8,137 matches
-
din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pluti înspre nimfuri Disecând neliniștea și vrând să oprească Un cântec înserat în infinituri. Orice ar fi, eu am rămas, Cu setea mea, culcată-n alte timpuri Arzând la demoni, lacrimi pe obraz. Ei m-au iubit și m-au urât Și au vrut să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e în regulă. Alteori, își făcea apariția, episodic, și sentimentul de pierdere. Mă invada. Mă copleșea. Era ca o forță fizică. Storcea și ultimul strop de viață din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura. Trebuia să mă urască dacă mă făcea să sufăr în asemenea hal. Abia dacă-mi amintesc cum mi-am petrecut acele două zile în spital. Îmi aduc aminte vag ce uluită eram când toate celelalte mame spuneau că acum viețile lor s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scuip în ceai! A urmat o pauză înlăcrimată. Cât să numeri până la trei. —Să mă ierte Dumnezeu, s-a cutremurat ea. Helen, nu te atinge de biscuiții ăia cu cremă! Sunt pentru ceaiul lui Michael. —De ce Michael, pe care îl urăști, primește biscuiți cu cremă, iar noi toți primim numai biscuiți digestivi? a întrebat-o Helen pe un ton ridicat. Are dreptate, m-am gândit. —Șșșșșș, a făcut mama. O să te audă. În momentul ăla, Michael era în dreptul ușii din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am gândit. —Șșșșșș, a făcut mama. O să te audă. În momentul ăla, Michael era în dreptul ușii din spate, unde își scotea impecabilele lui cizme de cauciuc. Ai fi putut să și mănânci de pe ele. Adică pe noi nu ne urăști, a continuat Helen pusă pe harță. Dar noi nu primim biscuiți buni, iar pe Michael îl urăști (ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton foarte ridicat și în direcția ușii din spate) și el primește biscuiți excelenți. A, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din spate, unde își scotea impecabilele lui cizme de cauciuc. Ai fi putut să și mănânci de pe ele. Adică pe noi nu ne urăști, a continuat Helen pusă pe harță. Dar noi nu primim biscuiți buni, iar pe Michael îl urăști (ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton foarte ridicat și în direcția ușii din spate) și el primește biscuiți excelenți. A, bună, Michael, intră! Ia un biscuit! a zis Helen, în timp ce Michael a intrat în bucătărie șchiopătând și ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care a urmat e numită și acum de cei din casă Marea Teroare. Helen se referă și acum la ea zicând chestii de genul: — Îți aduci aminte când ai început să te comporți ca Adolf Hitler, iar noi toți te uram și ne doream să pleci înapoi la Londra? Modificarea intervenită în mine a fost groaznică. Era ca și cum cineva ar fi acționat un întrerupător. Am trecut de la a mă simți tristă, singură și nenorocită la o furie explozivă, la gelozie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul că m-a părăsit bărbatul, dar ia închipuiți-vă cum mă simt când propria mea familie se poartă așa cu mine. Biata victimă rămânea țintuită în picioare, rușinându-se fiindcă vrusese să plece, dar nedorind nici să stea. Și urându-mă pentru că o obligam să rămână cu mine. Foarte bine, du-te, îi aruncam eu cu răutate. Du-te! Pentru că eram așa de înfricoșătoare, nimeni, nici măcar Helen, nu avea curajul să-mi spună că eram incredibil de egoistă și, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă învățasem ceva în ultima lună de zile, atunci asta era că nu există nici un pic. De dreptate, vreau să spun. Așa că nu eram deloc înțepenită. Următoarea săptămână și ceva mi-am petrecut-o consumată de furie și gelozie. Îi uram pe James și Denise. Îmi terorizam familia fără măcar să realizez că fac chestia asta. Iar atunci când îmi ajungea cuțitul la os, mă cățăram pe bicicletă și încercam să scap de furia aia îngrozitoare pedalând. Și beam mult prea mult. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o voce tăioasă. Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident, Annei. Ți-am spus eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să doarmă neîntrerupt peste noapte. Nu exista nimic care să trădeze faptul că soțul meu mă părăsise. Nu-mi mai purtam sentimentul de umilință ca pe o armă. Și nu mai detestam pe nimeni pentru viața lui perfectă. Nu mai uram toate celelalte femei din lume ale căror soți nu le părăsiseră. De unde puteam eu să știu că femeia cu care am făcut schimb de zâmbete peste standul cu avocado era complet fericită? De unde puteam eu să știu că femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l fi invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o femeie fără chip plutind printr-un univers ostil. Că eram