6,484 matches
-
împuterniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor și Iacob Danila, se stipulează: “comisul a pus la dispoziția împuternicitilor comunității satului Scăieni o parte de pământ numita Baraboi din componența moșiei Nicoreni (sau Ochiul Alb), care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primăvara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839. El urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primăvara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei Mihail Sturdza a locuitorilor din satul Scăieni. Data întemeierii satului trebuie considerată ziua de 3 ianuarie 1843, când pentru prima dată este atestat documentar. În 1859 statisticile indică în Baraboi 132 de curți, 570
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar în 1473 cu denumirea Vasileuți a intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea Vasileuților de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn cu 3 preoți. Generalul era nu numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe moșia generalului, 159 capi de familie
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în sat 197 de case cu 390 de bărbați și 336 de femei, o biserică ortodoxă. Fundul Galbenei este atat o comună cât și un sat mare, ce
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
averi, atât în baza legii CASBI, cât și în temeiul articolului 3 al Legii Reformei Agrare (23 martie 1945). Coloniștii unguri care fuseseră mutați în casele lor au fost obligați, prin intervenția Legiunii de jandarmi Bihor, să le părăsească. Soluționarea strămutării coloniștilor unguri a survenit prin repatrierea în Slovacia a populației slovace din satele Chioag, Fegernic, Sârbi, Șinteu, Huta, Nova Huta, Budoi etc., după ce minoritatea activase 250 de ani în exploatările forestiere bihorene. Cazării coloniștilor unguri i-au fost destinate castelul
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
vestul Ucrainei. Ocupația sovietică din 1939 -1941 a dus la moartea sau deportarea a cel puțin 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi, practic toți cei considerați periculoși pentru regimul comunist. Foștii cetățeni polonezi au fost subiectele acțiunilor de sovietizare, strămutare forțată, internărilor în lagărelor de muncă din Gulag, sau au fost pur și siplu uciși, așa cum a fost cazul ofițerilor polonezi asasinați în timpul masacrului de la Katyn. O parte a pierderilor de vieți omenești a fost datorată naționaliștilor ucraineni, care au
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
RSS Belarusă]] și [[RSS Ucrainiană]]. În compensație, Polonia a primit teritoriile germane de la est de [[Linia Oder-Neisse]], așa numitele [[Teritoriile redobândite|teritorii redobândite]]: jumătatea sudică a [[Prusia Răsăriteană|Prusiei Răsăritene]], [[Pomerania]] și [[Silezia]]. Populația germană din aceste teritorii a fost [[Strămutarea germanilor după al doilea război mondial|expulzată]], iar în zonă au fost colonizați [[Strămutarea polonezilor după al doilea război mondial|polonezi expulzați la rândul lor din teritoriile cedate URSS-ului]]. Această mișcare amplă a populațiilor germană și poloneză s-au
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
de [[Linia Oder-Neisse]], așa numitele [[Teritoriile redobândite|teritorii redobândite]]: jumătatea sudică a [[Prusia Răsăriteană|Prusiei Răsăritene]], [[Pomerania]] și [[Silezia]]. Populația germană din aceste teritorii a fost [[Strămutarea germanilor după al doilea război mondial|expulzată]], iar în zonă au fost colonizați [[Strămutarea polonezilor după al doilea război mondial|polonezi expulzați la rândul lor din teritoriile cedate URSS-ului]]. Această mișcare amplă a populațiilor germană și poloneză s-au adăugat [[Migrația umană#Migrațiile postbelice|altor mișcări ale populațiilor]] pentru a forma cea mai
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele aveau de regulă două încăperi: o bucătărie și un atelier. Trecerea la locuința cu trei încăperi a avut loc cu precădere în sec. al XVIII-lea, cu o pondere mai mare
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și Imperiul roman, și prin educarea în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani. În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
