7,546 matches
-
la sud-est, numit de cei cunoscători Înalta Poartă, un fel de Mare Licurici american, unde mergeau mioriticii cu pâra ca musulmanii la Mecca, și care când îi venea pe chelie, exercita presiuni pe electoratul român și pe moneda națională cu regimente întregi de ieniceri și spahii. Vlad a ajuns și el domnitor, după ce Mircea fusese pentru o vreme suspendat (precum Băsănău în 2007) și luase drumul codrilor străini. Și pe timpul acela electoratul Țării Românești nu avea, exact ca și în vremurile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de arme demne de reținut, înaintează în grad până acolo unde poate ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls. a II-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
lui Yaemon? Da’ dumneata cine ești, dacă-mi dai voie să te-ntreb? Ești Hiyoshi, nu-i așa? — Da. — Măi, da’ mare te-ai mai făcut! Eu sînt Otowaka. Am fost prieten cu tatăl tău. Amândoi am luptat În același regiment, al Seniorului Oda Nobuhide. Îmi aminte acum de tine! Chiar am crescut atât de mare? — O, ce n-aș da să te vadă acum răposatul tău tată, sărmanul. Ochii lui Hiyoshi se umplură de lacrimi. Pe mama ai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sale, al soartei necunoscute care-l aștepta. Nici universul, nici stelele și nici apele nu-i puteau povesti nimic. SENIORUL IDIOT — Mă scuzați! strigă, pentru a doua oară, un glas. Otowaka, având liber În ziua aceea, se afla În dormitorul regimentului, trăgând un pui de somn. Se trezi, săltă capul și privi În jur. — Cine e? — Eu sunt, răspunse un glas de dincolo de gardul viu, unde cârceii de rochița-rândunicii se Încolăceau peste frunzele și spinii portocalului chinezesc. De la balcon, Otowaka putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
arșiță vara. Era instrucție militară În toată regula. La Început, samuraii călăriră În grupuri mici, Îmbrăcați cu hainele ușoare, pe care le-ar fi purtat la o ieșire În aer liber. Dar, la sunetul cornului și În bătaia tobelor, formară regimente care se ciocniră În mijlocul râului. Apele clocoteau și, În spuma albă, imaculată, se luptau samurai cu samurai, un regiment de pedestrași Împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, Însă, cei care le mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe care le-ar fi purtat la o ieșire În aer liber. Dar, la sunetul cornului și În bătaia tobelor, formară regimente care se ciocniră În mijlocul râului. Apele clocoteau și, În spuma albă, imaculată, se luptau samurai cu samurai, un regiment de pedestrași Împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, Însă, cei care le mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele, decât să se Împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau În apă, azvârlind, prin aer, curcubee. Șapte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îți trebuie. Dar ar trebui să te răsplătesc și pe tine cu ceva. Ce leafă ai acum? Primesc treizeci de kan-i. — Numai atât? — E mai mult decât merit, stăpâne. — Ți-o măresc la o sută de kan-i, te transfer la regimentul de lăncieri și te pun În fruntea a treizeci de pedestrași. Tokichiro rămase tăcut. Teoretic, posturile de supraveghetor peste cărbuni și lemnele de foc, precum și de șef al lucrărilor de construcție le erau rezervate samurailor de rang Înalt. Dar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și lemnele de foc, precum și de șef al lucrărilor de construcție le erau rezervate samurailor de rang Înalt. Dar prin venele sale curgea un sânge tânăr și, cum era firesc, sperase ani de zile să primească o slujbă activă În regimentul de arcași sau de muschetari. Comanda a treizeci de pedestrași era cel mai mic grad de comandant militar. Însă era un post care-i plăcea mult mai mult decât conducerea grajdurilor sau a bucătăriilor. Era atât de fericit, Încât uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să-i chestioneze și pe ceilalți. Probabil unii din oamenii lui muriseră În luptă, iar alții de amestecaseră prin alte unități. Dar nu numai soldații se zăpăciseră În toiul bătăliei. Unitatea lui Tokichiro era despărțită de grosul armatei și de regimentul lui Mataemon și nu avea idee unde se afla. — Se pare că lupta s-a sfârșit, murmură el, În timp ce-și conducea oamenii Înapoi pe unde veniseră. De când se Înseninase cerul, apa mocirloasă care se scurgea de pe munții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mânjiți cu sânge, noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia Încetase, soarele ieșise din nori și, din mulțimea adunată strâns, se Înălțau aburi albi și cețoși. — Unde-i regimentul Domnului Asano? Croindu-și drum prin masa de luptători, Tokichiro ajunse la regimentul său inițial. Oriunde se Întorcea, se ciocnea și se freca de câte o armură Însângerată. Deși fusese absolut hotărât să lupte vitejește, acum Îi era rușine. