7,229 matches
-
bucura pe spectatorul dornic de inovație și excentricități. Hamlet sparge șabloanele, căci funcționează, așa cum mărturisește regizorul, pe cupluri de antonime: tradiția își dă mâna cu modernul, viața cu moartea, realul cu visul. Situația conflictuală a poveștii este extinsă la nivel stilistic. Hamlet urban (Ciprian Scurtea) poartă adidași și pantaloni în carouri, este înarmat cu pistol (celebrul „A fi sau a nu fi“ este spus cu țeava armei la tâmplă). Ofelia (Ofelia Popii) este minunată în rol și reușește probabil cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și dă de înțeles că acest lucru nu poate fi pus în discuție. Nu dorim să luăm în calcul această opțiune. Ne concentrăm total pe obținerea calității de membru al UE la 1 ianuarie 2007. Pentru noi, acest punct este, stilistic vorbind, ori victoria, ori moartea. 1 februarie 2006, Trouw, Olanda „Politica externă nu înseamnă flexiune musculară, nici gimnastică acrobatică”tc "„Politica externă nu înseamnă flexiune musculară, nici gimnastică acrobatică”" Mircea Zamfir: Doar câțiva kilometri despart redacția BBC de clădirea care
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
martie? Emil Hurezeanu: Traian Băsescu încearcă să dezghețe și să dezideologizeze relația, culmea că între lideri politici mai degrabă orientați spre stânga, cum era Ion Iliescu și cum este Voronin, cu diferențele mai apăsate în cazul Chișinăului, bineînțeles... Mihai-Răzvan Ungureanu: Stilistice... Emil Hurezeanu: Stilistice... a intervenit un noncomunicandum, nu? Adică știm, s-a întrerupt relația. Traian Băsescu reia sintagma celebră pe care ambasadorul Germaniei, pe care tocmai l-ați pomenit, sau căruia i-a fost familiar bineînțeles imediat... și anume două
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Traian Băsescu încearcă să dezghețe și să dezideologizeze relația, culmea că între lideri politici mai degrabă orientați spre stânga, cum era Ion Iliescu și cum este Voronin, cu diferențele mai apăsate în cazul Chișinăului, bineînțeles... Mihai-Răzvan Ungureanu: Stilistice... Emil Hurezeanu: Stilistice... a intervenit un noncomunicandum, nu? Adică știm, s-a întrerupt relația. Traian Băsescu reia sintagma celebră pe care ambasadorul Germaniei, pe care tocmai l-ați pomenit, sau căruia i-a fost familiar bineînțeles imediat... și anume două state, același popor
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Mircea Geoană a fost un ministru de Externe foarte pro-americanism. Uneori așa de proamerican, că uita să întrebe și Uniunea Europeană ce părere are despre unele decizii sau despre unele acțiuni pe care le făcea. Și el este un american ca stilistică. Asta e lecția pe care a învățat-o el cel mai bine. De ce Mircea Geoană putea fi proamerican și nu se supăra nimeni, și acum, când Traian Băsescu spune și el...?! E o neliniște, e un frison în chestia asta
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
al ecuației intră, evident, Mircea Bochiș, cel care se găsește la cea de-a șaptea lui participare la simpozion, iar acest fapt a creat deja un reper formal în spațiul patrimoniului de lucrări, dar a și identificat, simultan, un vector stilistic. Toate lucrările sale sînt concepute înlăuntrul celeiași dominante verticale și urmăresc o anumită conciliere între preocupări diferite, unele dintre ele constituind, de multe ori, zone de interes exclusiv pentru sculptură. Așadar, formele lui Bochiș se nasc la intersecția sculpturii cu
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
în starea lui frustă, de materie amorfă și indiferentă. Deși la a doua sa participare, Andrei Marina a realizat, la această ediție, o lucrare cu totul diferită de precedenta, înscriindu-se, oarecum, în segmentul dinamic al simpozionului, iar miza sa stilistică privește relația plin-gol într-o desfășurare volumetrică preponderent verticală. O formă orizontală, o variantă în piatră a cunoscutelor sale dromosuri, punți sau căi de acces, a realizat Mihai Buculei, aflat pentru prima oară la Cărbunari. Simplă și monumentală, desfășurîndu-se la
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
între suprafață și volum, pe de o parte, și între viziunea frustă și rigoarea geometrică și modulară, cu un ritm al repetiției aproape de serialism, pe de alta. O ediție puternică și bine închegată, riguroasă profesional și solid personalizată ca amprentă stilistică, cea de-a șaptea ediție a Simpozionului de sculptură de la Cărbunari, organizat de Muzeul "Florean", a fost, indiscutabil, și una dintre cele mai valoroase ediții de pînă acum. Ceea ce dovedește limpede că acest fenomen cu totul ieșit din comun, nu
