8,304 matches
-
emoția la vederea piesei jucate În fața publicului, râsul și aplauzele... Ajuns În punctul acesta cu gândurile, de cele mai multe ori Începea să viseze cu ochii deschiși, scăldat În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se plictisească și are să se Întoarcă la o meserie respectabilă. — Slabe șanse, Pem. Când l-am văzut În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, am știut că și-a găsit o métier. Pe hârtie, rolul nu oferea nimic, dar el a smuls hohote de râs la fiecare replică. (Chicoti, Înveselit de amintire.) Acum, că mă gândesc mai bine, asta se Întâmpla aproape exact acum un an, pe șase ianuarie. Să sperăm că și premiera lui James va avea același succes!] „- Te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită pe scena de la St James. „Cu capul sus, Dreyfus și-a susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
găsesc o rimă la tot ceea ce voia să fie potrivnic. În cascade se prăvălea șuvoiul de vorbe îmblânzite pe pagini întregi. În băi când fierbinți, când reci, modurile tradiționale de a povesti întinereau. Iar tăcerilor încăpățânate, torturile prin gâdilat le smulgeau țipătul de confirmare. Fiecare bășină își găsea ecoul. Și orice poantă avea valoarea de schimb a trei adevăruri sacrificate. Și, deoarece tot ce era realitate decurgea logic, tot logic era ca și ceea ce contrazicea realitatea să devină posibil. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi tot șoptește ceva, mă văd totodată cum văd tot ceea ce se petrece, cred că visez, sunt însă și rămân cât se poate de treaz, până când casca de oțel a cărei curea s-a slăbit acum, exact acum, îmi este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu, se potrivește și se dizolvă în imagini fantomatic voalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
existau. Nici un sanitar care să fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit și să-mi imaginez, în timp ce gătesc, oaspeți vii sau morți, s-a anunțat încă de la începuturile perioadei de foame care mă rodea, atunci când rănitul vindecat a fost smuls din mâinile pline de grijă ale surorilor medicale și când, de la cura din Marienbad, am ajuns direct în lagărul foamei din Oberpfalz. Printre cei zece și apoi mai multe zeci de mii de prizonieri de război am învățat, după șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit și alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Religia a considerat că nu merita nici o întrebare. Nici faptul că, elev fiind, învățasem puțin să desenez după model de la cunoscutul pictor de cai Fritz Pfuhle care ținea cursuri serale pentru amatori la Universitatea Tehnică din Danzig nu i-a smuls nici un „aha“ aprobator. Nu a vrut să audă nimic despre experiența mea de război terminată tocmai la timp și totuși suficientă. Și - din fericire! - nu a venit nici o întrebare despre absolvirea școlii, despre bacalaureatul care deschidea uși după uși. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încăpățânărea de a avea întotdeauna dreptate a unui maniac al detaliilor, idei dispărute, ce așteaptă să fie resuscitate, de pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer, capra Genoveva, în căutarea hranei de prânz, s-a smuls cu funie cu tot de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub un tramvai care circula în direcția Bilk. Nevasta lui Göbel, matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
forjat. Atât de tare mă durea pierderea, că nu mai știam ce să fac cu prisosul de iubire. Dar filmul s-a derulat cu totul altfel: e adevărat că în romanul Ani de câine, o poartă de grădină a fost smulsă din țâțâni de cineva mânat de furia răzbunării oarbe, care nu eram eu, și - ca aruncare simbolică în lume - catapultată pe terenul unui filosof cu căciulă cu ciucure, numai că asta se întâmpla la poalele Pădurii Negre și din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce. Detractorii fabulează că ar fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan Cruz. Dar adevărul e cu totul altul: patriotismul Îi este notoriu; devoțiunea față de Commendatore, perpetuă; accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut ceva necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios. — Cred și eu că sunt! Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o necesitate vitală. O folosește chiar primitivul cînd, nemaiavînd nici o suferință majoră, își umflă indispozițiile pînă în pragul agoniei. Are și el nevoie de tainul său de tristețe prin care să poată supraviețui. Și dacă nimic în jur nu ne smulge o lacrimă care să rămînă, propria noastră suferință devine uriașă, se umflă și acoperă întreaga lume. Viața neagră. Nici un chin nu e mai mare ca al nostru. Îi spun Doctorului care a abordat din nou acel calm și indiferență psihiatrică
