15,122 matches
-
am trăit scene de război petrecute în sat și în curtea casei. Tata nu a făcut armată, fiindcă avea platfus, adică talpa piciorului este dreaptă, nu are scobitura pe care o au majoritatea dintre noi, oamenii, și nu ar fi rezista la instrucția militară, însă în primăvara anului 1944, a fost concentrat pentru a construi cazemate și șanțuri antitanc, căci frontul sovietic, rusesc, se apropia de pământul nostru românesc. Armata română și cea aliată, germană căutau să reziste în fața tăvălugului sovietic
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu ar fi rezista la instrucția militară, însă în primăvara anului 1944, a fost concentrat pentru a construi cazemate și șanțuri antitanc, căci frontul sovietic, rusesc, se apropia de pământul nostru românesc. Armata română și cea aliată, germană căutau să reziste în fața tăvălugului sovietic. Lucrul acesta s-a întâmplat pe la jumătatea lunii august’44, când rușii au ajuns în apropierea satului și au început să-l bombardeze, deoarece trupe germane se aflau în satul nostru sau pe câmpul dinspre nord. Timp
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
negative în profunzimea ființei, cu efecte negative asupra propriei sănătăți și a celorlalți membrii ai familiei. Cauza este lipsa banilor care să permită accesarea și utilizarea serviciilor specializate pentru menaj, alimentație și pentru creșterea copiilor. Celula societății, familia, nu mai rezistă condițiilor actuale, din două motive esențiale: lipsa de educație a membrilor ei și banii insuficienți de care dispune. Rezultatele se văd: copii bolnavi, oameni bolnavi și numeroasele divorțuri. Divorțurile devin niște tragedii. Unii soți preferă să-l omoare pe celălalt
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să populeze țara cu Californii exemplare. În mod clar, identitatea națională nu mai este discursul dominant. Și nici sarmaua nu mai este ce-a fost... După 20 de ani După ce ne-am (ne)liniștit și cu alegerile, e greu să reziști tentației de a te gîndi la cei 20 de ani care tocmai se încheie, să tragi o linie și să vezi ce-ți iese. Iată cam ce mi-a ieșit mie la socoteală : Probabil că vom fi de acord cu toții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un moment în viața lor în care să simtă că „viața e în altă parte”, vorba lui Kundera. Individului nu-i rămîne astfel decît fie să se solidarizeze cu mistica sistemului, găsindu-și un rost colectiv în aceasta, fie să reziste pe cont propriu sistemului, oricare ar fi acesta. Din acest punct de vedere, se poate spune chiar că moralitatea unui sistem se măsoară după oportunitățile legitime de a-l nega pe care le oferă membrilor săi. Dacă pentru imensa majoritate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceleași vorbe goale de conținut”. Ultima intervenție ne oferă astfel și un fel de definiție : „abureală” s ar referi deci la lipsă de substanță, la vorbe goale spuse însă cu autoritate, cu morgă - și lipsă de umor - și care nu rezistă la o analiză adevărată. Și iată și „modul de utilizare” : PĂUNESCU, VCT, ILIESCU, MANOLESCU... NU VIN MÎINE ? de E.E., marți, 9 septembrie 2008 - 14 :44 Iliescu să ia să ducă un exemplar în China. Poate îl opresc ăia acolo. Definitiv
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cum, Herta, chiar așa ? - s-au revoltat rapid unii și alții. Mai uită-te o dată, ce naiba, că doar sîntem intelectuali cu toții ! Nu mă vezi și pe mine, acolo, în colțul ăla învolburat al globului tău de cristal, nu vezi cum rezistam, nu chiar eroic, dar totuși... Cum poți să spui așa, simplist, că nu a existat rezistență anti-comunistă în România ? E adevărat, masele au fost îndobitocite, dar am fost cîțiva care, totuși... mă rog... mă-nțelegi matale... Simplist ? Da, poate despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bucurie, era ca o iubire interzisă și tocmai de aceea cu atît mai tumultuoasă și mai încăpățînată. Mulți erau gata să și sufere pentru această iubire, iar cîțiva au și recunoscut-o în public. Ne-a ajutat pe mulți să „rezistăm” în comunism ? Desigur ! Dar de ce trebuie neapărat să considerăm această oază domestică de bucurii și minimă demnitate, cîștigată cu greu, ce-i drept, un cîmp public de luptă ? De ce trebuie să o transfigurăm acum în rezistență împotriva comunismului ? Termenul însuși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
post-comuniste, este identificarea mecanismelor care au produs aceste transformări nefaste. La urma urmelor, însăși construcția democratică de după 1989 este profund afectată dacă nu știm cum a fost posibil opusul ei absolut” (Radu Preda). Iar comunismul a fost posibil și a rezistat prin ansamblul oamenilor care au participat într un fel sau altul la el și prin modul în care s-a instalat în viața lor cotidiană, nu doar prin victimele și călăii lui, oricît de mulți ar fi fost și unii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de copil va sfîrși aproape sigur prin a fi un hoț !” Declarația lui Popescu - comentează Kohn - este o ilustrare izbitoare a puterii unei idei de a rezista trecerii timpului. La sfîrșitul secolului XX, tradiția romantică a lui Herder și Lombroso se exprimă prin conceptele geneticii. Și Kohn conchide că, atîta vreme cît un „doctor Popescu” va face legea în România, aceasta va rămîne o societate rasistă. La
