7,552 matches
-
Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului bicicletelor, (pietrișul era de vină), înghițeam și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am mai urcat și pe biciclete. Eu resimțeam pregnant lipsa unei pălării sau a unei șăpci pentru cap, de aceea în desperare de cauză, mi-am improvizat, folosind foliile pentru stat pe iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de (chiar) acum 5-10 de ani. Fața ei s-a transformat în plurifețe, plurichipuri, pluridiferențe. Iar celor care au conștientizat acest fapt le vine mai ușor să înțeleagă că nici arta, nici literatura nu mai pot fi aceleași, fără a resimți anumite schimbări, fără a le propune celor cărora li se adresează. Și, iarăși axiomatic vorbind, arta, literatura nicidecum nu pot face abstracție de realitatea, de lumea care s-a schimbat și de cum s-a schimbat. Nu doar la suprafață, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Galeriile de artă, vernisajele, lumea cosmopolită și aerisită, atâția prieteni și oameni cu care împărtășeam bucuria de a pluti în imaginarul și creația ce ne apăra de frustrările și de suferințele din epoca dictaturii. Nu vedeam foamea, frigul, nu le resimțeam atât de mult, pentru că ne salva cultura. Desigur, mai erau bibliotecile, BCS, BCU, librăriile, cozile la cărțile ce se lansau, era lectura la vremea aceea, citeam aproape non-stop, și mai era și scrisul, încă foarte ascuns. Încă nerevelat. La ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mari personalități: Mircea Horia Simonescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa, cum a fost acea perioadă? Într-adevăr, la un moment dat, în caseta redacțională a Longitudinilor a apărut un "colegiu director" format din Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și... Tudor Țopa. Resimțind probabil o anume lipsa de notorietate, mai toate tinerele redacții ale noilor reviste literare din țară practicau acest gen de supraimpresiune. Cei trei "corifei" ai Școlii prozatorilor târgovișteni nu lucrau propriu-zis în redacția revistei. Însă eu unul aveam dese contacte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Franța) la New York se făceau 75 de zile și de acolo la San Francisco 35 de zile. Câți mureau nu se mai știe. Dar e extraordinară atracția ce o joacă asupra omului dorința de a face ceva. Lipsa femeilor era resimțită imens. La 200.000 de bărbați erau abia 1.500 femei. Mijloacele de transport lipseau. Se discuta doar de construirea căii ferate care să lege estul cu vestul. O formă de organizare, Îndrăzneață, plină de primejdii costisitoare a constituit-o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sau gazoasă), caracteristică a materiei, ci una vibratorie. Este starea în care, dacă reușești să te integrezi, începi să... vezi cu mâinile. Dar, aceasta, într-un alt dialog. VĂ AȘTEPTĂM LA BRĂILA oresc să vă împărtășesc din bucuria ce o resimțim toți sahaja yoghinii din Brăila și Galați de aproximativ două săptămâni, prin experimentul Realizării Sinelui înfăptuit în aer liber, pe malul Dunării sau în Parcul Monument. Încă înainte de 1 Mai, profitând de minivacanță, de vremea frumoasă și caldă, de briza
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Wikander 3. Oricât de fastidioase ar părea, asemenea detalii aparțin condițiilor primare de alfabetizare ce pot asigura mânuirea coerentă, pertinentă a surselor asiatice - prin urmare -, posibilitatea însăși a studiilor comparative. Faptul că fastidiosul a prevalat în defavoarea necesității stăpânirii lor se resimte în perpetuarea dezinteresului, într-o obturare deja clasică a vizibilității dincolo de Persia islamică. Dacă Eliade s-ar fi rezumat doar la datele culturii autohtone, nu ar fi găsit niciodată rostul de a scrie nu despre Zend-Avesta, ci despre diferitele variante
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
De aici și deosebirea capitală între spiritul pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș doritor de extas și indolență”1. Suntem și rămânem în continuare foarte departe de prototipul pastorului protestant suedez, care exact în aceeași epocă nu resimte impietate în juxtapunerea propriei specializări în iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean de Menasce, în egală măsură părinte dominican și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit succesor venerabil al lui Eugène Burnouf și James Darmesteter, fiind director de studii la secțiunea „Le Monde Iranien” de la École Pratique des Hautes Études. „Resimțea profund atât suferințele individuale cât și injustițiile sociale. Când a fost el însuși lovit de boală, a suportat-o cu un curaj exemplar (...). Mulți dintre vizitatorii săi își vor aminti cu emoție eforturile considerabile de comunicare pe care le făcea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să descopere acestea, nu există nimeni altcineva decât dvs. care, după ce a întrevăzut calea, să poată face și explorarea. Fiți prin urmare acest explorator! Aruncați-vă în apă, luați-vă zborul (imaginile se precipită în mine pentru a exprima ceea ce resimt atât de intens), dar scrieți marea dvs. carte! Auguste Comte era meditator la École Polytechnique; s-ar fi putut limita la a preda matematicile; dar nu: complet singur, ferindu-se să citească ceea ce se scria în timpul său, pentru a se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații asupra romanului și asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd romane ca Bietul Ioanide de G. Călinescu sau Groapa de Eugen Barbu sînt puse pe același plan cu Bărăganul lui V. Em. Gălan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se desfășurau aici) discută comod probleme de literatură și politică". Este de tot hazul sintagma "discută comod". Și conducerea revistei "Steaua", A. E. Baconski și Aurel Rău se află în colimatorul Securității, deoarece, "cu toate că a fost criticat", conținutul publicației " se resimte adînc de influența filosofiei mistico-reacționare a lui Blaga Lucian". Poetul se arată preocupat de situația creată la "Steaua" din cauza lui și are grijă agentul "Dragomir" să informeze organele despre ce i-a spus într-o discuție, între altele, autorul Trilogiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
