7,710 matches
-
interiorul sistemului” sau, pur și simplu, dacă e posibil, să ne auto-marginalizăm. Și altele!... Toate aceste „rețete”, care s-au aplicat În mai toate țările comuniste din Estul Europei, În cazul nostru, al Românilor, nu au dus la rezultate prea spectaculoase. Eu Însumi - și n-am fost singurul! - am Încercat și cunoscuta strategie a „luptei din interiorul sistemului”, dar m-am retras iute și semnificativ, deși unii colegi și prieteni, atunci, m-au judecat aspru că „am aruncat prosopul”, că am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
morți tineri, În plin avânt și entuziasm creator. Tragice - neevident și etern tragice! - morțile atâtor tineri pe diversele fronturi de luptă, tineri dintre care unii vor fi avut talentul și energia de a face să sclipească Terra noastră În forme spectaculoase, profund umane În esența lor. Poeții morți pe câmpul de luptă, cercetătorii, visătorii care conțineau, repet, acea energie specială ce așteaptă doar „forma” pentru a deveni exemplară. Și e tot atât de adevărat că eu „mi-am distrus tinerețea” deoarece voiam prea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o mie de ani, numită feudalitate, nu mai pot vota la modul absolut doar pentru acele transformări sociale lente, numite „evoluție”. Tinerii, mulți, mulți tineri vor „vota” Întotdeauna și uneori aproape orbește, instinctiv, pentru schimbarea brutală, În forță, de-o spectaculoasă și dramatică mișcare, deoarece „ea”, această modalitate de schimbare, se potrivește cu elanul lor, cu sângele lor fierbinte. Sau, pentru că „ei, acești tineri”, sunt trimiși de zeii istoriei - cum o cred unii istorici romantici! - pentru a scoate lumea și deprinderile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anume limită. Dacă s-ar fi mers mai departe, se risca ruperea În două a limbii: o limbă pentru popor și o alta pentru elite (ceea ce s-a petrecut În Grecia). Limba română a reușit performanța de a se Înnoi spectaculos, păstrându-și totuși unitatea și coerența. Din Occident, și cu deosebire de la francezi, au adoptat românii și genurile literare și artistice. Până la 1800, literatura română se rezuma la scrieri religioase, cronici și „romane populare“ de factură medieval-bizantină. Literatura modernă Începe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
comuniste, Uniunea Sovietică și China. În loc să se alăture Moscovei, precum ceilalți parteneri europeni reuniți În Pactul de la Varșovia, România se declara echidistantă! Ea punea În centrul raporturilor cu celelalte partide și state comuniste principiul independenței și al neamestecului. A fost spectaculos și părea promițător. Eram pe atunci student la Facultatea de Istorie din București. Am fost adunați Într-un mare amfiteatru, unde ni s-a vorbit despre noua orientare. Despre pretențiile abuzive ale sovieticilor, despre o tradiție românească ce trebuia recuperată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În societățile stabile, cu evoluții previzibile. Altminteri, nu contează decât supraviețuirea. Atunci când s-a prăbușit regimul comunist, România s-a trezit În fața unui mare vid, fiindcă țesătura socială era vagă, organismul social nefuncțional. Nici o țară n-a intrat atât de spectaculos În postcomunism ca România. Dar nici o țară n-a intrat atât de puțin pregătită. 5 Între trecut și viitor Lupta pentru putere Pe 22 decembrie 1989 românii au avut un moment de euforie. Câștigaseră libertatea și se părea că libertatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a desfășurat Într-un ritm mai susținut, totuși destul de Încet și de defectuos; românii au continuat să țină În brațe o mulțime de Întreprinderi nerentabile și greu de privatizat. Capitalurile străine au Început să mai apară, chiar cu unele tranzacții spectaculoase (astfel, Întreprinderea de automobile „Dacia“ din Pitești achiziționată de grupul Renault), dar nici vorbă de „invazia“ așteptată și promisă. Neîncrederea acumulată de-a lungul anilor, slabele performanțe economice, o legislație stufoasă, contradictorie și instabilă, făcută parcă să-i dezarmeze atât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și rețeaua marilor magazine, În plină expansiune, care au Înregistrat În 2004 vânzări record. Reforma economică și investițiile de capital străin au mers În ritmul lent bine cunoscut (totuși au mers, și din când În când cu câte o privatizare spectaculoasă: cazul Întreprinderii SIDEX din Galați, imensul combinat de oțel, cumpărat de un „anglo-indian“; statul a scăpat astfel de unul dintre marii devoratori ai bugetului). Poate Însă și mai tare decât economia a crescut corupția. Guvernul a Înființat un „parchet național