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia Încetase, soarele ieșise din nori și, din mulțimea adunată strâns, se Înălțau aburi albi și cețoși. — Unde-i regimentul Domnului Asano? Croindu-și drum prin masa de luptători, Tokichiro ajunse la regimentul său inițial. Oriunde se Întorcea, se ciocnea și se freca de câte o armură Însângerată. Deși fusese absolut hotărât să lupte vitejește, acum Îi era rușine. Cu siguranță, nu făcuse nimic pentru care să fie luat În seamă. Când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
inițial. Oriunde se Întorcea, se ciocnea și se freca de câte o armură Însângerată. Deși fusese absolut hotărât să lupte vitejește, acum Îi era rușine. Cu siguranță, nu făcuse nimic pentru care să fie luat În seamă. Când Își găsi regimentul și se opri În mulțimea soldaților, Își dădu seama că, În sfârșit, Învinseseră. Privind de pe deal, i se păru ciudat că inamicii Înfrânți nu se vedeau nicăieri. Încă stropit de noroi și sânge, Nobunaga stătea pe culme. La câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu va putea uita verodată cum arăta Seniorul Nobunaga la Okehazama. — Cu tot respectul, stăpâne, nici nu mai părea să fie om, ci o Încarnare a zeului războiului. — Și totuși, cu toții am luptat bine Împreună, nu-i așa? Erai În regimentul arcașilor, dar În ziua aceea ai fost printre lăncieri, așa e? — Este adevărat, stăpâne. — Ai participat la atacul asupra cartierului general al clanului Imagawa? Când, În sfârșit, am luat cu asalt colina, lupta a devenit atât de Încurcată, Încât nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am luat cu asalt colina, lupta a devenit atât de Încurcată, Încât nici nu mai puteam distinge prietenii de dușmani. Dar, În toiul bătăliei, l-am auzit pe Motri Shinsuke strângând că luase capul seniorului din Suruga. — Era cumva În regimentul dumitale un om cu numele de Kinoshita Tokichiro? — Era Într-adevăr, stăpâne. — Dar Maeda Inuchiyo? — Își atrăsese nemulțumirea Domniei Sale, dar i s-a dat permisiunea să participe la luptă. Nu l-am mai văzut, de când ne-am Întors din Okehazama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ai, continuă Otowaka. Ei, În casă e deranj, dar intrați. Cam Încurcat, țipă la nevastă-sa, apoi Îi conduse el Însuși. Chiar atunci, auziră un glas strigând În stradă. Era un mesager, alergând de la o casă la alta: — Adunarea la regiment! Adunarea la regiment! Din porunca Domniei Sale! — Un ordin oficial? Întrebă Otowaka. Chemarea la arme. Domnule Otowaka, spuse pe neașteptate Tokichiro, trebuie să mă duc la terenul de adunare cât mai repede cu putință. Până În dimineața aceea, nu era nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ei, În casă e deranj, dar intrați. Cam Încurcat, țipă la nevastă-sa, apoi Îi conduse el Însuși. Chiar atunci, auziră un glas strigând În stradă. Era un mesager, alergând de la o casă la alta: — Adunarea la regiment! Adunarea la regiment! Din porunca Domniei Sale! — Un ordin oficial? Întrebă Otowaka. Chemarea la arme. Domnule Otowaka, spuse pe neașteptate Tokichiro, trebuie să mă duc la terenul de adunare cât mai repede cu putință. Până În dimineața aceea, nu era nici un semn care să vestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și veteranii căliți ai clanului Saito Își dovedeau valoarea. Deosebit de păgubitoare pentru războinicii clanului Oda, Însă, era inferioritatea armamentului lor. Bogăția provinciei Mino ajuta clanul Saito să cumpere un număr considerabil de arme de foc. Armata clanului Saito avea un regiment de pușcași, ceea ce forțelor clanului Oda le lipsea, care trăgeau asupra atacatorilor de pe coasta muntelui, În timp ce se apropiau de oraș. Akechi Mitsuhide, omul care crease regimentul, plecase de mult din Mino, devenind ronin. Totuși, tânărul savant se dedicase studiului armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să cumpere un număr considerabil de arme de foc. Armata clanului Saito avea un regiment de pușcași, ceea ce forțelor clanului Oda le lipsea, care trăgeau asupra atacatorilor de pe coasta muntelui, În timp ce se apropiau de oraș. Akechi Mitsuhide, omul care crease regimentul, plecase de mult din Mino, devenind ronin. Totuși, tânărul savant se dedicase studiului armelor de foc, iar bazele regimentului erau solide. În orice caz, după câteva zile de căldură arzătoare și de lupte strânse, trupele clanului Oda Începură, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
