6,525 matches
-
din romanele negre de Dashiell Hammett. Nu are ambiția de a dezlega enigme, este prins în firele rețelelor ca o muscă în pânza de păianjen, fericit dacă mai apucă să supraviețuiască. Viitorul nu are sens în lipsa prezentului angoasant. No future, urlau adepții punk. Scriitura se vrea nervoasă, ca în thrillere și în romanele polițiste, în viitorul prezentat drept cvasi- imediat pe care-l anticipase William Burroughs (1961). În acest nou univers, indivizii sunt folosiți pentru a transporta informația. Sunt suporturi de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
schimbă perspectiva. Într-adevăr, acum obiectul își arogă statutul de subiect și încalcă teritoriul uman. O asemenea răsturnare este mai interesantă decât tema computerului devenit sadic și care-i torturează pe oameni, ca în N-am gură și trebuie să urlu de Harlan Ellison, sau decât cea a robotului dement, ca Hal, robotul din 2001: O odisee spațială (Stanley Kubrick, 1968). Autonomizarea obiectelor, care aproape le face să acceadă la statutul de subiect (cel puțin legal), pare să meargă mână în
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
dom'le, domnul deținut stă de vorbă cu sergentul Andone cu p...-n sus!" La care eu am spus: "Dacă te deranjează, lasă că mă întorc cu ea în jos!" - și m-am întors pe burtă. Andone a început să urle: "Deținut, drepți!" Atât mi-a trebuit: m-am ridicat și am pus mâna pe hârleț, pe cazma, și i-am zis: " Dacă nu pleci, te despic ca pe un pește!", și am ridicat cazmaua! S-a retras și cu cine
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din casă, îl simțea poate străin de tot, cine știe? Probabil din cauza mirosului, că aveau rușii un miros specific. Îl conducea pe rus până la veceu numai în lătrat. Venind beat din aplicație, căpitanului i s-a pus pata pe câine, urlând că de ce nu-l iubește și pe el, și a început să tragă cu pistolul. Nu a nimerit câinele, ci era să nimerească un porc pe care-l avea mătușa mea acolo. Eu m-am dus la căpitan și l-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Și i-am zis anchetatorului: "Domnul acela v-a spus treaba asta, eu nu i-am spus așa ceva, noi nu ascultăm! Tata se ocupă de matematică, de stupi, de grădină, noi avem alte probleme". Iar anchetatorul acela a început să urle: "Mințiți, mințiți! Tot minți și acum după ce ai fost la reeducare!" Și tata s-a speriat atunci că i s-a făcut frică ca nu cumva securiștii să nu-mi dea drumul, să mă aresteze din nou. Și a rămas
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cărbuni din Belgia, degete tăiate într-o uzină germană). Cetatea organizează o serbare pe tema întoarcerii lui Ulise (turismul crește uluitor și trebuie încurajat) deși Lopy nu a avut niciodată pretendenți. Amândoi se pretează la jocul sărbătorii și în difuzoare urlă cântecele la modă (Când vei apuca pe drumul ce duce la Itaca...) Kleanthis asumă personalitatea eroului mitic la un popor care revendică tradițiile vii ale țării. Piesa se joacă într-un decor derizoriu (Ulise știe că în acest timp mama
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
erau acoperiți de tapiserii de o valoare sigură dar redusă, într-o stare mizerabilă, decolorate și pe ici, pe acolo rupte, care spânzurau, încăpere cu desăvârșire goală" (Landolfi, op. cit., p. 41). 436 Landolfi, op. cit., p. 43. 437 "Auzeam vântul care urla pe toate tonurile printre obloanele mai mult sau mai puțin desfăcute, scoțând uneori strigăte omenești îngrozite, care reverberau din perete în perete până în măruntaiele casei" (p. 57) . 438 Landolfi, op. cit., p. 36. 439 Landolfi, op. cit., p. 16. 440 Landolfi, op. cit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate șocați să afle ce li se întâmplă vecinilor lor. Așa cum își amintea o femeie: în timp ce noi eram aduși la gară... mulți oameni erau pe stradă. Unii se întrebau, alții râdeau, alții țipau la noi, chiar dacă nu ne cunoșteau, alții urlau, în primul rând părinții fetelor și băieților deportați. Deși este dificil de speculat asupra reacției - fie activă, fie pasivă - a etnicilor români față de deportări, acesta nu este un aspect pe care un istoric îl poate trece simplu cu vederea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cerul s-a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele vijeliei începură a-și coborî glasul. Artileria cerească se îndepărta încet
