitraliul a fost realizat în 1943 de maistrul sticlar Maurice René Bordereau, după un carton de G. Réveillard. Trupele republicane au arestat sătenii care, în timpul luptelor, se refugiaseră în împrejurimi, în momentul întoarcerii lor acasă. Ei au fost deținuți întâi în mânăstirea din vecinătate și apoi împușcați. În acest masacru și-au pierdut viața peste 2.000 de persoane. Vitraliul arată persoanele arestate duse la locul lor de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fost locul unor lupte sângeroase, în cursul cărora a pierit peste o treime din populația localității. În timpul trecerii "coloanelor infernale" conduse de generalul Joseph Crouzat în ziua de 25 ianuarie 1794, satul și castelul sunt incendiate și distruse. Populația se refugiază în turnul clopotniței unde a depus o ultimă rezistență. Un vitraliu numit "Incendierea clopotniței" reprezintă acest ultim efort al populației din Chanzeau de a se opune forțelor republicane. În timpul asediului bisericii din Chanzeau un glonte a traversat caliciul omorîndu-l pe
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Angers, fiind apoi numit paroh la Martigné-Briand și atingând rangul de canonic. După revoluția franceză, în ziua de 10 februarie 1791 Guillaume Repin a refuzat să semneze jurământul de credință pe care i-l prezenta primarul din Martigné-Briand. S-a refugiat la Angers dar a fost arestat la 17 iunie 1792 și închis, împreună cu alți preoți refractari, în seminarul din localitate, care fusese transformat în închisoare. În vârstă de 83 de ani, fiind decanul de vârstă, celebra de cele mai multe ori mesa
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
la parohia Saint-Martin din Beaupréau, continuându-și în același timp activitatea didactică. În 1792, corpul didactic al colegiului a refuzat, în unanimitate, să depună jurământul de credință față de republică. Autoritățile din Beaupréau au oferit corpului didactic posibilitatea de a se refugia în Anglia. Trei dintre preoți, printre care și Mongazon, au refuzat și au continuat să lucreze în clandestinitate, fixându-și centrul de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
tabăra din Mitterndorf an der Fische.Împreună cu un psiholog italian a elaborat un program cu propuneri vizând ameliorarea condițiilor de trai ale refugiaților și l-a trimis unui ministru din cabinetul austriac. Eforturi asemănătoare a facut si în tabăra de refugiați de la Žilina, pe teritoriul Slovaciei de azi. În timpul liber a frecventat cafenelele literare din Viena, ca de exemplu cafeneaua Herrenhof. Acolo a cunoscut pe multi dintre oamenii de cultură care au făcut faima Vienei imperiale. Împreună cu Franz Werfel, Max Brod
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
La despărțirea definitivă de Zwingli s-a ajuns după ce în probabil cea mai importantă lucrare a sa, "Despre botezul creștin al credincioșilor" ("Vom christlichen Tauff der Gläubigen"), și-a justificat concepția sa despre botez. În decembrie 1525, Hubmaier s-a refugiat în Zürich din fața armatei austriece. Fiind arestat, a cerut să i se acorde o dezbatere cu Zwingli. La dezbatere au fost prezente zece persoane, dintre care patru la cererea lui Hubmaier. În timpul discuției, Hubmaier a citat afirmații ale lui Zwingli
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
scopul bine definit de a o prinde, tortura și ucide pe Bella. Pentru a putea opri această amenințare, familia Cullen se se aliază cu vârcolacii conduși de Sam Uley. În timp ce toți ceilalți se pregătesc de luptă, Edward și Bella se refugiază în munți, fiind ulterior însoțiți de Jacob și de tânărul vârcolac Seth Clearwater. Ei petrec o noapte întreagă ascunși, și, de dimineață, Jacob îi surprinde pe Bella și Edward discutând despre logodna lor. Rănit, el amenință că se va duce
Eclipsa (roman) () [Corola-website/Science/314991_a_316320]
-
cu Enrico Fermi, care i-a trezit interesul spre fizica nucleară. Teller făcea de doi ani cercetări la Universitatea Göttingen când, în 1933, Hitler și Partidul Nazist au preluat puterea în Germania. Cu ajutorul Comitetului Internațional de Salvare, el s-a refugiat la Copenhaga, unde a început să lucreze cu Niels Bohr. În februarie 1934 s-a căsătorit cu Mária Auguszta (Mici) Harkányi, sora unui vechi prieten și iubita lui din liceu, cu care a avut doi copii, pe Peter și Wendy