foarte aproape de trunchi, mai aproape ca latina, se află limba dacilor". Mai prozaic dar mai realist, majoritatea filologilor universitari explică această unitate și armonie prin intensa circulație transhumantă a păstorilor români de la o țară românească la alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive climatice, hidrologice sau istorice (Brad-Brădet-Brădeni-Brădești...). Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenței imperiale bizantine și cu creșterea rolului slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
relativă a acestor trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar Bulgarii în interior ; tot din interiorul Dobrogei se trag și Găgăuzii, înainte de strămutarea lor în Bugeac în 1812-16). Transilvania începe a fi menționată ca formațiune politică (anume ca Voievodat) în prima jumătate a secolului XII. În a doua jumătate a secolului XII și în primul pătrar al secolului XIII se încheie cucerirea Transilvaniei
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
evacuarea guvernului în Rusia, la Poltava sau la Herson, în Crimeea, unde se începeau deja pregătiri pentru instalarea familiei suveranilor și a miniștrilor. La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniștri hotăra, la propunerea lui Nicolae Titulescu, atunci ministru de finanțe, strămutarea sediului și avutului Băncii Naționale în Rusia. S-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR în Rusia, precum și a celor aparținând Casei de Depuneri și altor instituții publice și particulare. Încărcarea trenului care avea să conțină noul transport s-a
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
conduse de organizația de partid". În anii '80, el completa în fișa personală atașată dosarului său profesional, în dreptul căsuței „Ce funcții politice are în prezent...”, calitatea de „propagandist PCR“. La data de 9 mai 1989, Colegiul avocaților București a decis strămutarea sa, împreună cu familia, stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu în orașul Piatra Neamț. În acest timp, el și-a continuat activitatea de avocat și a fost cooptat în Colegiul județean. După Revoluția din decembrie 1989, i s-a recunoscut statutul de fost
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
în satul Sebeș (azi Valea Drăganului) la 1750, din bârne de stejar, cu îmbinările drepte sau în „coadă de rândunică”. Are următoarele dimensiuni: pronaosul (3,53/5,86), iar naosul (6,10/5,86); altar poligonal cu pereții retrași. La strămutare a fost modificată prin adăugarea, pe latura sudică, a unui pridvor cu șase stâlpi. În 1924 satul a reparat biserica, mutând ușa de intrare de pe latura sudică pe cea vestică și tencuind construcția, atât în interior, unde au aplicat stratul
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
locuitorii satului Saca se hotărăsc să vândă biserica veche, ce nu mai corespundea numărului de locuitori din sat și să construiască alta nouă și mai mare în locul ei. Se ajunge astfel la cumpărarea bisericii din Saca de către cei din Belejeni. Strămutarea lăcașului este consemnată pe un Minologhion. Bogdan Simion din Belejeni scrie că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
rămânând în localitate. Dintre germanii care voiau să părăsească Dobrogea, aproximativ 1600-1700 de persoane au plecat în Germania încă din vara anului 1939 și la începutul anului 1940, în cadrul unei acțiuni organizate de Al Treilea Reich sub denumirea de "Vorumsiedlung" (strămutare premergătoare). În toamna anului 1940, bulgarii au ocupat sudul Dobrogei. Ca urmare, în 22 octombrie 1940, a fost încheiată o „înțelegere de stat” între Al Treilea Reich și Regatul României, pentru strămutarea ("Umsiedlung") a circa 15.000 de germani dobrogeni
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
de Al Treilea Reich sub denumirea de "Vorumsiedlung" (strămutare premergătoare). În toamna anului 1940, bulgarii au ocupat sudul Dobrogei. Ca urmare, în 22 octombrie 1940, a fost încheiată o „înțelegere de stat” între Al Treilea Reich și Regatul României, pentru strămutarea ("Umsiedlung") a circa 15.000 de germani dobrogeni și a germanilor din sudul Bucovinei. La negocierea înțelegerii nu a participat niciun german dobrogean. , În felul acesta, majoritatea celor 16.000 germani dobrogeni, în special cei fără pământ, s-au strămutat
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
