6,667 matches
-
român câteva ore, de schimburi de păreri până la formarea garniturii spre Marienburg, prima stație din Iugoslavia, la granița germană. Despărțirea de Cernea din gara Graz ca și aceea de Smultea, la Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg neamul românesc pulsa neștiut de nimeni, prin acest grup de oameni, singurul care lupta pentru el, în acel moment Graz-Zagreb-Belgrad Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decât ai tăi și prin ce mi-a fost dat să trec mi-a sfărâmat voința și organele nu mă mai ascultă. începuse să mai pună pasul în pământ, ajutându-se de un sprijin pe pat. Îmi aduc aminte, cu regret, de o glumă cam deplasată, pe care am făcut-o față de dânsul, când rugându-mă să-i dau puțină apă i-am spus: „Vă rog să vă deplasați la butoiul cu apă și să vă luați singur!” Ești rău! Las
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dar crima pe care trebuia s-o facă împotriva lui Nicolae Petrașcu nu a făcut-o și poate că în intimitatea lui îi păruse rău și de ce făcuse înainte ca torționar al bolnavilor T.B.C. de la Tg. Ocna. Desigur că acest regret și mai ales ultima lui manifestare corectă față de șeful mișcării legionare din țară, va fi tras mult în balanța judecății lui din urmă. Nea Pătru cum îi spuneau toți care fuseseră în preajma lui, își făcea în taină, cu regularitate rugăciunile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trăit tot timpul cu impresia că dacă plecam de aici, viața mea își pierdea tot rostul. Acum nu mai contează. — Vă pare rău că ați renunțat la umbră? — Nu, spuse Colonelul clătinând vehement din cap. Nu regret niciodată nimic. Oricum regretele nu-și au rostul. I-am luat Regina ca să-mi pot urni Regele. — Frumoasă mișcare! exclamă bătrânul. Ți-ai eliberat Regele, dar îmi pot deplasa și eu Calul. În timp ce bătrânul se gândea la următoarea mișcare, am mai pus de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce se-ntâmplă în oraș. Nu-i scapă absolut nimic. N-ai ce căuta acolo. N-ai nici un motiv să te apropii de el. Știu că mă repet, dar încă n-ai prins rădăcini solide aici. Te frământă ezitările, contradicțiile, regretele. Nu ești suficient de călit. Iarna e cel mai periculos anotimp pentru tine. Și totuși, înainte de venirea iernii, trebuie să mă aventurez până în pădure. Va trebui să termin foarte curând harta. Doar i-am promis Umbrei. A insistat mult să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-i tot. Te afli într-o poziție mult mai periculoasă decât crezi. Imaginează-ți că te afli pe un pod și că ești gata să cazi. Un picior a trecut deja de parapet... Te rog să mă crezi că regretele ulterioare nu-ți mai servesc la nimic. Privirile ni s-au întâlnit. — Am o întrebare. Ce avantaje aș avea dacă aș coopera cu voi și aș trăda Sistemul? Eu sunt Computator al Sistemului, iar despre voi nu știu absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă supăr. N-ar mai avea oricum nici un rost. — În primul și-n primul rând, trebuie să-mi cer scuze, zise Profesorul. Recunosc că m-am folosit de tine și ți-am pus viața în pericol. Îmi pare tare rău. Regret din tot sufletul, dar a fost inevitabil pentru cercetările mele. N-am avut de ales. Dacă mă pui în fața unui filon de cunoștințe important, nu mă mai interesează nimic altceva. Încep și sap. Nu vreau decât să-mi ating ținta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Va trebui să trăiești „la capătul lumii“. Te rog să mă crezi că regret din tot sufletul că s-a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă! E totuși vorba de viața mea! Nu m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă! E totuși vorba de viața mea! Nu m-am gândit nici o clipă că Întunegrii și Simbolatorii vor face un pact. Ticăloșii știu că am conceput un sistem de permutări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și literare unioniste, o ușoară nuanță de conservatorism în planul atitudinii sociale, dar și în acela literar. Nu este vorba de un conservatorism asimilabil celui junimist, de mai târziu, ci de o oarecare inerție în acceptarea ideilor noi, de un regret nemărturisit, dar vizibil, pentru starea veche a lucrurilor, pentru lumea care dispărea. Chiar și aspectul grafic mărturisește această atitudine. F.Z. publică în primul rând literatură. Puțin numeroasele articole politice sau de istorie și drept, scrise de T. Codrescu, Gh.
