6,505 matches
-
Basarabie „nici măcar nu prezenta o unitate administrativă aparte” în cuprinsul Țării Moldovei. „E suficient să răsfoim lucrarea lui Dimitrie Cantemir, scrisă la începutul secolului al XVIII-lea, pentru ca să ne convingem că această provincie, din punct de vedere administrativ, nu era singulară, ci ea se afla strâns unită cu restul teritoriului moldovenesc”. În 1940, după agresiunea Uniunii Sovietice asupra României, Gheorghe I. Brătianu, profesor la Universitatea din București, publicase studiul La Moldavie et ses frontières historiques. Ediția a II-a a apărut
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
avea ele mai durabil, făcându-se abstracție de particularitățile genezei lor și de controversele asupra amănuntelor. Sunt astfel eliminate din capul locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai adesea divergente. Nu va fi, în consecință, vorba despre funcționalism sau structuralism, de exemplu, ci de diferitele structuri explicative pe care sociologia, în tentativa sa de a se constitui într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip specific, autonom de științificitate a științelor umane. Marile teme legate de metodologia comprehensiunii au fost formulate de el. Principalele articulații ale proiectului său metodologic sunt următoarele (Dilthey, 1942). În primul rând, obiectul de cercetare al istoriei îl reprezintă individualul, singularul. În istorie nu există o repetabilitate cât de cât semnificativă. Prin însăși natura sa, istoria este o știință a individualului, metafizica istoriei (teoria generală a istoriei) neavând nici o justificare. În al doilea rând, obiectele de studiu ale istoriei sunt acte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al XVIII-lea. Ea nu este ceva dat, universal, ci există numai în istorie. Este o rațiune istorică, niciodată constituită, ci formându-se indefinit. În fapt, ceea ce este fundamental este trăirea. Dincolo de fapte există mereu un ansamblu psihic ca totalitate singulară la care trebuie să pătrundem pentru a înțelege semnificația actului uman. De aceea, psihologia (o psihologie descriptivă) trebuie pusă la fundamentul științelor umane. Sarcina acestor științe este deci de a sesiza în actele exterioare intențiile și valorile implicate. Comprehensiunea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a societății umane: istorie, evoluție, progres, creștere, dezvoltare socială. Fiecare dintre acestea cuprinde în sine o perspectivă proprie. Istoria, după cum s-a văzut, încearcă o reconstituire relativ amănunțită a evenimentelor care au punctat dinamica în timp a unei comunități umane singulare. Evoluția se plasează la un nivel mai ridicat de abstractizare: succesiunea în timp a unor faze generale, a unor tipuri de organizări sociale. Evenimentele nu mai sunt importante, ci formele mari sociale, în dinamica lor. În științele sociale actuale, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a desemna dinamica în timp a unei comunități, cât și a tuturor comunităților sau a unui tip mai general de comunități. Există însă o preferință clară pentru asocierea conceptului de evoluție cu clase de comunități umane, și nu cu comunități singulare. Conceptul de evoluție are o puternică orientare științifică nu numai pentru vocația sa generalizatoare - încearcă să formuleze tipuri de organizări sociale prin care trec clase de comunități -, ci și pentru orientarea sa empirică. A vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un câmp de cercetare fertil, chiar dacă teoria intervalelor se relevă a fi neverificabilă. Așa cum a remarcat, mai târziu, Raymond Aron, căutarea unor legi În ritmurile sau ciclurile istoriei intră În contradicție cu caracterul specific al istoriei Însăși ca știință a singularului: „Pe măsură ce se cere mai multa istoricitate, legitatea tinde să dispară, pentru că, În ultimă instanță, devenirea este unică și ireversibilă și, prin definiție, nu presupune legi tocmai pentru că ea nu se reproduce” (Aron, 1948/1981, 299). În căutarea unui punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
