6,994 matches
-
iar el continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca pe un mic trofeu desenul lui Szántó. Piciorul Iolandei Îi atingea lobul urechii. Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de scurte pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dolphine. M-am întrebat cât timp îl ținusem ațintit într-acolo. — Nu. Ai unelte la tine? Dolphine înghiți în sec. — Doar niște chestii de grădinărit. Uite ce e... — Nu. Du-mă la locul despre care ți-a povestit puștiul și săpăm. Dolphine coborî, ocoli mașina și deschise portbagajul. L-am urmat și l-am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște cârpe. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un marinar! Îi văd tricoul, mă anunță Dolphine. În momentul ăla n-am mai știut dacă-l vreau pe Lee viu și îndurerat sau mort și nicăieri, așa că l-am împins pe Dolphine la o parte și am început să sap eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la o parte și am început să sap eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vrut să-l ajute pe Lee, așa că Lee te-a implicat pe tine. Indivizii erau înarmați, așa că îmi închipui că, din punct de vedere legal, aveați tot dreptul să acționați și cred că ați fost al naibii de norocoși că n-a săpat nimeni mai adânc în toată afacerea. E singurul lucru pe care nu pot să i-l iert, singurul lucru pe care mă detest că l-am tolerat. Ei, mai ești sentimental, pistolarule? N-am putut să-i răspund. A răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale soții. O dată cu Ada, Laban își îngropa propria tinerețe, puterea și poate și acea parte bună care trebuie să fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar Ruben i-a dat la o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a și secat curând după ce ne-am așezat noi acolo. Frații mei au săpat alta, dar și-au istovit spatele fără folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala prenumelui meu, Daniel, și numele întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu. Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sunt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai eram deloc sigur că, găsindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi cioplit un mormânt în cea mai înaltă stâncă de pe țărm și aș fi scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de departe ca un avertisment teribil: „Nu râdeți. Vă rog!” M-am gândit apoi că puteam să sap această inscripție oricum, în definitiv mai existaseră cu siguranță și alții care fuseseră scuipați și cărora li se râsese în nas. „Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta.” îmi venea să murmur, când cineva a spus: „Ulise, fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormântat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă alesese executor testamentar, mă silise să spun preventiv o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în bălării să asiste la înhumarea lui pe care o vroia desfășurată în cea mai strictă discreție. Planul mi se părea bun. Într-o noapte, m-am strecurat din azil, m-am dus în bălării și am făcut întocmai. Am săpat o groapă mare, am umplut-o cu frunze și am astupat-o. Apoi am revenit în azil, m-am spălat, am băut un ceai cald și m-am culcat. Dimineața, le-am spus bătrânilor ce se întâmplase. Ca să previn eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormântasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să-i iau locul. Mopsul era extrem de revoltat. „Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii”. La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încâlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de dimineață, Hor, cârmaciul străin și Auta intrară în luntrea mică. După un zbor scurt se roteau deasupra limanului Marelui Oraș. Corabia mare a regelui atlant se afla mai departe de celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfârșit umilitor odată cu retragerea trupelor aliate - evacuarea lor executată ireproșabil este unicul aspect al Întregii afaceri care a decurs conform planului. Pe frontul de vest, marile campanii de toamnă s-au Înnămolit fără a câștiga cine știe ce teren, iar armatele epuizate sapă tranșee pentru iarnă și Își contabilizează pierderile. O jumătate de milion de soldați britanici morți, dispăruți și răniți de la Începutul războiului, a declarat primul-ministru, răspunzând unei interpelări În parlament. — Și tu ești unul din ei, Burgess, spune Minnie. Da, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adânc de câteva ori aerul sărat și Îi făcu semn cu mâna lui MacAlpine, care stătea pe treapta de jos de la intrarea În Camera Grădinii, trăgând din pipă. Făcu un tur al peluzei și Îl salută pe George Gammon, care săpa Într-un strat de flori și care Îi promise brândușe, lalele și zambile pentru primăvara viitoare. Așteptă, Întorcându-se politicos cu spatele, ca Tosca să Își Încheie toaleta În colțul special destinat al grădinii, apoi, grăbind pasul, se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vederea incidentul. Nu mai spun nimic până ajungem înapoi, nu mă privește, și când o face, se uită pătrunzător, serios. Primesc un telefon câteva zile mai târziu, pentru a termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în inima unui titlu ce anunța că, "din acest moment, intrăm într-o etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să dăm cu sasul și s-o tulim, o după-masă întreagă am șmotruit ca electrocutații și-am săpat niște șanțuri, de putea să se plimbe metroul prin ele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să dăm cu sasul și s-o tulim, o după-masă întreagă am șmotruit ca electrocutații și-am săpat niște șanțuri, de putea să se plimbe metroul prin ele și să intri în ele pîn' la perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]