12,551 matches
-
formă de exprimare a ecumenicității ortodoxe. Între anii 398-402, Sfântul Niceta a făcut două călătorii, una la Roma și alta la Nola, spre a se închina la mormântul Sfântului Felix. La Nola l-a cunoscut pe Sfântul Paulin (†431), poet remarcabil, care s-a arătat impresionat de venerabilul episcop de Remesiana. Între cei doi Sfinți Părinți s-a legat o strânsă prietenie. După prima călătorie a episcopului de Remesiana, la Nola, Sfântul Paulin se grăbea să-i scrie unui alt prieten
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Atanasie, Ilarie, Niceta, Ieronim, Ambrozie, Augustin, Ghenadie, Fulgențiu, Isidor și ceilalți, sau cum ne-au învățat venerabilii învățători și înaintași ai noștri”. Sfântul Niceta n-a fost doar un misionar desăvârșit, ci și un literat, bucurându-se de un prestigiu remarcabil între personalitățile patristice din secolele IV-V. Opera Sfântului Niceta, care i-a adus celebritatea este un catehism, alcătuit din șase cărticele de învățătură, pentru cei ce se pregătesc să primească Taina Botezului. Critica acordă, pe baza unor manuscrise și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Despre Sfântul Duh, ținând seama de puterea de înțelegere a păstoriților săi, și, deși nu utilizează toate elementele demonstrației Dumnezeirii Sfântului Duh, așa cum a făcut-o, de pildă Sfântul Vasile cel Mare, reușește să ne ofere prin această lucrare o remarcabilă bază de discuții ecumeniste contemporane. Pnevmatologia sa bogată ne oferă multiple elemente necesare dialogului ecumenic contemporan. Duhul Sfânt este nu numai izvorul sfințeniei și lumina sufletelor, ci și împărțitorul darurilor. Pretutindeni, în lume, el mângâie pe creștini și îi îndeamnă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca elemente indispensabile ecumenicității Bisericii. Teologia Sfântului Niceta este o contribuție de seamă la consolidarea ecumenicității Bisericii în secolele IV și V, alături de contribuția episcopilor și scriitorilor bisericești din aceeași perioadă din Scythia Minor - Dobrogea și poate să aducă servicii remarcabile spiritualității ecumeniste contemporane. IV. STRĂDANIA PENTRU DESĂVÂRȘIRE ÎN LUCRAREA MISIONARĂ A SFÂNTULUI NICETA DE REMESIANA În viziunea și în gândirea Sfântului Niceta de Remesiana, credința creștină nu este numai dogmă, ci și trăire a adevărului revelat. El a acordat o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
meditația neîntreruptă la versetul ,, Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie, grăbește-Te” (Psalmi 69, 2) pentru ca mintea să ajungă la starea de puritate. Concluzia lui Cassian de la sfârșitul cap.14 a Convorbirii este interesantă și remarcabilă: ,,...am înțeles bine că nimeni nu este înlăturat de la desăvârșirea inimii din cauza inculturii sale și că înapoierea rustică nu este o piedică în a obține curăția inimii și a sufletului, pe care o pot obține cu prisosință toți, dacă-și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cunoaștem cu certitudine amănunte referitoare la acțiunea călugărilor din Scythia, numărul lor și numele delegaților lor (Ahile, Ioan Maxențiu, Leontiu și Mauriciu?!?) plecați la Roma spre a prezenta papei formula lor dogmatică, teologia elaborată și susținută de Ioan Maxențiu este remarcabilă și merită să fie relevată, cel puțin sub câteva aspecte. În timp ce Sfântul Ioan Casian a atacat pe Nestorie înainte de Sinodul de la Calcedon, Ioan Maxențiu critica pe ereziarh și pe partizanii lui după acest sinod, apărând o formulă de grup cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu rugămintea de a nu accepta citirea operelor lui Rusticus și Sebastianus în eparhia lui, reiese autoritatea teologică și prestigiul moral al marelui ierarh tomitan în Biserica Răsăritului. Conchidem, deci, că episcopii și mitropoliții din Scythia Minor manifestau cunoștințe teologice remarcabile, unii dintre ei devenind autorități pentru Ortodoxia răsăriteană, prin ținuta lor morală și prin participarea la sinoadele ecumenice. Ei combăteau cu fermitate ereziile trinitare și hristologice, încercau să corecteze pe teologii aflați sub jurisdicția lor. Erau recomandați de împărați ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei Gelasius, la moartea sa, deși nu îl cunoscuse personal. Eruditul teolog daco-roman a răspuns invitației adresate de papă. La acea vreme era tânăr și încrezător în puterea sa de lucru. Momentul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în 533, ea să fie definitivată și Papa Ioan al II - lea să aprobe formula scită. În ceea ce privește susținerea ortodoxiei împotriva monofizismului și nestorianismului, precum și alertarea generală împotriva rătăcirilor și căutarea soluțiilor ortodoxe, călugării "sciți" au adus o contribuție remarcabilă, lor alăturându-se Dionisie Smeritul, atât prin traducerile latine din