8,223 matches
-
și cel mai bogat om din vremea sa (Russell 1908: 20; Ingram 1916: 37; Willcox 1842: CLI). În acest edificiu religios magnific, strămoșii lui Chatterton fuseseră paracliseri timp de aproape un secol și jumătate, ultimul fiind John Chatterton (m. 1748), unchiul tatălui lui Chatterton (Martin 1865: X) - cel din urmă el însuși corist în aceeași biserică. Această funcție a fost după aceea încredințată lui Richard Phillips, soțul surorii tatălui lui Chatterton. Cu Phillips, Chatterton se pare că s-a întovărășit în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Chatterton. Mi-a spus acest lucru, cu următoarea explicație: - Dna Chatterton îl iubea pătimaș pe dragul și singurul ei fiu, Thomas; și, cînd a auzit că s-a distrus pe sine, imediat i-a scris unei rude de-a ei (unchiul poetului, care pe atunci locuia la Londra), un tîmplar, îndemnîndu-l să-i trimită acasă corpul într-un sicriu sau într-o cutie. Cutia a fost trimisă întocmai la Bristol; iar cînd am vizitat-o pe prietena mea, Dna Chatterton, pentru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a zis că reușise acest lucru foarte bine, astfel încît nimeni în afară de paracliser și ajutorul său nu a știut nimic despre aceasta. Secretul acesta a fost necesar, de vreme ce nu putea fi îngropat în pămînt sfințit". (apud Masson 1899: 270-271) Numele unchiului poetului este Richard Phillips (era însurat cu sora tatălui lui Chatterton); pare să fi fost implicat în înmormîntarea secretă pe timp de noapte a rămășițelor pămîntești ale lui Chatterton în Cimitirul Redcliffe de pe Redcliffe Hill (Wilson 1869: 309-310). Totuși, ceea ce
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Mary Redcliffe. Mama sa, Sarah Young, originară din Stapleton, era fiica unui fermier și s-a ocupat cu croitoria. Mulți dintre membrii familiei Chatterton fuseseră în ultimul secol și jumătate paracliseri la biserica St. Mary Redcliffe, cel din urmă fiind unchiul tatălui lui Chatterton, John; din aceste motive Chatterton avea să simtă o atracție mistică pentru această magnifică instituție, devenind punctul său de plecare în aventura sa prin care se reîntorcea în trecut pentru a-l reînvia, fie și imaginativ doar
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
existența ca inginer hotarnic, fiind unul din primii topometri români. Tulburările din timpul Eteriei îl zguduie profund, iar înscăunarea în Moldova a lui Ioniță Sandu Sturdza, cel dintâi domn pământean după fanarioți, îi trezește speranța în renașterea națională. Cu sprijinul unchiului său omonim, este introdus la Curte, unde ține, în octombrie 1822, un discurs la instalarea noului domn. Devine consilier intim al acestuia, redactându-i cele mai importante cuvântări și ducând greul cancelariei. Indignat de poziția obstrucționistă a marii boierimi, refugiată
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
în textele confesive, ca în Efimeridele (I-II, 1930-1937), scriere memorialistică și roman despre formarea sa spirituală și intelectuală. Între paginile de evocare pe care le-a scris, un loc aparte îl ocupă monografia din 1922 dedicată lui Eugeniu Carada, unchi dinspre mamă, scriitor, economist și om politic, ctitor al Băncii Naționale a României. SCRIERI: Negru pe alb, București, 1910; Maica Sofia, București, 1912; Vladimir Solowiev, București, 1912; De știut, București, 1913; Medalii și plachete, București, 1913; Santa Melania, București, 1913; Vasile Lascăr (1852-1905
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
surori: una a fost dată afară de la facultate, cealaltă lucra la ATAPL și trăiau din salariul ei. Au fost date afară din casa cu trei camere unde stăteam, vizavi de depozit, și s-au mutat Într-o cameră la un unchi. Pe urmă și-au găsit pe strada Mihai Dumitru o casă cu două camere. Când am venit de la Închisoare, o jale a fost... Cum a fost percepută reîntoarcerea acasă de către ceilalți colegi, de prieteni? După ce ne-a eliberat, n-aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Alexandria, că mama se mutase la Tulcea, unde locuia bunica, pe strada Libertății 9. Și m-am dus la Tulcea, și mi-am reînceput viața... Dar n-am stat decât câteva luni și-am venit la Constanța, unde, prin unchiul meu și prin prieteni care se eliberaseră mai de mult, mi-am găsit servici. M-au ajutat colegii din Închisoare, domnul Resul Ziag și vărul lui, farmacistul Resul. Am terminat liceul, mi-am dat bacalaureatul și am intrat la școala
