6,881 matches
-
cedrii seculari, pentru că în curând urma o nouă despărțire... Lăură învățase foarte multe cuvinte în arabă și-i făcea zeci de declarații de dragoste în limba lui fără a-i mai pomeni numele, spunându-i doar ”habibi”. Acum, în timp ce stăteau tăcuți, el se gândea ca distanță dintre ei nu era prea mare și ceea ce își dorise atât de mult, i se oferise acum. Înțelesese că Lăură îl iubea și ar fi făcut orice ca să-l aibă aproape. Imad ar fi dorit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
târg tăcuți Cu umerii tociți de scăfârlii Se Întorceau Încet de la mormânt Înfrigurați În haine cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a vigilentei (de clasă!), Începe să dea semne de oboseală (preabinele a fost Întotdeauna dușmanul binelui!), de slăbiciune (Îmbuibarea, bat-o vină!), Începe să scape din mâini frâiele atotputerniciei, ale infailibilității, ale neodictaturii. Distinsul poet Alexandru Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremi, de soarta, de noroc, de istorie și, mai ales, de dictatură comunistă, care, prin instrumentele ce o susțineau, o „făureau” și profitau de pe urma instaurării ei (poliție politică, justiție, nomenclatura), l-a prigonit, l-a Întemnițat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pragmatic, materialist, Învolburat, sărac și trist Început de secol și de mileniu Încă mai există oameni (foarte puțini, e drept!) ce-și Înzidesc sufletul În fapte menite să-i ajute pe semenii lor. * Sigur că da. „Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremuri și de soarta, de noroc, de istorie și mai ales de dictatură comunistă” - cum zice Valeriu Stancu, dar și de oamenii de lângă el, din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări diferite, a luptat cot
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de la Köln unde a studiat patru ani cu Albertus Magnus. Sub influența lui Toma a învățat să aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale cărui lucrări complete deveniseră abia cu puțin timp înainte disponibile în traducere latină. Era un elev tăcut și meditativ, avea o constituție masivă, era lent în mișcări și imperturbabil; colegii îl tachinau spunându-i "Bou Taciturn", însă erau plini de admirație pentru notițele lui. "Acest bou taciturn va umple întreaga lume cu mugetul său" a spus odată
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
În ele se adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să se așeze alături de el, surâzând tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte bună." " Nu mi-am adus costumul." Făcând aluzie la prima seară, o întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
consternat când mi-a spus povestea asta, într-o seară, după ce ne certaserăm pentru convingerile lui. Am înțeles atunci că amintirile îi vor fi mereu mai puternice decât tot ce i-aș putea spune eu. Asta e." Rămaseră o vreme tăcuți. În fine, locotenentul spuse: "Ai dreptate, Nicolae, dar cu o asemenea ură nu poate provoca decât nenorocire în jurul lui..." Locotenentul se pregătea să plece din sector când căpitanul l-a chemat urgent. S-a azvârlit în șa și a pornit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Involuntar, intra în pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
peste câmpi? Știu ce spun, eu știu unde duce asta!" Madam Segal izbucni în plâns și își ascunse fața în îndoitura cotului. Gerul puternic ținu câteva zile. Fluviul și estuarul înghețaseră, și o dantelă fină de gheață tivea marea calmă, tăcută. Vremea însăși încremenise într-o liniște înaltă și limpede. Într-o noapte, când îi fugise somnul, locotenentul auzi împușcături răsunând net, ca un pumn de perle căzând pe o suprafață de sticlă. Așteptă ca ordonanța lui să vină în goană