autori răsăriteni ireproșabili doctrinar, cât și prin intervenții teologice în direcția alexandrină, asociată uneori, critic, cu cea augustiniană. Trebuie remarcat faptul că, dorința bazileului de la Constantinopol și a papei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu și l-a câștigat prin vreo dărâmare violentă de baricade, ci treptat, prin seriozitatea și soliditatea principiilor sale precum și prin fascinația exercitată de scrisul său. De altfel, în 1948 primește premiul Nobel ca o recunoaștere oficială a contribuției sale remarcabile la dezvoltarea literaturii. Această contribuție nu trebuie percepută doar prin intermediul operelor literare propriu-zise, ci și prin articolele sale teoretice, care impun câteva aspecte și noțiuni cu mare rezonanță în epocă, precum reconsiderarea tradiției dintr-o perspectivă vie, dinamică, impersonalizarea actului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acum, atît în vechile teritorii ale democrației creștine care asistă la dispariția unui adversar comod, cît și în țările situate la estul Cortinei de Fier, care trebuie recucerite, și unde frămîntarea vieții politice (Polonia, mai ales, ne oferă un exemplu remarcabil) și importanța ideologiilor național-populiste ridică democrației creștine probleme foarte serioase privind strategia. În articolul deja citat, din 17 martie 1990, The Economist punea întrebarea: "Will they stay true to their religious roots, or become just another variety of the centre-right
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ofere catolicilor europeni un alt tărîm de experiență. Aici revendicările de ordin național și catolic au fost întruchipate de Daniel O'Connell, mare orator, fondatorul în 1823 al unei organizații, Asociația Catolică din Irlanda. Popularitatea sa în Europa a fost remarcabilă. Ca și în Belgia, și în Irlanda întîlnim aceeași îmbinare între protestul de ordin național și catolicism (pe care îl întîlnim de asemenea în Polonia, iar mai tîrziu și în Alsacia-Lorena anexată). Dar, poate mai mult decît în altă parte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
libertăți pentru toți? Ideal de libertate sau instrumentalizarea tehnicii parlamentare pentru a creștina sistemul politic? Gîndirea socială este foarte slabă. Prin ideile exprimate privind drepturile omului, locul Bisericii în societatea modernă, exprimarea prin vot, ei au avut totuși o influență remarcabilă. Acești oameni, majoritatea preoți, au arătat care este calea în mai multe privințe, începînd cu angajamentul politic, acțiunea publică în Cetate, în numele credinței. Ei sînt, fără îndoială, precursorii democrației creștine. Ei anunță evoluțiile din sînul Bisericii catolice, după cum o demonstrează
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
slab ecou în țară, chiar dacă Sillon-ul se bucura de o largă răspîndire. Debușeul electoral a fost însă întotdeauna foarte limitat. Cîteva regiuni rurale păreau mai receptive, cum ar fi nordul și mai ales Bretania, unde Ouest-Éclair a avut un impact remarcabil. De fapt, ziarul catolic nu era creștin-democrat, ci mai degrabă conservator sau monarhist, uneori atras de Acțiunea Franceză fondată în 1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
josephism care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, punea Biserica sub supravegherea foarte atentă a Statului, mișcarea lui Lueger a găsit la Roma simpatie și sprijin, însă cu recomandarea de a mai renunța la antisemitism. Influența lui Karl Lueger era remarcabilă: el a fost ales primar al Vienei în 1895. Împăratul Franz Iosif a încercat în zadar să îl împiedice să-și exercite funcția pe care o obține totuși în 1897. Această experiență de gestionare social catolică a unei mari capitale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Guido Gonella la Primul Congres național ținut între 24-27 aprilie 1946. L'Osservatore Romano spune că acesta era nu numai "un program de partid, ci programul cetățenilor catolici"; iar revista iezuiților, La Civiltà Cattolica, îl prezenta ca pe "un program remarcabil (...) prin prezentarea serioasă și în manieră creștină a problemelor, prin densitatea ideilor care constituie, aici, o construcție impunătoare, în care se întîlnesc și se amestecă știința unui maestru cu accentul creștin încîntător al credinciosului". Examinarea atentă a rapoartelor secretarilor politici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asupra libertăților civile și politice. Democrația poate fi apărată printr-un popor organizat în grupuri intermediare autonome, garante ale pluralismului; el insista asupra autonomiilor regionale, pornind de la o reflecție asupra problemelor din Mezzogiorno, reflecție economică și socială care demonstra o remarcabilă stăpînire a problemelor și limbajului economic, dar fără nostalgii corporatiste. Din