susține M. Halbwachs (1925), are o istorie și Își construiește identitatea sa de-a lungul memoriei sale colective, „el devine conștient de sine Însuși amintindu-și”. Iată de ce, considerăm că definirea unei generații nu se poate face printr-un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conștient conform rolului lor În comunitate, În contrast cu postura de a vorbi ca membri ai comunității ca Întreg. Oamenii din mediul rural se cunosc mai degrabă unul pe celălalt mai mult ca persoane În totalitate decât ca jucători ai unor roluri singulare. Ei cunosc un gospodar ca fiind tatăl lui Ionel, soțul Mariei, jucător de popice și cântăreț amator de muzică populară. Dar aceste relații holistice rămân numai familiare. De aceea, În comunitățile rurale există tendința de a susține mai mult dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rezultate din transcrierea interviurilor. Este, În fapt, o analiză de discurs În care autorul convertește, prin reducții succesive, un text de 27 000 de cuvinte la un set de 260 de categorii de semnificanți (verbe la infinitiv sau substantive la singular). Lucrarea lui Silviu Totelecan Îmbogățește substanțial literatura română de specialitate atât prin metoda aplicată, cât și prin rezultatele analizei. Prin metodă ea susține cunoașterea de tip comprehensiv, pentru trecerea de la raportul „eu” (cercetătorul)/„el” (obiectul standardizat al cunoașterii, redus de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Adela de G. Ibrăileanu, Patul lui Procust de Camil Petrescu ș.a. În Proza comportamentului (1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
da din ele viața fără 24 fie Dumnezeu, precum în Cel după fire Dumnezeu se vede în mod desăvârșii și calitatea de a stăpâni peste toate și de a avea slava domniei peste ele. Bagă de seamă că spune, la singular și în mod articulat, Domnul meu și Dumnezeul meu. N-a zis simplu Domn al meu și Dumnezeu al meu (nearticulat), ca să nu socotească cineva că îl numește Domn și Dumnezeu după asemănarea noastră sau a Sfinților îngeri. Căci sunt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism singular în care intelectul, sufletul și corpul eteric sînt în mod specific și minunat de precis potrivite între ele de Dumnezeu. Fiecare ființă, intens diferită de o alta, are propria compoziție, propriul destin, propriile trăsături spirituale, psihice, corporale. Ființele umane nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca pe un om locuit deja integral de Duhul Sfînt, lasă prea puțin spor de cunoaștere și de preschimbare pentru trecerea sufletului în condiția eschatologică. De altfel, în orice epocă și în orice spațiu de tradiție, adepții distanței unitive sînt singulari, marginali față de mentalitatea comună, chiar dacă ea le recunoaște, plină de respect, calitatea de marginali ai Centrului. Dar, în orice epocă și în orice spațiu de tradiție, distanța dintre absolut și lume modelează mentalitatea colectivă. Indiferent de conceperea ei, preponderent verticală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de clasă ori de rasă), la limită cu totalitarismul. Astăzi ne place mai mult paleta cu nesfîrșite nuanțe de culori decît lumina albă. Cognitiv vorbind, nu se mai poartă modelele atotcuprinzătoare, paradigmele unice de interpretare. Conceptele tind să-și piardă singularul, să se impună prin pluralul lor, să se legitimeze prin contextualizare. Cultural vorbind, triumfă cel puțin în discurs și în ideologie diversitatea, specificul, policromia comunităților și a subculturilor. Social vorbind, democrațiile occidentale (iată, nu-mi vine să spun democrația!) au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
analiză holistică, conceptualizarea cazului. Noi am preferat întotdeauna pe cel de analiză funcțională. Mai puțin vag sau reducționist decât ceilalți termeni, acest termen exprimă cel mai bine specificitatea demersului diagnostic care trebuie să analizeze și să explice funcționarea unui subiect singular în contextul să particular. Incepând cu sfârșitul anilor 1960, au fost propuse mai multe teoretizări. Vom evoca, în continuare, pe cele care au cea mai mare audiență la terapeuții francofoni, apoi vom dezvolta conceptele și metodologia modelului retroactiv. Modelul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
confirmă, în mod necesar, cât sunt acestea de adecvate. Răspunsurile la întrebări pot facilita alegerile efectuate sau antrena schimbări ale analizei funcționale și ale strategiei terapeutice. Concluzii Analiza funcțională retroactivă este un instrument conceptual și metodologic care permite înțelegerea caracterului singular al subiectului, descrierea diferitelor aspecte ale funcționării sale și identificarea determinanților externi și interni, actuali și istorici. Pornind de la interacțiunile posibile dintre acești determinanți, aceasta contribuie la precizarea scopurilor intervenției și la definirea strategiei terapiei în vederea atingerii acestora. Ea vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să folosească toaletele; - să întrebe unde se află toaletele, precizând că nu se simt bine, în cazul pacienților cărora le este teamă să nu vomite, etc. Si afirmarea de sine? Tehnicile afirmării de sine nu mai sunt recomandate ca tratamente singulare în cazul pacienților cu fobie socială. Terapeutul le poate recomada, după ce s-a realizat expunerea și restructurarea cognitivă, însă numai pacienților care prezintă în mod evident un deficit de competențe sociale, și nu doar un deficit de performanță asociat inhibiției