mai ales cereale și petrol. În anii războiului, România și-a achitat în cea mai mare parte aceste obligații financiare, atât prin livrări directe, cât și prin decontarea cheltuielilor de staționare a trupelor germane în România. La 28 noiembrie 1940, strămutarea germanilor din nordul Dobrogei era încheiată. Prin portul Cernavodă fuseseră transportate 13.979 de persoane. A urmat o adevărată odisee. Expatriații au fost duși cu navele pe Dunăre, și cu trenurile tranzitând Serbia. Au fost cazați în lagăre de emigranți
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
de Horia Stinghe și Cornelia Toma (2003) în prezența a numeroși oaspeți și a prefectului Gheorghe Martin. Cartea - reeditată la Editura Ex Ponto, Constanța, în 2007 și bine documentată - tratează colonizarea, localitățile cu populație germană, obiceiurile și tradițiile acestora, precum și strămutarea. În mai 2006, Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității "Ovidius" Constanța, în colaborare cu fundația germană "Hans Seidel Stiftung", a lansat, volumul bilingv român-german intitulat "„Germanii dobrogeni - istorie și civilizație”", apărut sub coordonarea prof. univ. dr. Valentin Ciorbea
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
s-a decis desființarea organizației. Asociația este păstrătoarea bunurilor culturale ale acestei populații care, timp de peste o sută de ani, a reprezentat un avanpost al spiritualității germane în Europa de sud-est. Asociația se ocupă și de monumentele comemorative pentru victimele strămutării. De exemplu, în cimitirul principal din Heilbronn, la 20 mai 1982 a fost dezvelit un monument în memoria germanilor dobrogeni, având inscripționat textul: "Gedenkstätte der gefallenen und verstorbenen Landsleute. Landsmannschaft der Dobrudschadeutschen" (Memorial pentru compatrioții căzuți și decedați. Asociația Germanilor
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
Bucovina, aceștia au primit 16-20 hectare de teren agricol de cea mai bună calitate, lemn de construcție, vite de prăsilă, semințe de calitate la prețuri convenabile sau sub formă de împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, scutiri de impozite, Până la strămutarea lor în Al Treilea Reich, ce a avut loc în 1940, germanii reprezentau o minoritate națională cu pondere de circa 21% din totalul populației, valoare stabilită la recensământul din 1910. Ulterior, s-a constatat că circa 13% din aceștia erau
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]
-
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord, germanii din cele două ținuturi s-au trezit peste noapte locuind în Uniunea Sovietică. Având ca bază Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 5 septembrie 1940 a fost încheiat la Moscova așa-numitul "Tratat de strămutare" ("Umsiedlungsvertrag"). Ca urmare a acestui tratat, după numai 4 zile, la 9 septembrie 1940 s-a înființat în Cernăuți Comandamentul pentru strămutare ("Umsiedlungskommando") pentru Basarabia și Bucovina de Nord, care și-a început activitatea pe 15 septembrie, acesta fiind compus
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]
-
Având ca bază Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 5 septembrie 1940 a fost încheiat la Moscova așa-numitul "Tratat de strămutare" ("Umsiedlungsvertrag"). Ca urmare a acestui tratat, după numai 4 zile, la 9 septembrie 1940 s-a înființat în Cernăuți Comandamentul pentru strămutare ("Umsiedlungskommando") pentru Basarabia și Bucovina de Nord, care și-a început activitatea pe 15 septembrie, acesta fiind compus din 599 persoane sub comanda "SS-Standartenführer" Horst Hoffmeyer. Primul transport pe calea ferată, cu 1.000 de germani strămutați, a avut loc
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]
-
cu 1.000 de germani strămutați, a avut loc pe 27 septembrie. Ultimul tren cu strămutați a trecut granița Uniunii Sovietice la 17 noiembrie, încadrându-se perfect în termen. Din sudul Bucovinei, trenurile au trecut prin Transilvania, Ungaria, Austria. După strămutarea germanilor din nordul Bucovinei, care intrase în compunerea URSS, Germania a considerat că nici comunitățile germane din sudul Bucovinei, rămase la România, nu mai erau "viabile". De aceea, la 22 octombrie 1940, consulul general al Germaniei în România, "SS-Oberführer" Wilhelm
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]