6,494 matches
-
cele două versiuni. La fel ca multe dintre povestirile din perioada de început a lui Poe, „Bon-Bon” era, așa după cum a scris Poe, „"destinată să fie" jumătate glumă, jumătate satiră” și explorează încercările de a supraviețui morții. Poe ridiculizează snobismul savanților de a face referiri la autorii clasici greci și latini, doar pentru a auzi că sufletele lor au fost consumate. Comedia din această povestire este verbală, bazată pe întoarceri de fraze, eufemisme amuzante și nume absurde. Termenul „Bonbon” provine din
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
documenteze cu privire la astronomie și la aparatele de zbor, construind un balon cu aer cald care folosea un gaz necunoscut descoperit de un cetățean misterios de Nantes. El crede că există aer rarefiat între Pământ și Lună, nefiind de acord cu savanții care susțin că spațiul cosmic ar fi vid. Într-o noapte - ajutat de trei creditori care nu bănuiau care îi sunt intențiile - el se ridică în aer cu balonul și părăsește Pământul, cei trei creditori fiind uciși accidental de o
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
ironie: "„noroc că un astfel de accident nu prea e probabil în epoca noastră de politicianism acut și noroc mai ales că astronomia nu prea e o știință eminamente națională, căci altfel, la o nouă nomenclatură lunară, în loc de panteon de savanți, Luna, săraca, ar deveni panteon al marilor noștri bărbați electorali și iluștrii șefi de partide. Apoi, cum probabil că o dată cu primenirea partidului de la putere s-ar schimba și nomenclatura decretată de opoziția infamă, așa cum se procedează cu botezarea străzilor bucureștene
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Geiger, la o lucrare în cinci volume intitulată "Handbuch der Klimatologie" (din ). Lucrarea nu a fost finisată, a fost publicate doar câteva fragmente, trei dintre care ale lui Köppen. Geiger a continuat să lucreze la îmbunătățirea clasificării climatice după moartea savantului în 1940. Köppen a scris peste 500 de lucrări, manifestând interes pentru o varietate largă de domenii, printre care și chestiuni sociale, investind mult timp și energie în probleme funciare și educaționale. A pledat pentru utilizarea limbii esperanto, inclusiv prin
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
înoată către plajă. Emanuel o așteaptă "„zâmbind și fericit în același timp”", dar fata îl privește indiferentă și o salută de departe pe Adina, care apăruse la capătul digului. După mai bine de zece ani petrecuți în exil la Paris, savantul român Mircea Eliade a fost numit "visiting professor" la Universitatea din Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956 i s-a
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în numărul special (48-49, noiembrie 1986) dedicat savantului al periodicului "Limite", revistă culturală românească ce apărea la Paris sub îndrumarea lui Virgil Ierunca, că Mircea Eliade i-a spus de mai multe ori că „lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
conținut în rocă, precum și pentru descrierea bolilor minerilor efectuate ulterior. Cu propunerile sale privind metodele de siguranță și de vindecare la locul de muncă în opera sa „Tentamina physicochymico-medica” (1761), el a devenit un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
din Pavia (pe atunci Ducatul Milanului), unde a stabilit o grădină botanică și un laborator chimic. Pentru a îmbunătăți agricultura el a sugerat, printre altele, îngrășămintele chimice, de asemenea, s-a ocupat de creșterea animalelor și de apicultura. Mai departe, savantul a corectat parțial sistemul pasărilor și a reînnoit în special clasificarea insectelor, creând, prin luarea în considerare de cât mai multe caracteristici structurale, o clasificare sistematică. De asemenea, în clasificarea mineralelor Scopoli a ales un mod propriu, ținând seamă, pe lângă
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
a mai publicat în latină autobiografia sa „Vitae meae vices". Marele naturalist a fost numit membru în multe organizații, printre altele: Multe categorii taxonomice au fost denumite după cunoscutul naturalist. Aici câteva: Aici sunt documentate cele mai importante lucrări ale savantului. Listă de zoologi după abrevierile de autor
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
de guldeni și este astăzi inclus în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a revizuit a revizuit clasificarea ciupercilor inaugurată de Carl von Linné evident. Marele savant a murit în sărăcie la Paris și a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise. Selecție din lucrările micologului:
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a revizuit a revizuit clasificarea ciupercilor inaugurată de Carl von Linné evident. Marele savant a murit în sărăcie la Paris și a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise. Selecție din lucrările micologului:
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
mâncare de ciuperci, după alții, prin otravă picurată pe crăițe mâncate de imperator. Acest burete a fost descris pentru prima oară de micologul italian Giovanni Antonio Scopoli, în anul 1772, sub numele "Agaricus caesareus" și redenumit în "Amanita caesarea" de savantul olandez-sudafrican Christian Hendrik Persoon, în anul 1801. Întru acest timp a mai fost de asemenea poreclit "Agaricus aureus". Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
continentele (în afară de Antarctică). Ciuperca a fost menționată pentru prima dată de Giovanni Antonio Scopoli în volumul I al cărții sale din 1772, "Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes", aprobată de Franz Xaver von Wulfen (1728-1805) sub numele "Clavaria crispa". În 1774 savantul și superintendentul luteran german Jacob Christian Schäffer a descris-o, menționat în "Index fungorum", ca "Helvella ramosa". În sfârșit, în anul 1821, Elias Magnus Fries a redenumit-o sub numele actual de "Sparassis crispa". Aceste ciuperci nu se găsesc foarte