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
în moarte sau în iubire. Versurile, de factură tradițională, folosind sistemul prozodic clasic, maschează uneori neliniști și învolburări stranii. Tematica rurală, mult frecventată de poet, nu dă lirismului un ton mai luminos, cadrul natural accentuând adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
visul și bătrânul meu gunoi/Din anii mei ce desfrunziră toamne/ Ca și cei doi, din tine, Doamne” (Cei doi). Trecerea ineluctabilă a timpului, succesiunea vârstelor omului, a anotimpurilor și a ciclurilor istoriei constituie tot atâtea motive de meditație, de regret, dar și de împăcare, de acceptare a fatalității morții (Peste un veac sau zece). Versurile din volumele Țării mele, Săracă țară bogată și Două fete dintr-un neam sunt compuse pe o canava patriotică. Se dă glas, cu un retorism
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
modernă. Aici, desigur, disputele pot curge: de ce să nu fie postun după al avangardelor, trecînd sub tăcere freatica lor ideologică? Cam asta se Întîmplă În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx, În viziunea unor americani care n-au nici un regret de a nu fi văzut Revoluția Întîmplîndu-se În altă parte decît În mințile oamenilor, pentru care autorul Capitalului este un purtător de drapel libertar - și libertin - pe care-l agită de-a valma minoritățile, undergroundul artistic dintr-o anumită perioadă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
polemică “În bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete de la opinii critice la altele cinice și, la urmă, vulgare. De la batjocura de un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dorinței se traduce acum, după moartea obiectului ei, prin amintirea dorinței, a unei experiențe de sine și, deci, a sinelui. Deși dorința a dispărut - mașina dezirantă a rămas fără benzină - ea a fost Înlocuită de memorie și de efectele ei: regret, nostalgie, dar și, ca o abstractizare a lor, persistența În timp. Odată cu memoria vine și recompensa sau mai degrabă compensația scrisului, cea care fixează reflectînd, În calitate de permanență, o identitate. Nimic original aici, deși nimic fals. Se pare că Anne Garréta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
femei și, Înainte de toate, posesori ai unui trup masculin. Acest bărbat nu mai este un etre-pour-soi, asa cum Îl cunoaște societatea noastră machistă (oare?), ci un etre-pour-la-femme, o imagine a masculinității așa cum le apare ea femeilor, un Altul, spun cu regret. Da, În acest roman avem de-a face cu „L’Homme né de femme”, cu un travaliu de apropriere a Bărbatului de către Femeie. Camille Laurens ne-a furat imaginea! Iremediabil, pentru cititorul masculin, personajele masculine ale cărții, manevrate de discursurile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
culeasă din lungi sejururi de-a curmezișul planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de acum a lui C. tinzând spre aeroplan și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se împart între realități contrastante. Ceva din grafica expresionistă a unor Georg Grosz și Franz Masereel, vibrații din
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
la București: Liceul „Spiru Haret” (cu bacalaureatul luat în 1945) și secția de filologie clasică de la Universitatea din București (licența în 1951). Între 1952 și 1971 este asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universității din București. „Păstrez regretul de a nu fi redactat în formă finală un tratat despre verbul grec, cea mai grea categorie a morfologiei grecești, în cadrul căreia obținusem și teoretic și practic rezultate înnoitoare” - va mărturisi într-un Memoriu de activitate, publicat postum. Între 1971
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
urcau cărțile, pe toți pereții” (p. 68). Henri Stahl, pentru că despre el este vorba, a scris o lucrare fermecătoare despre viața cotidiană din Bucureștii anilor de început ai secolului trecut. Referitor la Școala sociologică de la București, Paul Stahl constată cu regret că „se reține un singur lucru din Școala sociologică: că s-au făcut monografii [...]. Ei au mers mai departe decât asta, voiau să facă altceva” (p. 46). Acest altceva reprezenta un proiect măreț: cunoașterea cât mai exactă a realităților românești
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
de idei] apare, în același an, la Halle. În paginile „Sămănătorului” (unde a semnat și Elvira M.), distanțându-se de tonalitatea generală, C. aducea, în poezia erotică, un aliaj nou, de combustie și meditație: el scrie versuri luminoase, în care regretul, despărțirea nu ajung să întunece bucuria de a trăi. Dimpotrivă, arderea lăuntrică, sentimentul unei creșteri sufletești pe care nici un obstacol nu o poate împiedica sunt afirmări ale unui liric însetat de viață (Logodna, Șoapte). Dragostea e, în viziunea lui, unul
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
Nicolae Oprea, „Secolul sfârșește într-o duminică”, „Calende”, 1991, 10; Ioan Holban, Cum se poate muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Seve de rusticitate pulsează în volumul liric de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941) marchează un regres în privința laturii imagistice, suitele metaforice simplificându-se, diminuându-se numeric și cedând locul unui lirism din ce în ce mai discursiv (Augustin Meaulnes, Amintirea fără seamăn, Andersen), centrat pe o tematică sentimentalist-romantică, a regretului după copilăria pierdută și după iubirea neîmplinită. Însă cea care pune cel mai bine în valoare talentul, modalitățile de expresie și afinitățile culturale ale autorului este poezia faunescă din volumele Cântece de faun (1940), Trezirea faunului (1973) și Cântece finale
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]