amintiri recente de la Paris, Viena, Madrid sau Berlin, noul film al lui Chaplin și o poveste de amor care s-a sfârșit tragic, între doi cunoscuți scriitori. Printre ei abia și-au făcut loc cei trei prieteni amețiți bine, care resimțeau și acum zgâlțâiturile trăsurii ce le înfierbân- taseră și mai tare capetele și ficații. Nimic nu se potrivește mai bine cu cămășile noastre decât un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În sensul unei lansări efective! - pe Matei Călinescu, critic, și pe Cezar Baltag, poet. Cu sărmanul Grigore Hagiu nu i-a reușit persuasiva și cheltuitoarea seducție a lui Paul și a amicilor săi care conduceau Gazeta... și Grigore s-a resimțit apoi, a publicat târziu primele volume și n-a avut nici pe departe ecoul critic al prietenilor săi, Îmbolnăvindu-se apoi de „alcool”, ca nu puțini artiști dotați ai vremii. E adevărat că „stratagema” convingerii lui Paul de propriul meu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social sau, În cazul unor depresii sau șocuri existențiale, ca un fel de „bandaj
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a beneficiat din partea Puterii În anii regimului Iliescu. Global, a fost un oarecare progres, dar un progres departe de așteptări și care, mai ales, nu s-a regăsit În condițiile de viață ale oamenilor (pe care mulți români le resimțeau ca fiind chiar mai proaste În anul 2000 decât În 1996). Cu Occidentul, atmosfera relațiilor a fost mult mai destinsă. Între Iliescu și Constantinescu, Occidentul nu și-a ascuns nici un moment preferința pentru cel din urmă. Ambiția României (aproape o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
folosea în școli pentru a ușura starea de tensiune a elevilor. Iar noi, părinții, eram sfătuiți să avem întotdeauna asupra noastră o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de soia cu banane pentru a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de deplasarea la Toronto de săptămâna următoare. Ca un soi de noutate am fost singurul membru al familiei care se simțea bine în acea duminică. Eram calm și echilibrat chiar și după ce am răsfoit ziarele care abundau în relatări privitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
obiect pe care nu-l remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo, corect?) (Mintea mea se eschivă: orice era posibil acum) M-am zgâit multă vreme, respirând din greu. Nu m-am apropiat de el cu obișnuita precauție pe care o resimțeam atunci când un student îmi înmâna o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înfricoșătoare va deveni un joc, o emblemă a mândriei, o poveste care îi va impresiona și fascina pe prieteni. Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar în același timp tari și rezistenți. (Era singura undă de ușurare pe care am resimțit-o vizavi de noaptea aceea.) Sarah și Robby fuseseră plictisiți și obosiți după drumul până la hotel, continuând să cască în ascensor și nu va trece mult și se vor trezi și vor comanda micul dejun de la room service înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peretele fără să simt nimic altceva, cu excepția unui sentiment de pace, care, de data asta, nu mi-l impusesem. Era autentic. Odată ajuns în casă n-am simțit nici un fel de teamă; nu se mai simțea nici un fel de trepidație. Resimțeam schimbarea; ceva fusese eliberat. Adia o nouă boare, o lipsă de tensiune, o diferență care nu era palpabilă dar reușea cumva să-și impună prezența cu mare forță. Am fost surprins când Victor a ieșit alergând din bucătărie, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Editura „Junimii” - m-a bucurat mult, pentru că Îmi dovedește că Întrezăriți o posibilitate de-a i se da doctorului Andriu, pe această cale, o satisfacție pe care fără doar și poate o merită . Satisface Însă și nevoia pe care o resimțiți În activitatea Dv. culturală de celebrare a memoriei unei poete sucevene, atât de dăruită și care - În timpul vieții, din păcate, n-a fost recunoscută În chipul În care o merita. Vă urez succes În ceea ce ați Întreprins și realizări În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mintal, suntem deja plecați. Ne‑am despărțit de Moldova, de Chișinău, de obsesiile și angoasele noastre nevindecate. Într-un fel, este o eliberare de tine însuți, de cel pe care îl vei regăsi la întoarcere și pe care-l vei resimți ca pe o piele mult prea strâmtă - pentru tine, omul schimbat -, ca pe o nedreaptă cămașă de forță. Reconfortant gândul de a te face absent, măcar pentru o vreme, din acest loc al tuturor ratărilor. Să te plasezi în afara posibilității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]