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai bună, despre capcane, știu doar c-am hotărât sinuciderea înainte de săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse pe dos ce bat cu pumnul în uși... Tresar în fața unui înger cu ochii și trupul bărbatului iubit, și-mi smulge otrava pregătită pentru toate speranțele mele astfel încât până târziu O groază în noapte se lasă; Cuvintele tale îmi arseră sufletul, mângâierile tale mi se păreau ploi de toamnă în care spaima mi s-a părut mult prea tristă... Acum pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adune și să-i adăpostească, din înaltul cerului a venit în picaj o gaie. Cloșca a întâmpinat-o curajoasă și s-a luptat cu ea. Gaia nu a putut să o prindă cu ciocul ei încovoiat și puternic. I-a smuls mai multe pene și a lovit-o. Din nefericire, după ce a scăpat de cloșcă, a răpit doi pui pe care i-a prins cu ghearele ei puternice și a zburat spre înălțimi. A doua zi, a venit iar. Cloșca mea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-ți! Mă sperii. Nu mai am optsprezece ani. A trecut vremea când credeam că cea mai bună metodă ca să-ți revii după un bărbat este să ajungi sub altul! Am realizat mult prea târziu ce spusesem. Îmi venea să-mi smulg limba din gură. Mama m-a privit cu ochii îngustați. — Nu știu unde ai auzit o expresie așa de vulgară, a șuierat ea. Cu siguranță nu în casa asta. Așa se vorbește la Londra? —Iartă-mă, mamă, am bolborosit venindu-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus dând din cap. Suntem prieteni. Deși creierul îmi șoptea „ Pardon, prieteni, ai spus prieteni? Nu cred că niște simpli prieteni se comportă așa cum vrei tu să te comporți cu Adam. Laura e prietena ta, dar ei nu-i smulgi hainele de pe trup de fiecare dată când o vezi și, te rog să mă anunți dacă greșesc, dar nu exact asta e ceea ce vrei să faci tu cu Adam?“ —Taci din gură, am bombănit. — Poftim? a zis Adam uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau ceva în genul ăsta. Știți ce vreau să zic: să danseze prin grădină înfășurată în cearșafuri îmbibate în sânge, murmurând incantații către lună, smulgând cu dinții capete de lilieci vii și alte chestii din astea. Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele de noapte. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi avut tot dreptul, crezând probabil că, deși eram dintr-o familie de nebuni și dintr-un neam de sălbatici, era în perfectă siguranță. Mi-am reprimat dorința de a mă arunca asupra lui peste masă și de a-i smulge laringele cu dinții, țipându-i în față: „Uleiul încins ar fi prea bun pentru tine“. În loc de asta, i-am zâmbit rece și-am zis: —James, nu fi ridicol! Indiferent ce-ți place ție să crezi, suntem oameni civilizați. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă gândesc la o partidă de sex cu el. În fond, eram și eu om. Dacă mă înțepi, nu-mi curge și mie tot sânge? Dacă-mi bagi sub nas un bărbat superb, oare nu vreau și eu să-i smulg hainele de pe el? Vreau să spun că nu eu am făcut regulile. Era imperativ să-mi recapăt controlul. Adam nu se afla acolo ca să-mi ofere trupul lui. Era acolo, cel puțin eu speram că era acolo, ca să putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Molly o să fie bine. Cum o să fie în stare să vorbească, o s-o duc la psiholog. Glumesc, a adăugat el când a văzut expresia mea oripilată. Știu că nu e situația perfectă în care să crească un copil. Să fie smulsă de-acasă, maică-sa să dispară pentru un an întreg, iar ea să aterizeze la taică-su, care nici măcar n-o cunoaște. Dar eu o să fac tot posibilul să-i fie bine. Și ce-o să se întâmple când Hannah o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd la un termen, pe urmă la toți, regula spune că mai mult scurtezi decît adaugi, cînd nu se Întîmplă invers. Și ce-o să faceți cu banii de premiu, că școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi Întotdeauna alături de poporul român (acad. Mihai Drăgănescu), iar Radu Călin Cristea a rîs În somn, ca un copil, cînd a auzit că am fost papagalizați să credem (expresia profesorului Ioan Ștefan). În rest, nici o mișcare. Ca să-i trezesc, am smuls din colecție ziarul Azi și l-am citit pe tot. N-au spus nici pîs, nici măcar atunci cînd le-am citit ce-a scris o cititoare, ce-și exprima dragostea față de președintele Iliescu: „Dac-aș putea i-aș oferi 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]