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sobră, serioasă. Directorul era un preot, dar un om deosebit de pregătit. Ciocan Îl chema. Mai erau și alți colegi cu dumneavoastră sau erați singur când ați venit? Nu, de unul singur am venit... Pe drum, m-am Întâlnit cu un unchi care o fost contabil la o școală de surdomuți și, mă rog, o fugit și el. O fost o coincidență, că școala respectivă o fost mutată la Abrud... Revenind la momentul arestării. Cum s-a petrecut aceasta? Dom’le, eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ajutat. Și mi-o zis: „Tu iar faci pușcărie”. Și am mers acolo la el și i-am spus: „Dom’le, eu sunt un anticomunist convins”. Și o spus: „De ce?”. „În ’40, când o venit rușii, la două săptămâni, doi unchi o dispărut și nu s-o mai aflat absolut deloc. Pe urmă, având acolo vecini nemți..., am fost prima familie de români care ne-am trecut nemți.” Mă rog, am ajuns În Germania și pe urmă am revenit În țară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-a aruncat jos, În stradă... Oamenii au văzut treaba asta. În comună erau Încă două familii de maghiari, una Nagy Karoly și-una Ferdi... Da’ la ăștia nu le mai țin minte celălalt nume... Astea sunt lucruri povestite de unchii mei, când ne-am Întors Înapoi, și le rețin În memorie. Și a venit deportarea evreilor... Din cele peste o sută de familii de evrei câte erau În comuna Budești, șase au stat ascunse la români, unele chiar În localitate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arestat, când am ajuns acolo, că altfel nu știam, că n-am fost niciodată. Pe urmă, al doilea vis, a fost cu arestarea. Și o să vă spun cum a fost. Când am fost arestat În ’53, seara i-am spus unchiului că plec și voi veni peste o săptămână, două, nu era problemă, puteam să merg, să vin, că dormeam În pod, În fân... Era iarnă, dar aveam culcuș În fân, și seara, noaptea, am plecat... Când, după un kilometru, ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am Întors, era liniștit că nu-s acolo. Da’ Într-un fel cred că a fost mai bine că m-a prins. Cum zic, a trecut pe lângă mine, da’ ei nu s-au urcat În fân și i-au spus unchiului: „Unchiule, aruncă fânul jos!”. După vreo trei furci de fân, s-a răzgândit comandantul și l-o oprit să nu mai arunce fânul. Și zice: „Ia, adă câinele!”. Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia În capăt să urce pă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ceilalți și mie mi-o spus să stau la geam... Bineînțeles că el se ferea să nu știe ceilalți, și nici eu n-am spus niciodată că-l cunosc. Și tot el, sanitarul, mi-o spus și când o murit unchiul... Cum a fost procesul? Vă mai amintiți? În august o fost procesul... Dar condamnarea era stabilită dinainte de Securitate... Că mie mi-o spus anchetatorul că 20 de ani primesc și atâta am și primit. Procurorul o cerut condamnări, da’ avocații
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
putut să facă nimic, că era prostuț. Și când eram la proces, vine Ganciu ăsta, securist, era director-adjunct la Arhivele Statului, dar pe care eu Îl Învățasem carte... El era cu facultatea muncitorescă și, fiind vâlcean, cunoscându-se și cu unchii mei, a zis: „Băi, Învață-mă și pe mine, Popică”... Eu eram tobă de carte și l-am Învățat carte pe ăsta, și el mi-a zis: „Băi, tu nu vrei să-i acuzi pe ăștia, pactizezi cu ei?”. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla, fără calorii... Eu, parcă, stăteam În celula 97, cu Focșa, cu un unchi care e mort, cu Birche... cu toți am fost acolo. Da’ unii pleca la muncă În Deltă, și eu am tot rămas... Cât ați fost dumneavoastră acolo cine era comandantul Închisorii? Istrate, ăsta. Era un om așa ca mata... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bloc - dispărut în timpul cutremurului din 1977 - în care s-a aflat vestita cofetărie Nestor; aici s-a ridicat Hotelul București, inaugurat în 1982; în același perimetru, peste drum de Biserica Albă, s-a aflat și Grădina Basarabiei, unde Iorgu Caragiali, unchiul lui I.L. Caragiale, dădea spectacole cu o trupă improvizată, în vara anului 1878 (v. I.L. Caragiale, Logică strânsă în „Din carnetul unui vechi sufleor“). 