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
cu fața la pământ: „Călătorii români de la gară spre oraș călcau fără milă pe noi cu bagaje În mână”30. „Plimbarea peste corpurile noastre”, cum a denumit această experiență un alt evreu, se petrecea, cum am spus, În timp ce ofițeri germani și români urlau că cine va Înălța capul va fi Împușcat - „Și peste capetele noastre au curs paturi de arme, curele șșiț picioare”31. Unul dintre evrei, care a Încercat până În ultima clipă să scape de a fi băgat În convoi, „Întrucât am
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
-i ude cămașa În noroi: „În vagonul meu au murit 76 oameni. Scenele erau cutremurătoare. Foarte mulți au băut propria lor urină ceea ce a adus nebunia. Nebunii mergeau tot timpul călcând peste cei ce-și mai trăgeau sufletul iar noi urlam «apă», dar cine ne auzea. Am rugat pe un jandarm ca să-mi moaie cămașa În noroi și apoi să mi-o dea să sug noroiul. Mi-a dat prima oară și i-am dat 500 lei, dar când i-au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
că e mai bine. Cred că trebuie lăsate cum le-a scris el. Dacă vor să facă altceva, să scrie ei un alt "Hamlet" și un alt "Othelo"! Ce spunea Shakespeare prin cuvintele pe care le rostește Hamlet actorilor? "Nu urlați, că atunci îl pun pe toboșarul satului să urle el!" Deci, îl îndeamnă pe actor să refacă viața. Asta îl îndeamnă și Goethe, care a spus că a învățat de la Shakespeare, prin gura lui Faust: "Cuvintele de nu-s simțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
le-a scris el. Dacă vor să facă altceva, să scrie ei un alt "Hamlet" și un alt "Othelo"! Ce spunea Shakespeare prin cuvintele pe care le rostește Hamlet actorilor? "Nu urlați, că atunci îl pun pe toboșarul satului să urle el!" Deci, îl îndeamnă pe actor să refacă viața. Asta îl îndeamnă și Goethe, care a spus că a învățat de la Shakespeare, prin gura lui Faust: "Cuvintele de nu-s simțite, rămân sterpe." A.V. Apropos de aceste ultime două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în loc de cuțite, zâmbet în loc de licoare. Ultimul act Între timp, în spatele zidurilor negre de praf și de noapte, spiritele își fac jocul de foc. Tabla*, ta-ta-ta, bla-bla, bla, se joacă cu clipa ta privită prin prisma culorilor țipătoare care urlă din spatele cortinelor lăsate. Personajul se întoarce, bate de două ori din palme, devine spectator. Acum! Pe scena afumată începi să te expui sonor, în fata auditoriului invocator. De ce te porți ca un produs prețios, de unde frica de malarie și urmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
despre stegulețele galbene, care sunt în continuare foarte multe? Mihai-Răzvan Ungureanu: Există, există, cum să nu. Robert Turcescu: Și asta înseamnă o stare de alarmă; sigur, nu e alarma aceea că te omoară hoțul, că e la ușă și că urlă alarma în casă, dar e în fața porții. Mihai-Răzvan Ungureanu: E o listă de urgențe. Păi, haideți să vedem. Robert Turcescu: Sunt 40 și... 41, dacă nu mă înșel. Mihai-Răzvan Ungureanu: Aproape 40. Haideți să gândim foarte logic, e o problemă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
toate drumurile țării. Dar de măturat le putem mătura. După cum nu e neapărată nevoie să aruncăm pungile cu gunoaie direct pe geam. Și nici să scuipăm pe stradă, când o batistă de hârtie ar fi perfect adecvată. Și nici să urlăm ca apucații după vreun cunoscut pe care l-am zărit la câteva sute de metri în fața noastră. Cred, așadar, că scurte cure de normalitate europeană - cu toată doza de meschinărie menționată - n-ar prinde bine. Aș merge chiar mai departe
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
ce păreau însuflețit de îmbujorați și, dusă pe gînduri, spuse doar: vai, e ca o floare. Se părea că tot frigul din lume s-ar fi prăvălit asupra lor. Vîntul rupea, șuierînd, brazii de pe coama dealului, la marginea pădurii lupii urlau iar zăpada cădea fără încetare. La palat, sobele de teracotă duduiau încinse. împărăteasa era mai capricioasă ca niciodată. Punea să fie eliberați ucigași și sperjuri și să fie condamnați la temniță ori exil, nevinovați. Respingea, zile la rînd, cea mai