clanului Oda le lipsea, care trăgeau asupra atacatorilor de pe coasta muntelui, În timp ce se apropiau de oraș. Akechi Mitsuhide, omul care crease regimentul, plecase de mult din Mino, devenind ronin. Totuși, tânărul savant se dedicase studiului armelor de foc, iar bazele regimentului erau solide. În orice caz, după câteva zile de căldură arzătoare și de lupte strânse, trupele clanului Oda Începură, În sfârșit, să obosească. Dacă, În acel moment, Saito ar fi cerut Întăriri din Omi sau Ise, zece mii de oameni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu șaizeci și opt de gloanțe dintr-o sută. Apoi, Mitsuhide primi o reședință În cetate și o soldă de o mie de kan-i, o sută de fii ai vasalilor fură puși sub instrucția lui și, din nou, organiză un regiment de pușcași. Mitsuhide Îi era atât de recunoscător lui Yoshigake pentru că-l salvase de la nenorocire, Încât munci, neobosit, câțiva ani, fără altă intenție decât aceea de a-i răsplăti binecuvântările și norocul. Devotamentul lui, Însă, Începu, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la băi, iar acum, Mitsuhide se Înfățișă În grabă la seniorul său. Yoshigake abia dacă-i luă În seamă Întoarcerea, iar Mitsuhide se retrase când văzu indiferența stăpânului. După aceea nu mai fu chemat. În absență, fusese eliberat de la comanda regimentului de pușcași, iar atmosfera părea să fie ostilă peste tot. Acum, când fosta Încredere pe care i-o acorda Yoshigake nu mai exista, Mitsuhide căzuse, din nou, pradă chinurilor sufletești. În acel moment, fu vizitat de Hosokawa Fujitaka, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vad. Formidabila avangardă a clanului Asai nu luă În seamă avangarda clanului Oda și nici măcar liniile a doua și a treia de apărare, pregătindu-se să atace centrul taberei. Oamenii lui Ieyasu Înghițiră În sec, exclamând toți odată: — Isono Tamba! — Regimentul lui Tamba! Celebrul Isono Tamba, mândria clanului Asai, era un adversar demn de respect. Drapelele sale cu blazon se vedeau fluturând printre stropi și spumă. Focuri de arme! Era focul de acoperire al inamicului sau puștile propriilor lor trupe? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strigau ofițerii. Trupa lui Sakai lovi inamicul din flanc. Într-o clipă, În mijlocul râului Începură lupte corp la corp. Lăncile se ciocneau, săbiile răsunau. Oamenii se luau la trântă și cădeau de pe cai, iar apele râului se Înroșeau de sânge. Regimentul de șoc al lui Tamba Împinse Înapoi a doua linie a lui Sakai. Ne-am făcut de râs! Strigând atât de tare Încât se auzea de pe ambele țărmuri ale râului, fiul lui Sakai, Kyuzo, se repezi În toiul luptei. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urlet, soldații clanului Tokugawa săriră, din nou, În râu. Ostașii lui Tamba crezură, chiar și când se apropiară, că erau aliații lor, care coborau În apă de pe malul de apus. Cu Kazumasa În frunte, samuraii din Tokugawa se repeziră În regimentul lui Isono Tamba. Conștient, dintr-o dată de prezența inamicului, Tamba Însuși scoase un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o sabie udă, Îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni Îl Înconjurară, străpungându-l și ciopârțindu-l În bucăți. — Inamicul! strigară vasalii din jurul lui Nobunaga. Și o luară la fugă de la comandament spre malul râului, cu lăncile pregătite. Takenaka Kyusaku, fratele mai mic al lui Hanbei, făcea parte din regimentul lui Hideyoshi, dar, În Învălmășeala bătăliei, se pierduse de unitatea sa. Urmărind inamicii, ajunse În apropierea cartierului general al lui Nobunaga. „Cum?“ se Întrebă el, cu uimire. „Dușmanul a și ajuns aici?“ Privind În jur, zări un samurai care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]