lipsită de posibilitatea de a mă ancora de ceva. Deși detest să recunosc, mă simțeam un om redus fără soțul meu și fără salariul lui cel gras. M-am urât pentru că eram atât de nesigură și de dependentă de el. Ar fi trebuit să fiu o femeie a anilor ’90, puternică, impertinentă și independentă. Genul de femeie care are opinii, care se duce la film de una singură, căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis eu menținându-mi expresia calmă cu toate că eram încântată să-l văd. Ce noroc că Laura a ales barul ăsta, m-am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs. Și eu la fel. Uitasem complet că trebuia să ne simțim stânjeniți din cauza scenei din dormitor când Adam practic îmi propusese să facem copii. Adam a spus: — Îți comand eu băuturile. I-am dat banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul să aibă parte de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul să aibă parte de-o ceartă. Nu, nici măcar pe protestanți. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Toate trei au tras aer adânc în piept. Au rămas clătinând din cap întristate de prostia mea. Asta e rău, s-a pronunțat Anna. Acum știe că încă îți pasă de el. Dar nu-mi pasă, am protestat violent. Îl urăsc de moarte pe contabilul ăsta infidel și cu bățul în fund! Și ce tupeu pe capul lui! am continuat, cu lacrimile curgându-mi râu pe fața umflată. Ce-a mai făcut? m-au întrebat toate trei trăgându-se nițel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut încrederea mea în mine. I-a fost teamă de asta. Așa că, într-un mod absolut cinic și plin de răutate, s-a decis să mă sape, ca să ajung dependentă de el. Ce ticălos! Știți ceva? Cred că l-am urât mai puțin atunci când am aflat c-a făcut sex cu Denise. Asta era cea mai gravă formă de trădare. —Mamă, am strigat în josul scărilor. —Ce-i? a urlat mama din bucătărie. Am nevoie de tine. —Pentru ce? Am nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Voiam să arăt ca o criminală apărută din Iad. Însă, privind retrospectiv, presupun că toca ar fi fost o exagerare. Aș fi fost ca una dintre văduvele alea superbe, care vin la cimitir și arată minunat și tot orașul le urăște pentru că le suspectează că și-au ucis soții și au moștenit banii pe care decedații intenționaseră să-i lase comunității ca să construiască un spital nou. Mama a fost nițel șocată de apariția mea dramatică, când am coborât pe scări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a adus-o pe fată și pe copilă la facultate. Jumătate din grupa mea a zis că se sinucide. Iar Adam poate să-și ia adio de la examenele cu profesoara Staunton. Ce privire i-a aruncat tipa! Jur că-l urăște. — Deci, ăăăă, tu n-o mai văzusei înainte pe fata asta? am întrebat încercând să pricep. Oare Adam ieșise cu ea în timp ce încerca să mă ducă și pe mine de nas? Păi, așa trebuie să fi fost. Doar nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete lizibile. O lume în care, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viteaz și blînd și categoric, ceilalți mai nehotărîți, fură, ucid copii, violează mame, surori și bunicuțe care se mențin vioaie prin operații estetice și uite ce li se-ntîmplă, sparg bănci de fier, federale, În funcție de vîrstă și tonus muscular, sînt lași, urîți la chip, cu negi și traume În copilăria lor și-a altora, criterii date peste cap În Iugoslavia leur amour, dar În opera de care voi vorbi, Încă intacte), așadar am intrat deja, În timpul parantezei, pe tărîmul eroului vajnic, legendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toți, eram un cetățean al universului ca Lennon, pacifist, e imposibil să-mi amintesc cîte gînduri asasine mi-au trecut prin minte (ca și acum), cîte planuri de-a arunca o grenadă În capul celui mai cretin dintre pămînteni, am urît din adîncul sufletului anii ăia, cu toată ființa, cu fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum), cîte planuri de-a arunca o grenadă În capul celui mai cretin dintre pămînteni, am urît din adîncul sufletului anii ăia, cu toată ființa, cu fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic, cîntă și e vesel, iar furnica, o creatură scîrboasă și antipatică ce cară paie ca idioata și-l lasă pe muzician să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mea imperfectă, de ghiaur cu ascendență grecească, dac-aș fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec și-atunci, cu o circumcizie, dar nu era foarte sigur că-mi vor da drumul și rămîneam mutilat pe viață, uram grătarele În aer liber și ghearele grifonului care fîlfîia deasupra noastră În zilele fără soț, uram gogoșile, gladiolele, gustul care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]