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe cei care le-ar face concesii, nu tocmai prooccidental, ostil intervenției N.A.T.O. În Iugoslavia și ostentativ republican, cu alte cuvinte deloc amical față de regele Mihai. Ceea ce a urmat a fost Însă exact opusul acestor convingeri și atitudini! Despre spectaculoasa Împăcare cu regele voi vorbi ceva mai Încolo. Relația specială cu maghiarii a decurs din faptul că P.S.D. dispunea În Parlament doar de o majoritate relativă. Până În 1996, se sprijinise pe partidele ultranaționaliste. O asemenea soluție nu mai era Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la alta). A continuat să scadă inflația. Sunt mai mulți români care trăiesc relativ bine (dar aici e și meritul celor care lucrează În străinătate și trimit sume mari În țară). S-au făcut și unele privatizări importante, cea mai spectaculoasă fiind cea a Băncii Comerciale Române, cumpărată la un preț foarte ridicat de o bancă austriacă. Rămân Însă dezechilibre majore: creșterea se datorează Îndeosebi construcțiilor și serviciilor, În timp ce industria și agricultura sunt departe de a fi performante. Românii produc puțin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
muncind. Noroc cu economia subterană și cu munca la negru care, alături de veniturile provenite din străinătate, ridică economia românească și nivelul de trai la un nivel ceva mai bun decât cel indicat de cifrele oficiale. Șomajul nu a Înregistrat procente spectaculoase; s-a ridicat la un moment dat puțin peste 10%, pentru a scădea În 2006 la puțin peste 5%. Nivelul său relativ scăzut se explică prin Încetineala reformei, dar, evident, și prin numărul mic de angajați (majoritatea românilor fiind agricultori
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românilor sunt astăzi țiganii.<endnote id="9"/> În fața lor, românii se simt ca Într-o cetate asediată. Le sunt atribuite aproape toate infracțiunile și crimele. Și par a fi pe zi ce trece tot mai mulți. Recensămintele nu dau cifre spectaculoase: doar 2,5% din populația țării În 2002. Însă fiecare s-a declarat ce a crezut de cuviință, așa că mulți țigani s-au Înregistrat ca români. Sunt, cu siguranță, mai numeroși. Dar Încă și mai numeroși În imaginarul colectiv decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
castel la Câmpina (Între București și Sinaia), loc privilegiat al dialogului cu cei de „dincolo“, și și-a completat opera cu texte privitoare la spiritism (Sic cogito. Ce e viața? Ce e moartea? Ce e omul?, 1892). Nu mai puțin spectaculoasă este cariera lui Nicolae Iorga (1871-1940), deși ceva mai În acord cu exigențele profesionalismului.<endnote id="6"/> Pare de neînțeles cum a reușit acest om să le facă pe toate. Nici nu mai contează cât de perfect sau de imperfect
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unei țări slab angajate În modernitate, dar care În plan literar și artistic și-a depășit propria condiție. Se așteaptă acum afirmarea tinerei generații de scriitori, care se remarcă deja printr-o expresie originală. Drumul e deschis, aproape neașteptat și spectaculos, de tinerii cineaști (un domeniu În care România nu strălucise niciodată); În 2005-2006, mai multe filme românești au obținut un notabil succes internațional. Românii se mândresc și cu destul de multe contribuții În știință și tehnologie, și acestea, spun ei, pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare, dar și din revărsările Dâmboviței, al cărei debit, nu prea mare, e capabil să crească spectaculos În urma ploilor sau topirii zăpezilor. Dâmbovița avea, chiar În zona centrală a orașului, și câțiva mici afluenți. Bucureștiul mustea de apă. Un alt râu, Colentina, ceva mai mic decât Dâmbovița, Îl mărginea spre nord, formând câteva lacuri. Spre deosebire de „fanteziile“ Dâmboviței