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Auzi: crezi că se rupe? - Cine? - Dumnezeule! Parcă a-i fi străbătut pe jos cei zece kilometri de Autostrada Soarelui construiți de noua putere în opt luni și nu mai pricepi nimic... Pricepi, neamule? 10 kilometri în 8 luni!... - Haralampy!, urlu la el. Trezește-te și du-te! Vezi că ți-e sete, ți-e somn, ți-e... Îți lipsește ceva... Nu știu ce, dar pleacă de-aici, că te-așteaptă familia, nevasta, copilul, soacra... - Bine, dragu' mieu, am tăcut, fin'că, oricum
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca acesta să le poată spune sau urla. Dacă ele (caietele, n.n.) ar fi citite împreună cu proza mea de bătrânețe, un anume portret al meu și al generației spirituale de care aparțin s-ar putea desprinde ca din ceață sau peșteră...". O monografie în toată puterea cuvântului, care
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
urmă, cauza nu va mai fi la fel de bună și regele va trebui să dea socoteală când toate picioarele, toate brațele, toate capetele tăiate în bătălie vor striga în cor: Acela e locul unde am murit; unii vor blestema, alții vor urla după doctor, alții vor povesti ce datorii au lăsat în urmă, alții își vor plânge copiii lăsați în voia soartei... Și dacă se va dovedi că acești oameni nu au murit pentru o cauză dreaptă, regelui îi va fi greu
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
spui că am cerut legi de la vulturi/ și am trăit viața norului alb: acum mă dezbrac/ de propria viață să simt că este iarnă/ în sfinți//... mă cheamă la el un suflet uriaș păzit/ de mari haite de lupi:/ cînd urlă ei se aude pînă în Moarte:/ de acolo din cînd în cînd răspunde urletul/ sîngelui meu înzăpezit" ( Zodia capricornului). Ori: "iarna/ roșie care ascultă soldatul cu o sută de răni cum/ strigă în fiecare lumînare aprinsă: hei Dumnezeule/ lumina asta
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
căzută pe spinarea Tisei adun bucăți de țară:/ aici stau și scriu pe crucea morților în timp ce/ Dumnezeul împarte lumina precum porții de pîine:/ aici unde El a semănat oameni și legi nescrise/ pomi animale grîne și vise/ lupul trăsnit trecea urlînd prin duminica omului/ care murise" ( Cimitirul vesel). După cum cadența folclorică își face loc, ca un paradoxal luminiș întunecat, în desimea stihurilor de ortodoxă constituție expresionistă: "hai hai și iar hai/ fă Doamne o crîșmă-n rai/ ai lichior de toporași/ spune
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
în apă și ținute acolo până se umflă și devin livide, dar aceasta nu le împiedică să iasă într-un târziu din valuri și, orbecăind, să se arunce încă o dată asupra adversarilor. Li se da foc și ard în vâlvătăi urlând îngrozitor, dar ulterior, cu terifiantele lor fete carbonizate, se mobilizează și își continuă acțiunea criminală. Chiar și îngropate în pământ au încă un viitor: vor ieși și de acolo, cu țărâna și pietrișul siroindu-le pe umeri, și își vor
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
puterii pesediste. În fond, n-am fost chemați, ci noi am vrut să intrăm în clubul european! Dacă ne-am imaginat că vom putea fenta regulile ferme ale lumii civilizate, ne-am înșelat amarnic. Nu e în stilul vesticilor să urle și să-și ridice poalele, precum țațele în bătătură. Ei tac și observă, iar atunci când și-au format o părere ți-o comunică sec. Înghițitul cu noduri, în care Năstase s-a specializat în ultimele săptămâni, e doar preambulul a
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
să-ți dai seama de iluziile pe care ți le-ai făcut, zadarnic firește, din pricina acestuia? La ce îi folosește lui Jean să afle că Muriel îl înșeală? Aceasta este întrebarea pe care Jean aproape că vrea să i-o urle în fața lui Bernard, dar nu poate. Viața eroilor lui Troyat se desfășoară la limita fragilă dintre iluzie și autenticitate, dintre închipuire și dezamăgire. Fiecare crede despre celălalt anumite lucruri,pentru că are nevoie să creadă. Jean e convins că Bernard e
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]