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
meseriașă, ca la carte, se va face aici. Nu sistematizarea savantă, nu tematism, psihocritică și comparatism, ci o simplă reunire evaluativă, făcută cronicărește, din mers. De aici și riscurile: aerul de improvizație, repetarea obsedantă a acelorași idei, subiecte și ticuri stilistice, excesul descriptiv și digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale cronicii, față de care caracterul sintetic al istoriei literare � de invidiat � asigură miezul și priza lecturii" (p. 15). Nu există o rețetă universal valabilă pentru lectura
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
p. 15). Nu există o rețetă universal valabilă pentru lectura textelor confesive. Fiecare confesiune are părțile ei de interes, iar revelația pentru cititor poate țîșni din cele mai neașteptate locuri. Unele texte aduc importante dezvăluiri de ordin factual, altele impresionează stilistic, în planul moral sau în cel al judecăților generale. Dan C. Mihăilescu are capacitatea de a scoate în evidență elementele care constituie cota de interes a fiecăruia dintre jurnalele sau cărțile de memorii supuse analizei. El știe mai bine decît
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
două jurnale sunt mult mai multe. Lectura Jurnalului Monicăi Lovinescu ne-a întors spontan spre Jurnalul unui jurnalist fără jurnal al lui I. D. Sîrbu, martor sever al lumii pe dos reflectată când grav, când pamfletar, cu necesitate. Maestru al jocurilor stilistice, el face din asta o formă ostentativă de refugiu, compensând incapacitatea de a se adapta la fenomenul "duplicității obligatorii". Monica Lovinescu nu l-a lăsat singur pe I. D. Sîrbu, pe Gary, cum îi spuneau prietenii. L-a confirmat distanțată
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
altuia: cică, vezi Doamne, pasămite, chipurile, măi să fie! Există însă și un alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care s-au încărcat în timp, prin uz, de conotații ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
Dar precizarea este iarăși credibilă ca un fel de autosugestionare retrospectivă, în sensul mirării că "suntem în 1946" și iată ce se întâmpla atunci (nu acum, când scriu jurnalul!), prefigurând evenimente ulterioare. Deci, numai din perspectiva lui 1966 e justificat stilistic și retoric debutul unui astfel de pasaj ideologic: "Suntem în 1946. Un suflu nou străbate lumea. Comunismul mi se pare acum ceea ce era creștinismul la începuturile lui. În Indonezia, Indochina și Palestina au început lupte de eliberare. Marea întrecere între
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
social este bolnav de sărăcie. Cine crede că-l va strivi cu tunurile se înșală" (p. 87). Dacă speranța din 1946 a lui Eugen Barbu în victoria universală a comunismului mai poate fi credibilă (armata sovietică ocupase România), e suspectă stilistic formula "marea întrecere între capitalism și comunism", care e o sintagmă nici măcar a anilor ´50, ci ´60, o calchiere a lozincii despre "marea întrecere socialistă". Pentru mine, suspiciunea de confecționare ulterioară a jurnalului de către Eugen Barbu se transformă într-o
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
dumneavoastră, dar și prin scris, sunteți legat de România, ați revenit mereu în țară. Dar sunteți un scriitor cunoscut și aici în Germania.Care sunt autorii cu care vă simțiți înrudit? D.S: în proză nu aflu posibilități de apropiere stilistică. Poate în familia lui Kluge m-aș simți bine căci documentul este cel care mă fascinează, conformitatea documentului cu relatările martorilor vremii. Cele două trebuie să se combine, chiar dacă pe de-o parte se formează un zid, dar un zid
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
cu variațiuni, în care cei doi actori jucau toate personajele piesei. Accentele își concentrau forța pe modalități diferite și expresive de rostire, o căutare de antrenare a corpului în vizualizarea sensului cuvintelor, o improvizație dificilă pe relația cuvînt-corp-personaj, cu forme stilistice interesante, în care visul, coșmarul, spațiul, particularitățile personajelor erau recognoscibile. Yuri Kordonski a ținut și el, timp de două săptămâni cursuri și work-shop-uri. Din păcate, nu l-am prins la lucru. Deplasarea mea în trombă spre Sinaia-Bușteni a avut un
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