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
forța SUA de a extrăda fostul Schah al Persiei Mohammad Reza Pahlavi care se află în New York City sub tratament într-o clinică. Statele Unite au refuzat extrădarea. În timpul neliniștilor primelor zile, șase americani au reușit să scape și să se refugieze în ambasada Canadei; ei au putut părăsi Iranul mai tîrziu folosind pașapoarte false. 13 ostatici - femei și afro-americani - au fost eliberați în data de 19 noiembrie la ordinul Ajatollahului Ruhollah Chomeini. 52 de persoane au rămas în continuare prizonieri. Sancțiuni
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
fu așa de grăbită și fuga lor așa de rapidă, că trebuiră să lase în urmă toate femeile din familia lor. Îndată Ana Dalassena își regăsi toată energia ei obișnuită. Ca femeie inteligentă ce era, ea alergă dis-de-dimineață să se refugieze în azilul inviolabil al Sfintei Sofia, luând cu ea pe fiii, fiicele, nurorile și nepoții ei; și când Nichifor Botaniates o somă să vină în palatul Sacru, ea refuză hotărât și agățându-se de iconostas declară că ar trebui să
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
nemulțumit de compromisul realizat, iar Carol se apropie de familia Habsburg, suveranii Imperiului și principalii opozanți ai regelui Franței. Ducatul este ocupat de trupele franceze de mai multe ori între 1635 și 1697 iar ducii vor fi nevoiți să se refugieze la Viena. Ducele revine în domeniul său abia în urma tratatului de la Ryswick când Ludovic al XIV-lea este de acord cu revenirea lui Leopold, fiul luiCarol al V-lea. În 1729 ducatul îi revine fiului lui Leopold, Francisc al III
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
persoane cetățeni de state arabe trăiesc azi în România. Datele ultimului recensământ arată că, în 2002, în România se aflau 1180 de sirieni, 811 irakieni, 704 libanezi și 559 iordanieni. În urma conflictelor armate din Orientul apropiat, mulți arabi s-au refugiat în Romania împreună cu nevestele lor de origine română. Cele mai importante valuri de refugiați au fost în anii 2006 (din Liban), 2012 (din Siria) și 2014 (din fâșia Gaza). În urma crizei refugiaților din Europa, care a început în vara anului
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
fiul sorei lui Sancho, Blanche de Navara. Acesta conduce o expediție în Țara Sfântă, dar aceasta se termină fără urmări importante. La moartea lui Henric I în 1274, teritoriul este atacat de majoritatea vecinilor săi, regenta, Blanche de Artois, se refugiează în Franța împreună cu moștenitoarea tronului, Ioana I de Navara. Regele Franței, Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului Franței, Filip IV în 1285
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
cere excomunicarea lui Ioan pentru a justifica o invadare a Navarei. Papalitatea refuză excomunicarea, dar în 1512 Ferdinand invadează Navara iar parlamentul navarez este obligat să accepte suveranitatea aragoneză, în condițiile păstrării autonomiei și identității proprii. Ioan și Ecaterina se refugiează în nordul Pirineilor, Ioan încercând de două ori, în 1512 și 1516 să recucerească întregul regat. Domeniul controlat de aceștia din nordul Pirineilor, Basse-Navarre și Béarn va continua să poarte titlul de Regatul Navarei. Henric al II-lea de Navara
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
mare parte de Mazzini, a eșuat în Milano, dar el a continuat coordonarea mișcării revoluționare în Roma, unde ministrul papal Pellegrino Rossi a fost omorât de revoluționari, cea ce l-a determinat pe Papa Pius al IX-lea să se refugieze în noiembrie 1848 la Gaeta. La 9 februarie 1849 Mazzini a declarat statul papal „Republică Romană”, dar la data de 3 iulie 1849 revoluția a fost înăbușită în mod sângeros, cu ajutorul trupelor franceze. Mazzini a plecat din nou în exil
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]