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
de fizică, ale teoriei electrice, teoriei culorilor și opticii, fabricând obiective și prisme. Mai departe a participat hotârâtor la dezvoltarea și îmbunătățirea de echipamente tehnice, cum ar fi mașina de tăiat cu ferăstrăul, cuptorul și oglinda concavă cu suprafață reflectoare. Savantul se găsește la fel printre pionierii mașinii de spălat pentru gospodării. În 1767 a publicat scrierea "Die bequeme und höchstvortheilhafte Waschmaschine" (Confortabila și extrem de avantajoasa mașină de spălat). Ea a fost fabricată de aproximativ 60 de ori, un număr ridicat
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
spălat a lui Schaeffer este de văzut în muzeul companiei Miele la Gütersloh. Ea a fost construită în 1988, în cinstea a 60-ei zi de naștere a fostului președinte al întreprinderii, realizată de angajați ai casei (vezio jos). În sfârșit savantul s-a preocupat deși cu experimente extinse pentru a obține hârtie din fibre de plante sau lemn, descrise, între 1765 și 1771, în șase în șase volume sub titlul "Versuche und Muster, ohne alle Lumpen oder doch mit einem geringen
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar și sub plopi precum salcii, din iunie până octombrie. Primul savant care a descris această specie sub denumirea "Boletus rufus" a fost Jacob Christian Schäffer în volumul 2 al operei sale "Fungorum qui în Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din 1763. Referitor la el, în 1886, renumitul Lucien Quélet
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
o infirmerie, un azil, oficii și o bibliotecă a școlii cu colecția sa istorică de cărți, jurnale și manuscrise. Biblioteca conține peste 120.000 de cărți. Școala teologică a avut 990 de absolvenți, iar mulți au devenit preoți, episcopi, arhiepiscopi, savanți și patriarhi. Mulți foști studenți sunt înmormântați în pământul școlii. Creștini ortodocși din toată lumea au frecventat și absolvit școala teologică. Așadar, absolvenții sunt răspândiți în toată lumea. În 1971, părți ale Dreptului Universității Private au fost numite neconstituționale de Curtea Constituțională
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în anul 1831 bazează pe propriile sale observații și este cunoscută pentru imaginile realiste (76 de pagini colorate) și descrierile ciupercilor otrăvitoare, comestibile și suspecte. Din păcate, marele savant a murit timpuriu, înaintea finalizării acestei mari opere, astfel încât secțiunile finale ale cârtii au fost suplimentate de prietenul său Johann Baptist Zobel (1812-1865) până în anul 1846. Această operă a fost pentru mulți ani carte de standard pentru toți micologii. Între
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
Liboch nu i-au putut aduce ușurare sau chiar ameliorare. Mult mai mult, starea s-a se înrăutățea de lună la lună. În ultimul timp al vieții aproape nu a mai fost capabil să se miște. Cum este vestit, marele savant a murit la sunetul clopotului de ceas de ora 12 în noaptea de la 1 spre 2 noiembrie. El a fost înmormântat în cimitirul de la Wolschan (din 1922 cartier al capitalei), deplâns de soția sa Theresia, de fiicele lui Otilia, Ernestine
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
efort imens de ordonare a bogatului material biobibliografic. În perioada comunistă, când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale lui Mircea Eliade, readucând în circulație opera savantului român. Criticul Teodor Vârgolici îl considera pe Handoca un „eminent exeget și editor al operei lui Mircea Eliade”, lăudându-i activitatea laborioasă de editare a operelor fundamentale ale lui Mirea Eliade. „De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
lui Mircea Eliade”, lăudându-i activitatea laborioasă de editare a operelor fundamentale ale lui Mirea Eliade. „De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competență și impresionante eforturi, misiunii de a-l integra pe marele scriitor și savant în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de a-i readuce în circulație operele fundamentale, scrierile inedite descoperite în arhiva personală păstrată în țară de sora sa, doamna Corina Alexandrescu, și în fondurile marilor noastre biblioteci și instituții de cultură, ca
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
1992, un fel de monografie, ratată, despre crâmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat câteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic, dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat câteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic, dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia i s-a devotat. În consecință, a început, din 1998, să publice o suită intitulată „Dosarele” Eliade, în care
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
în special prin păduri de conifere mai ale sub pini și larici, adesea oară la margini de drum, dar, de asemenea, sub vreascuri, pe defrișări sau arsuri vechi. Prima menționare științifică a ciupercii a urmat în anul 1774, când cunoscutul savant Jacob Christian Schäffer a descris-o sub denumirea "Helvella mitra" în opera sa "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones", apoi enumerată și descrisă ca "Helvella esculenta" de renumitul Christian Hendrik Persoon în lucrarea sa "Icones et
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
fantomă. În anul 1915, Ctesiphon a fost câmpul de luptă pentru o importantă bătălie din cadrul Primului Război Mondial (1914-1918), când armta otomană a învins trupele britanice ce încercau să cucerească Bagdadul. În prezent, Ctesiphon este un sit arheologic extrem de important, stârnind interesul savanților din întreaga lume și este o atracție turistică importantă a Irakului.
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]