convingerile sale democratice, Sturzo a extras o analiză lucidă a fascismului pe care a expus-o mai ales în discursul de la Torino din 1923 și în Italy and fascism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Stat sau de organisme autonome". Elaborată în anii 1930-1940 de economiști ca Eucken, Böhm, Müller-Armack, ea a fost impusă de Ludwig Erhard, Director al Administrației Economice Biregionale în 1948, ministru al Economiei între 1949-1963, cancelar între 1963-1966, o longevitate politică remarcabilă care traduce importanța rolului său în istoria democrației creștine. Principiului economiei sociale de piață este de a lega libertatea pieței de egalitatea socială. Programul de la Düsseldorf dorea să liberalizeze piața (privatizarea patrimoniului Statului), să o protejeze (protejarea concurenței, cheia sistemului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o libertate de acțiune inedită și chiar de o aprobare implicită, în timp ce în Germania, Zentrum a văzut cum relațiile sale cu autoritățile ecleziastice slăbesc, devenind o structură mai autonomă în raport cu ierarhia. Împreună cu PPI-ul, care a cunoscut, în 1919, un remarcabil succes electoral datorită susținerii rețelei de organizații și asociațiilor catolice de toate tipurile din Italia (organizații sindicale, caritabile, case de ajutor rurale, cooperative, Acțiunea Catolică, rețeaua diocezelor și a parohiilor), creștin-democrații au făcut pentru prima dată o experiență politică autonomă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apărare a religiei în fața societății laice: Federația Națională Catolică a generalului Castelnau număra în 1930 între 2,5 pînă la 3 milioane de membri. Mai mult, pînă la sfîrșitul anului 1926, pătrunderea Acțiunii Franceze în sînul catolicismului francez a fost remarcabilă; a fost nevoie ca Roma, neliniștită de această influență, să condamne legăturile dintre catolicism și maurrassism, nu fără a provoca însă numeroase drame de conștiință 5. Apoi, acest curent care nu a știut să se impună în fața catolicismului, nu a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sută de Uniuni Locale, fondată în martie 1918 de Giovanni Battista Valente, Giusseppe Corrazin și Achille Grandi. La alegerile din 16 noiembrie 1919 s-a prezentat în condiții bune, acestea fiind organizate pe bază de scrutin proporțional. Succesul a fost remarcabil: cu 20,6% din voturi, 100 de deputați populari au intrat în Camera Deputaților. Situația a fost posibilă datorită mobilizării structurilor catolice și organizării sale centralizate și moderne, care i-a permis să devină un partid de masă, cu cele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avînd-o și prietenul său fascist, Francis Chirat. Experiența Rezistenței a fost decisivă pentru integrarea creștin-democraților în societatea politică și pentru apropierea lor de alte tradiții. Jaques Maritain, care îl reprezenta pe generalul de Gaulle în Statele Unite, a sintetizat în mod remarcabil această observație într-unul din mesajele sale radiodifuzate între 1941 și 1944 de "Vocea Americii". La 7 octombrie 1943, evocînd ziua de 14 iulie, care "ne amintește și de neînțelegerea crudă care, de mai bine de un secol și jumătate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
De fapt se formase un sistem de coaliție ce cuprindea cele două mari partide: ÖVP și Partidul Social Democrat, avînd un număr de reprezentanți în Parlament aproximativ egal. Acest sistem, care a avut meritul de a fi asigurat Austriei o remarcabilă stabilitate politică și de a fi creat un adevărat consens în jurul Tratatului de Stat din 15 mai 1955, nu s-a destrămat decît în 1966. La această dată, Popularii conduși de Josef Klaus, cîștigînd majoritatea absolută, i-au trimis pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pierderi a coeziunii blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică și Partidul Catolic, dar în același timp, un remarcabil succes al catolicismului politic. După război, el era întruchipat de Konservativ Volkspartei der Schweiz care, în 1957, a luat denumirea de Konservativ Christlich-Soziale Volkspartei der Schweiz, și a realizat în 1970 o importantă reformă, devenind Christlisch Demokratische Volkspartei der Schweiz
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1964), ostilitatea față de MRP era clară. "Aerul Franței nu valorează nimic pentru un partid catolic", avea să constate Paul Vignaux 9. Declinul MRP-ului n-a putut fi împiedicat nici de entuziasmul și devotamentul militanților săi, nici de efortul remarcabil de gîndire, rar întîlnit într-un partid politic. Acest efort a fost făcut și de L'Aube pînă în 1952 și mai ales de Étienne Borne, "conștiința MRP-ului", cum spunea despre el cu afecțiune François Mauriac (Bloc-Notes, 3 august
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]