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cele două sensuri și în avantajul lor exclusiv. Gara era banală și posomorâtă. Constantin, care nu se atinsese niciodată de o țigară, începu să fumeze câteva pachete pe zi: Nel și Hector lâncezeau laolaltă, ghemuiți într-un colț, invizibili și tăcuți. Doar Caterina ținea piept, străduindu-se curajoasă să restabilească echilibrul în mica ei lume, grav lovită de dezastrul național. Toți trei se trezeau noapte de noapte tresărind, aproape la aceeași oră, în urechi cu ecoul bătăilor în ușa celeilalte gări
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o berjeră, așezate una în fața celuilalt. Gabriela aruncă o privire scurtă spre berjeră, ale cărei semne de uzură sugerau poziția favorită a celei care o ocupa de obicei, o persoană dreaptă și plăpândă, și se așeză în micul fotoliu. Rezervată, tăcută. Doamna Dunin era ocupată să caute ceva în bufet. Tânăra fată închise ochii ca să se concentreze mai bine asupra parfumului subtil care plutea prin cameră, amestecat pesemne cu exalații de flori veștede și cu vagi urme de tămâie. Împingând o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
felul de preocupări de copil, lăsat acum cu prea multă libertate. Îmi amintesc că nu mă oboseam să observ anumite diferențe care se petreceau în viața familiei. În schimb, sora mea mai mare cu patru ani, părea acum ceva mai tăcută și mai retrasă, mereu parcă în căutarea a ceeace prezentul nu-i mai oferea. Pentru mine întoarcerea la casa noastră din Basarabia nu era acum o prioritate, știam doar că vom reveni de unde am plecat și adesea mă întrebam dacă
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
de simplu și fără întoarcere, de EXERCIȚIUL TĂCERII de la început de an. Poate că dacă în fața bârfelor am tăcea, șefilor adesea nedrepți, nu le-am mai oferi justificări de tot felul, reclamațiilor de la vecini le-am răspunde cu un zâmbet tăcut, iar reclamele am alege să le ignorăm, anul nostru drag, pe care singuri am ales să-l întâmpinăm cu atâta bucurie, ar rămâne mai curat, mai pur, fraged și delicat ca primele sale zile. Sfântul Isaac Sirul spunea că „tăcerea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
istorii cu referiri la tradiție, vocație, creație, implicare sufletească, dăruire, talent. Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului cultural care-și joacă rolul ca-ntr-un frumos film derulat pe marele ecran al Moldovei. Se desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și-au condus invitații în neașteptate excursii și toate acestea au rămas undeva într-un colț al memoriei, spre aducere aminte. Au trecut Saloanele, au trecut anii... E timpul să ne gândim la altceva? Tot la cărțile tăcute din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se adăpostește un gând, sunt case întregi în care nicio licărire de viață nu mai poate lua ființă, sunt case care au străbătut veacuri într-o veșnică tinerețe și sunt case nouă care sunt moarte... Când revăd în minte casele tăcute și armonioase în tristețea lor de la Iași, care se înșiră de-a lungul străzii Carol până la Copou, când îmi reamintesc acele case românești de acum o jumătate de veac, nu pot să nu mă gândesc la teatrele grecești al căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la nostalgii abisale ori la zboruri în univers. Alături, mica arteziană își aruncă discret stropii argintii în aer, după care, în cădere, dau naștere susurului de izvor. Cercetez fizionomiile celor doi bărbați, dotați cu bărbi diferite ca mărime, sunt acum tăcuți, relaxați și în așteptarea a ceva sau a cuiva. AMINTIRILE SE PIERD? Cu timpul amintirile se pierd, dispar odată cu omul. Încredințate hârtiei mai supraviețuiesc o vreme. Se tot întreabă dacă timpul este existență sau mijloc de existență. Suntem provocați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iașul teatral (2011-2013). Editura Opera Magna, Iași, 2013. CIOLCA, Cătălin. In memoria lui Gr. T. Popa. Coautor. Studii, documente, mărturii. Iași, Editura Omnia, 1999. CIOPRAGA, Constantin. Amfiteatru cu poeți. Iași, Editura Junimea, 1995, ediția a II-a 2002; Caietele privitorului tăcut. Iași, Editura Institutul European, 2001. CIUBOTARU, Ioan H. Petru Caraman. Destinul cărturarului. Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza", 2008. CIUCĂ, Valentin. Un secol de arte frumoase la Iași. Album. Iași, Editura Junimea, 2004; Iași între medieval și modern. Album. Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tatăl, blând ca un apostol și mama deseori îngândurată de întrebările cotidiene. Ei mi-au ocrotit copilăria, m-au iubit, m-au susținut la facultate. Părinții mei trăiau cu sufletele oscilând între nesiguranță și speranță. Dar suferința lor se adaugă tăcută altor sute de mii cu aceeași soartă. Toți și-au pierdut case și pământuri, dar nu și-au pierdut sufletul care este românesc. Au rezistat în fața nedreptății istoriei ca niște martiri. Deseori privesc pe hartă hotarul dincolo de zare, locul unde
UN COPIL TRECÂND PRUTUL. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
funcționează pentru a pune la locul lui un negru obraznic și exagerat de ambițios și dezvăluie teama albilor ca negrii să nu le pericliteze pozițiile sau să le depășească performanțele. Înainte de această scenă, pilotul de culoare apăruse ca o figură tăcută, adesea în marginea cadrului care îi cuprindea pe piloții de elită. În această postură de siluetă fără chip, parte integrantă a echipei, el apare ca un simbol al armatei integrate care oferă șanse egale atît albilor, cît și negrilor și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
puternice și trăiri intense, permanent reprimate, un individ aflat mereu sub presiune, care poate exploda în orice moment, îndreptîndu-se spre violență și haos, un om ale cărui norme morale, cu grijă construite, se pot dizolva în orice moment o figură tăcută, încărcată de tragism, care s-ar puea ușor prăbuși în haosul violenței și nihilismului care amenință limitele și identitățile în lumea fragilă și instabilă din Miami Vice. Crockett și Tubbs, spre deosebire de Castillo, își schimbă în permanență înfățișarea, stilul și comportamentul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Balș, 3 800 fălci cu 95 000 galbeni. Bancherul Meyerhoffer: 1) Lespezii de Siret a familiei Bosie, 2 500 fălci, 65 000 galbeni; 2) Criveștii și Făcășenii; 3) Hăbășeștii a lui Jage Rober, 4 500 fălci. Bancherii frații Weissengrün: 1) Tăcuta a familiei Sturdza, 2 000 fălci, 40 000 galbeni; 2) Țigănaș a familiei Carp, 2 200 fălci, 40 000 galbeni; 3) Bogdănești a familiei Bogdan, 2 500 fălci, 500 000 lei; 4) Vățcanii, 5) Ghindești, 6) Talpa a familiei Urinovsky
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și din cele povestite paciențide ,,veteranii’’ spitalului. Pe stânga și pe dreapta culoarului aproape luminat de câteva becuri palide, se găsesc saloane mici, cu 4-6 paturi ocupate în totalitate, saloane pentru bărbați și saloane pentru femei. Dinspre garderobă vin ,,indienii’’, tăcuți și triști, care se pierd aproape subtil în saloane nici curate dar nici mizerabile. Se zăresc siluete...și se pierd... fiecare pe unde au fost repartizate... Hainele noastre au să zacă, timp de câteva luni, cel puțin teoretic, în camera
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de orice întîlnire sau prezentare necesară în afacerea lor. De asemenea, nu s-a înscris niciodată într-un comitet civic sau de părinți, în ciuda faptului că avea tot interesul. Istoricul familiei Dna B. își descrie tatăl drept un bărbat blînd, tăcut, care socializa puțin în afara familiei; în schimb, mama ei era sociabilă și ieșea des în oraș. Are un frate care-i seamănă mult ca personalitate. Personalitatea premorbidă Dna B. spune că a fost dintotdeauna timidă, adică mereu neliniștită cînd trebuia
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]