120. Omul politic liberal Gheorghe (Gună) Vernescu a cumpărat casa, construită prin 1820 - în care a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe nimeni. Un om despre care se vorbea pe vremea aceea de unii cu admirație, de alții cu ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile de petrecere, mai ales prin localurile de noapte și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților (continuând Buciumul acestuia, suprimat de autorități la sfârșitul anului 1864) a apărut de la 1/13 martie 1865 la 18/30 ianuarie 1877 (redacția se afla în Pasagiul Român). În 1866-1871 redactorul ziarului era N. Bassarabescu, unchiul scriitorului I.A. Bassarabescu. 323. Pressa a apărut de la 18 februarie/1 martie 1868 la 14/26 mai 1881, din inițiativa lui Vasile Boerescu (în 1874 redacția ziarului se afla în Pasagiul Român la nr. 6). În timpul guvernării lui Lascăr
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
febril pentru reușita candidatului opoziției. Președinte al biroului fusese ales un bătrân liberal, Opreanu, tatăl lui Remus și Romus Opreanu, mai târziu unul consilier la Casație și cellalt prefect la Constanța, iar secretar era Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, unchiul lui Al. Marghiloman. Ionel Isvoranu fusese ales în birou fiindcă era om de o mare îndrăzneală, care terorizase o bună parte din București. Urna trebuia păzită noaptea de către o gardă militară, dar și partidele politice aveau voie să vegheze, pentru ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bună dreptate, că în primăvara anului 1876 nu erau create condițiile necesare pentru dobândirea acesteia, prin război sau prin tratative (despre una dintre propunerile Serbiei amintesc memoriile principelui Carol, la data de 25 martie/6 aprilie 1876: „Al. Catargiu, un unchi al prințului Milan sosește din Belgrad și comunică prințului, în numele nepotului său, că războiul Serbiei contra Turciei e un lucru hotărât și că prințul Milan speră că România nu se va mărgini numai la rolul de spectatoare nepăsătoare, deoarece amândouă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Crețulescu. Lasă la aprecierea adunării în privința lui George Cantacuzino, B. Boerescu și Teodor Rosetti. Camera scoate pe Carp, Crețulescu, Cantacuzino și Rosetti de sub acuzație, dar menține pe Boerescu.17 anul 1877 333 13. Dramaturgul și actorul Costache Caragiali (n. 1815), unchiul lui I.L. Caragiale, a încetat din viață la 13/25 februarie 1877 („Luptătorul cel mai devotat pentru înființarea teatrului național, eminentul artist genial român, unul din cei dintâi și mai merituoși autori dramatici este mort!“ - ROM., an. XXI, 15 februarie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și acesta toată viața lipit de partidul liberal și de cei doi șefi ai săi. Când, în 11 februarie 1866, Vodă-Cuza a fost detronat, caii de la trăsura cu care a fost transportat de la Palat au fost mânați de către Chiriță, un unchi al lui Constantin Nacu, fost ministru. Alături de Chiriță pe capră stătea și Matei Smedeanu, cel de-al doilea vizitiu. (Id., ibid.) Calitatea reproducerilor ne împiedică să le preluăm în ediția de față. Pagina 310 * În anul 1876 s-a instalat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ai provocat, fac și un bilanț al relațiilor noastre. Rezultatul? Dacă țin seama de paginile scrise și de zecile de prezentări orale, - în nici un caz nu ies debitor! *A murit (mi se spune) Moș Tanase (Călin), 88 de ani, un unchi de-al tatei. Cu o jumătate de oră înaintea decesului, privea, ca de obicei, de la geamul camerei sale trecerea oamenilor pe drum. Știu foarte puține lucruri despre el. Mi-amintesc că avea o figură de „om vechi”, parcă scoasă dintr-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propunerilor mele, personalitățile fălticenene În viață, ca un fel de expoziție permanentă, atrăgându-se astfel piese și documente valoroase. Proiectul a căzut, din motive care m-au depășit. 121 Jenică Tatos, latifundiar fălticenean, frate cu doctorii Iacob și Gabriel Tatos; unchiul pictorului și publicistului Teodor Tatos. A colaborat strâns cu prof. Virgil Tempeanu, fiind vicepreședinte al Ligii Culturale din oraș. A adăpostit În copilăria lor, vara, pe frații Valentin și ștefan Gheorghiu, pianistul și violonistul de mai târziu, reputați muzicieni instrumentiști
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]