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al Rezistenței, trimis în Franța de către De Gaulle pentru a contribui la pregătirea debarcării aliaților, prins de Gestapo, torturat (despre această experiență s-a rezumat să spună doar că nu judeci un om care a vorbit sub tortură - deși el rezistase torturii), închis la Buchenwald, evadat în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nimic sau aproape nimic „istoric”? După cum se știe, poziția justă evită extremele. Acest lucru este valabil și în exegeză. Nu folosește la nimic să facem polemică dacă nu am luat cunoștință de „dosar”. În general, pozițiile agresive sau excesive nu rezistă mult timp. Trebuie așadar să găsim o „via media”; e ceea ce ar vrea să facă această carte. Pentru a străbate această „via media” este util să ne înzestrăm cu instrumentele necesare, indispensabile pentru călătorie. Primul lucru de pus în bagaj
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Bibliei. În plus, dacă acești hapiru care atacă cu regularitate cetățile cananeene pot fi identificați cu evreii biblici am avea aici o mărturie istorică a invaziei Canaanului de către evrei. Teoria, totuși, nu stă în picioare. Sunt două elemente care nu rezistă examenului critic. Primul, cele două cuvinte, hapiru și evrei nu sunt înrudite. Baza filologică a acestei apropieri este prea firavă. Al doilea, hapiru nu este o denumire etnică, ci mai degrabă sociologică. Hapiru nu formează un popor, ci un strat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din Nord (14,31), de unde vin armatele asiriene. Is 20,1-6 este mai explicit: textul menționează clar campania lui Sargon împotriva Așdodului (20,1) și spune explicit că sprijinul Egiptului este o himeră. Isaia este convins că Egiptul nu va rezista înaintării asiriene, și evenimentele îi vor da dreptate. Conform documentelor asiriene, Iudeea, în acea epocă, făcea parte din sfera de influență a Asiriei. Ahaz devenise vasal lui Tiglat Pileser al III-lea și fiul său Ezechia a fost constrâns să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
suntem însă siguri de aceasta. 2. Ezechia se pregătește de apărare În orice caz, după ce a luat din nou în frâu situația din Mesopotamia, Senaherib a întreprins o campanie împotriva rebelilor din vestul imperiului său. Ezechia se pregătește imediat să reziste invaziei asiriene. Regele lui Iuda supune cetățile filis-tene (2Rg 18,8; cf. 1Cr 4,34-43), îl ia prizonier pe Padi, regele pro-asirian al Ecronului, întărește cetatea Ierusalimului cu lucrări costisitoare - conform profetului Isaia, regele demolează mai multe case pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai mult logică decât cronologică pentru că organizează tematic conținutul. Putem individualiza trei teme principale: a) campania împotriva cetății Sidon (Fenicia) și consecințele sale: supunerea altor cetăți, tributul unor regi care se supun spontan, înfrângerea regelui Ascalonului care a încercat să reziste; b) campania împotriva cetăților filistene de-a lungul coastei (în regiunea Iaffa) care aparțineau regelui Ascalonului. Complotul cetății filistene a Ecronului cu ajutorul Egiptului. Înfrângerea unei armate egiptene la Elteche, cetatea situată la circa 20 de km la sud de Iaffa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Attalus Creștinul, care „a fost purtat în jurul amfiteatrului cu o pancartă înaintea lui pe care era scris în latină « Acesta este Attalus, Creștinul»” (Istoria bisericească 5.1.44). În mod normal, victimele erau lăsate să moară indiferent de cât timp rezistau (uneori câteva zile). Întârzierea prelungită a morții se întâmpla când, ocazional, prietenilor și rudelor le era permis să-i hrănească pe cei la care țineau (cf. Mt 27,34; Mc 15,23; In 19,28-29). Conform protocolului, gărzile stăteau lângă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o normă, ci o excepție. De fapt, era o abatere de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lucruri despre care eram convins că nu mai știam nimic. Mai mult, mi-am dat seama că acea perioadă a vieții mele a fost cea care a concentrat tot ce este original și poate chiar neobișnuit în mine. Cum a rezistat până acum acest glob perfect, sidefiu, încuiat între valvele cenușii ale veții mele de profesor necăsătorit și blazat, care trăiește pentru că tot s-a născut, nu îmi dau seama. Dar m-am simțit foarte fericit că aș putea avea și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment, povestirea. Din loc în loc am simțit și până acum nevoia de a ieși la suprafața ei, ca să iau o gură de aer. Dar niciodată ca acum. Poate că am încercat să rezist prea mult cu capul scufundat, cu părul fluturând, în apele groase ca gelatina ale acelei veri, iar acum mă ustură ochii de atâta aur și atâtea reflexe. Dar cred că gâfâi și din alt, mult mai adânc, motiv. Cred, vreau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un adevărat culoar de infern. De la colțul blocului, am cotit pe Aleea Circului. Fulguia, foarte rar, dar pe jos zăpada ajunsese până la genunchi, înotai, pur și simplu, în ea. Boschetele de tuia și brazii de la colțurile aleii abia mai rezistau, cu crengile curbate de zăpadă. Putea fi Siberia, dacă pe margini n-ar fi licărit sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acumulîndu-se între noi. În acele momente însă, ea, până atunci rece și disprețuitoare, începea să plângă, să-mi spună că nu vrea să ne despărțim, că ține la mine mai mult decât la oricine altcineva. Nu eram în stare să rezist acestei presiuni emoționale și cedam întotdeauna, cu un sentiment de vinovăție. Dar odată ajunși aici, ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult mai "urban" decât altădată. Dar acum foișorul nu mai era. Parcă nici nu fusese vreodată. Dincolo de blocuri - arătură cât vezi cu ochii, până la liziera dinspre comuna Dudești. Dar în mijlocul câmpului, încă în picioare, se afla REM-ul. Vechea magazie rezistase anilor, mi-a stat inima când am văzut-o. Deși aveam pantofi noi, am luat-o peste pământul înțelenit până am ajuns la ușa pe care-o știam atât de bine. Lacătul era pus, dar nu era încuiat, atârna, ruginit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]