la continuatorul lui Călinescu, la refondatorul Jurnalului" adică la "Nicolae Florescu - Aristarc în carne și oase. Mai întîi, într-un text perfect opac despre Aristide Burileanu, Florescu vorbește enorm și reușește performanța de a nu spune nimic. Iată mostra: ,, Calofilismul stilistic, observă cu mare acuitate N. F., ca și înclinarea spre ironia fină și dezvăluirile șocante, privind mediul social aristocratic, în care se urmăresc cu o curiozitate maladivă stările de boală și condiția limită a existenței, preocupă permanent dezbaterile de sorginte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
a încetat să mai fie pentru Ungureanu o simplă masă musculară în plină animație pe un teren neutru și indiferent, și a devenit, subit, un simptom al sănătății noastre morale, un reper al sistemului nostru etic, purtătorul viu al unei stilistici și o ipostază determinată a idealității înseși. Dacă nu prea am trecut cu bine aceste examene majore la care ne-au supus, metonimic, diferitele competiții sportive, nu înseamnă că Traian Ungureanu l-a jignit sau l-a depreciat pe Hagi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
primă tinerețe ale lui Gib: două povestiri de război, Bisericuța de brad (publicată inițial în "}ara nouă", la București, în aprilie 1920) și Rătăciți (publicată la Cluj în "Voința", în ianuarie 1921), plus patru "instantanee", proze foarte scurte, în regimul stilistic al schiței, dintre care trei apărute la Cernăuți în "Hiena", din iunie și iulie 1920, semnate Gibe M., într-o perioadă de indecizie a talentului său și chiar a identității sale. Editorul pune în a doua parte a cărții (când
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
despre personajele literare feminine - se numără între vârfurile de expresivitate ale acestui artist al sfidării și ironiei amorsate retoric. Caz rarisim, tot ce a scris Alexandru Paleologu nu numai că e valoros, dar va trece cu siguranță proba timpului. Eleganța stilistică, mascată de-un savant colocvialism, e aceea a marii eseistici de totdeauna, de la Montaigne la oamenii de spirit ai Franței interbelice. Regretul de a nu fi încheiat cele două cărți care ar fi fost, cu siguranță, capodopere - una despre ,abisalul
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
neromâni, dar pământeni" (vorba poetului), de a o studia și a o înțelege ca fenomen sociologic, politic și estetic. E fatalitatea istoriei ca Basarabia să fie percepută astăzi separat, ca o curiozitate regională, foarte particulară în dezvoltările ei tematice și stilistice. Iată de ce mă gândesc să-mi intitulez o viitoare carte pe acest subiect .
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
cea mai tristă din lume sînt traduse în germană, engleză, franceză, iar piesa Helga nebuna se joacă pe scena pariziană. După șapte culegeri de proză scurtă, publică în 1999 Legenda scamatorilor de lacrimi, roman istoric strălucitor ca imaginație și virtuozitate stilistică, înfățițînd Ungaria sub ocupație otomană în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Traducerea în românește a unuia din cei mai originali scriitori maghiari afirmați după î90 începe cu Vînătorii de cîini din Loiang, scriere plină de fantezie și
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
o luptă la fel de crîncenă ca acele de pomină cîrteli din neamurile, învrăjbite, de uriași. În urma ei, ca-ntr-o prea cunoscută ,poveste", o galaxie tînără se rotea acum, zvîcnind și plutind, pe locul celei vechi. Nu e, deloc, singura trimitere ,stilistică" într-un roman crescut din zoologie și intertext. Spun zoologie convinsă fiind că n-are cum fi vorba de animale, ci de figurine dintr-un soi de ojă întinsă între sîrme fine, dăruite de Mărțișor, sau de picturi în guașă
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
elementele de bază ale acestei expoziții. Teo Boicescu, Ion Cornea, Emil Darie, Gheorghe Dican, Laurențiu Ene, Maria Gaghel Crișan, Ion Iosif, Constantin Neacșu, Sergiu Plop, Ecateriana Popa, Tudor Popescu și Petti Velici, cu excepția ultimilor doi, pictori cu toții, acoperă o plajă stilistică unitară și variată în același timp. Din perspectiva unei estetici generale, ei se hrănesc cu toții din experiențele modernității, din acea eliberare pe care limbajul plastic european și-a dobîndit-o la începutul secolului, iar cel românesc și-a redobîndit-o prin anii
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
umane pot fi și pozitive (,oameni de felul lui X sînt rari"; ,unul ca Y apare o dată la 100 de ani"), dar valoarea de bază a generalizării este în acest domeniu ironizarea, condamnarea sarcastică, pentru care alde s-a specializat stilistic. Doar rar alde poate pierde nota depreciativă; se păstrează însă, chiar în acest caz, o intenție și o dispoziție ludic-umoristică: , Cred că nici alde Spengler sau Heidegger nu s-ar fi putut abține" (biblioteca.ct.ro). Oricum, sînt destul de șocante
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]