6,746 matches
-
sluji de tun și asupra efectelor lui dacă ar fi fost folosit împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-a mai auzit vorbindu-se despre el, din gura medicului, evident, care nu obosea repetând că doar cu ajutorul tunului și-ar putea musulmanii învinge dușmanii, că, atâta timp cât ei nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru credință vor fi striviți asediatorii. Sultanul Boabdil avea să-i pună de acord, căci, în ce-l privea, el nu dorea nici tunuri, nici jertfe. În vreme ce șeicul și medicul cârteau neîncetat, iar, prin intermediul lor, Granada întreagă se întreba ce soartă o așteaptă, stăpânul orașului nu se gândea decât cum să scape de luptă. Îi trimitea regelui Ferdinand mesaj după mesaj, în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care le luase, dar nu cutezam, iar el nu mi-a vorbit decât o singură dată despre acest lucru, a doua zi, ca să-mi spună cu glas scăzut să nu amintesc de problema asta în fața Wardei. În zilele următoare, tunurile și catapultele au rămas tăcute; zăpada continua să cadă peste Granada, acoperind-o cu un văl de liniște și de seninătate pe care părea că nimic nu-l va sfâșia. Nu se dădea nici o luptă și doar câteva țipete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în aceste miliții. Când, în ultimele zile ale anului, armata otomană s-a apropiat de Cairo, sultanul mameluk și-a adunat trupele în tabăra de la Raidanieh, în partea de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai câteva ceasuri. Și astfel, în chiar ultima zi a anului, Marele Turc și-a făcut intrarea solemnă în Cairo, precedat de heralzi care făgăduiau locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în care trăim. La răsărit, un imperiu de temut, însuflețit de o credință care nu e și a noastră, un imperiu clădit pe ordine și pe disciplina oarbă, iscusit în fabricarea de tunuri și în înarmarea flotelor. Trupele lui înaintează spre centrul Europei. Buda și Pesta sunt amenințate, iar Viena va fi și ea nu peste mult timp. La apus, un alt imperiu, creștin, dar nu mai puțin de temut, deoarece se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele Francisc ripostase venind să se înstăpânească peste Milano, apoi asediind Pavia. Cele două armate amenințau să se înfrunte în Lombardia și era de datoria papei să prevină o luptă devastatoare. Era de datoria sa, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se pomenise cu gamba piciorului drept zdrobită. Se impunea să-i fie amputată. Era noapte, iar Giovanni pretinse să țină el însuși torța în vreme ce medicul îi secționa piciorul cu un fierăstrău. Chin zadarnic, deoarece rănitul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inteligentă Întrebare rămâne străvechea cui prodest? Cui i-ar folosi, așadar, răpirea mea? Și, de fapt, unde mă aflam? Sigur, undeva departe de Paris, dar unde? Pe teritoriul Franței? În Belgia? În Germania? Cloroformul odorizant Își făcuse perfect efectul: dormisem tun, iar În patru ore se pot Întâmpla multe. Îmi zburau prin minte felurite gânduri, care de care mai năstrușnice, nici unul Însă cu totul aberant sau imposibil În circumstanțele date, când granițele a ceea ce numim Îndeobște normalitate se dovedeau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la căile ferate și Societatea de Tramvaie, care sunt înăbușite. Dar valul de ură împotriva lui Granjo crește mereu. Extremiștii manifestează pe străzi, strigând "Republica e în primejdie" și "Jos Granjo!". În dimineața zilei de 17 octombrie, trei lovituri de tun anunță că o nouă revoluție a izbucnit. Imediat încep să treacă spre Rotondă artileria și trupele insurgente. Impresa da Manha amintește cuvintele lui Danton: "De l'audace! De l'audace! Toutjours de l'audace!" La ora 9 dimineața, un ofițer
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada germană. Petersburg-ul a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător profesorul de care se temea a căzut pe nedrept la pat. La șaisprezece ani, În mai 1887, a terminat gimnaziul cu medalie de aur și a studiat apoi dreptul la Universitatea din St. Petersburg, pe care a absolvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Chiar a zâmbit când m-a văzut coborând. M-am dus direct spre ea. — Ați simțit cutremurul? am întrebat-o. A dat și la televizor. M-a privit amuzată. A clătinat din cap. Am auzit. Nu l-am simțit. Dormeam tun. Cred că rămăsesem cu gura căscată. Avea cea mai cavernoasă voce de femeie ce îmi fusese dat să aud vreodată. Tuba mare alintată de micimanul Cantarizescu, de la orchestra regimentului. — Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clătinat din cap. Am auzit. Nu l-am simțit. Dormeam tun. Cred că rămăsesem cu gura căscată. Avea cea mai cavernoasă voce de femeie ce îmi fusese dat să aud vreodată. Tuba mare alintată de micimanul Cantarizescu, de la orchestra regimentului. — Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe niște hârtii - copii dactilo sau xerox - pe care sunt strânse mesajele îndurerate trimise la moartea celui care mi-a fost șef la Arhiva Cinematografiei timp de mulți ani, câțiva lustri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît de mult putea să aștepte de la sine și de la capacitatea sa de rezistență la teamă, cînd Îndurase imperturbabil, În cel mai ascuns cotlon și cu apa pînă la brîu, salvele neîncetate, exploziile și moartea, convins că nici marea, nici tunurile nu se puteau pune cu el. Ocrotit de Întuneric, Înotă apoi printre rechinii care abia dacă reușiră să-l atingă, cîștigă teren, traversă insula și, ajuns În Mayagüez, fură o barcă În care mai apoi Înconjură coastele Republicii Dominicane pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]