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fobiei sociale”: paroxetine, escitalopram și venlafaxine. Aceste medicamente, comercializate la început ca antidepresive, au beneficiat de o extindere a utilizării datorită capacității lor de a diminua simptomatologia sociofobă. Ele sunt rezervate formelor severe cu consecințe importante. Se recomandă evitarea „prescripțiilor singulare” și asocierea lor cu un tratament de tip TCC. Nici un studiu nu permite, până în prezent, să se afirme faptul că între aceste două abordări poate fi vorba despre o sinergie. Răspunsul complet este obținut după opt pâna la douăsprezece săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El dorește ca subiectul să fie abordat în trei, împreună cu soția sa. Comportamentul problemă Impotența lui Hubert este totală în unele momente, dar erecția sa este corectă în alte momente (în special erecția matinală), ceea ce sugerează faptul că o erecție singulară, chiar dacă reflexă, funcționează, situație care indică existența mai degrabă a unei disfuncții erectile psihogene, cu un procentaj de afecțiune organică care nu trebuie neglijat. Datorită faptului că medicul curant tratează acest aspect al disfuncționalității, terapeutul își orientează întrebările spre alte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Vezi mai ales Barlow, Allen, Choate, 2004. Furmark, Tillfors, Marteinsdottir și al., 2001, și Furmark, Tillfors, Marteinsdottir și al., 2002. LeDoux, 2005. Gorman, 2004. In mod ideal, în cazul fobiei sociale, nici o prescriere de psihotrope n-ar trebui să fie "singulară", adică neînsoțită de cel puțin o susținere psiho-educativă, sau cel mai bine de o terapie de tip TCC. Vezi cap. 4. ∗ Patrick Gosselin Doctor în științe, psiholog, profesor la departamentul de psihologie al Universității din Sherbrooke (Canada), profil psihologie clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să identifice cauzele acestei rezistențe. Consultarea unui sexolog diferă de alte consultații medicale și psihologice. Supravegherea medicală continuă și sexoterapeutul rămâne în contact permanent prin poștă cu medicul generalist. In situația unei secționări a nervilor erectili, erecția este imposibilă, chiar singulară și la trezirea de dimineață. Identificând indispoziția, evitând să dăm vina pe celălalt, în 90% dintre cazuri conflictul interior se estompează și pacientul își regăsește liniștea. Soția sa își va manifesta față de el buna dispoziție, ceea ce este agreabil. Carolyn are
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ostracele din Samaria din secolul al VIII-lea î.C., unde elementul teoforic Ba’al apare în cinci nume de persoane, iar elementul teofor Yhwh în nouă (Tigay, 1986, pp. 65-66). În Biblie, numele divin ca atare apare prevalent la singular, dar uneori și la plural, iar expresia „Baalii”, în general, îi indică pe toți zeii străini, de multe ori cu sens peiorativ (Jud 2,11 ș.u.; 1Sam 7,4). Povestirile biblice ne relatează că, în regatul Israel, cultul lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și 20,5 (și respectiv Dt 5,7 și 5,9) pentru că în aceste versete se vorbește despre zei la plural: „Nu vei avea alți zei [...] și nu te vei închina lor”, în timp ce prohibiția reprezentărilor se află în mijloc, la singular. Conform acestor studii, Ex 20,5 (și Dt 5,7) ar trebui, prin urmare, alăturat direct de Ex 20,5 (Dt 5,9). Termenii cultuali mai sus menționați apar în cadrul atacurilor polemice împotriva utilizării lor de către popoarele păgâne sau chiar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dizabilități întrucât absența auzului determină absența comunicării. Dată fiind sumbra perspectivă, progresul în domeniul medical înseamnă un pas notabil în adaptarea deficienților de auz în societate prin protezare auditivă și implant cohlear. Intervenția medicală nu este suficientă ca și acțiune singulară, necesitând a fi completată de procesul de demutizare dirijat de specialiști în surdologie cât și de efortul familiei de a continua stimularea verbală în conjuncturi în care ceilalți parteneri nu au acces permanent. Ca șansa de a simți cum e
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]