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
realizat o porțiune cam de un kilometru În zona centrală, dar lucrările nu au mers mai departe. Povestea Încă nu s-a terminat. În anii ’70, Dâmbovița și-a făcut din nou de cap, provocând neașteptate inundații, cu atât mai spectaculoase cu cât a fost nevoită să-și mărească debitul de multe ori pentru a ieși din șanțul În care fusese coborâtă. Ca În toate, Ceaușescu a găsit rezolvarea. Noul său București trebuia să aibă și o nouă Dâmboviță: o Dâmboviță
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
târziu în aceeași lună într-o ceremonie secretă, la primărie, doar cu Marta, asistenta ei, ca martor. Însă Jayne Dennis era o actriță foarte cunoscută și „cumva“ știrea s-a aflat. Imediat The National Enquirer a publicat un articol despre „spectaculosul ghinion în dragoste“ al lui Jayne, enumerându-i toate relațiile sortite eșecului (când a fost cu Matthew McConaughey? Billy Bob Thornton? Russell Crowe? Cine mama lui mai era și Q-Tip?) înainte de a-i întreba pe cititori: „De ce rămâne Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Prelipceanu, Adrian Popescu și Andrei Bodiu, cu care ne vom vedea abia diseară, la recepția de la hotelul din Lisabona. Deocamdată însă, n-aș situa această perspectivă în ordinea priorităților. Ea doar va completa o atmosferă pe care mi-o doresc spectaculoasă, diferită de tot ce am trăit până atunci. VASILE GÂRNEȚ: ... În avionul spre Budapesta, o revăd pe stewardesa cu care am zburat pe ruta Budapesta-Chișinău, la întoarcerea mea din America, acum aproximativ doi ani. Îi amintesc câteva detalii ale acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește câteva imagini spectaculoase, și în primul rând giganticul pod Vasco da Gama, a cărui apariție ne lipește pe toți, ca un magnet, de ferestrele din dreapta ale vagonului. „Se întinde pe o lungime de 16 km, dintre care 13 deasupra râului Tajo, răspunde unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi. A fost inaugurat în 1998, anul în care Lisabona a organizat expoziția mondială. Podul Vasco da Gama e situat în zona nordică a orașului, în aproprierea aeroportului, și asigură legătura dintre capitală și restul țării. Nu-i așa că-i spectaculos?!” VASILE GÂRNEȚ: În trenul care ne duce încet, meditativ, spre Madrid („merge ca la noi prin Ardeal” - constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gazda Expoziției Mondiale 2000, pe care o vom vizita a doua zi. În această seară, la ora 20.00, ni s-a programat o recepție la Primăria orașului, situată cam la 15 minute de mers pe jos. E o veche, spectaculoasă și foarte respectabilă clădire, pe care o revezi, sub chip de emblemă a ținutului, pe toate afișele și prospectele turistice ale urbei, contrastând cu arhitectura modernă, care luat locul edificiilor distruse în timpul războiului. Am ajuns la primărie cu întârziere, ajutându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
victoria de ieri a României asupra Angliei - un meci pe care-l privisem, cu sufletul la gură, în prima noastră seară la Hanovra. De sus, Expo seamănă cu o imensă tabără romană, având dreptunghiuri precis conturate - „ogrăzile” naționale. E foarte spectaculos pavilionul Canadei, cu un imaș verde pe care au fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și îmi amintesc de reporterul de la RFI, căruia Vitalie îi acordase un interviu la sosirea în Gara Montparnasse, în Paris - omul s-a ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm, zâmbește uneori și îmi dă dreptate printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă: lănci, halebarde, armuri și coifuri împodobite cu pene, spade, topoare, arbalete, pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înalt cu far, acum stins, martorul tăcut al unor nesfârșite despărțiri, și, nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]