7,506 matches
-
sinteze sau generalizări abia la bătrânețe. [...] Intelectul poate lucra în această manieră com partimentată numai cu riscul pierderii creativității [s.n.]. Există, poate, în diferite discipline științifice unii savanți care nu au depășit niciodată stadiulanalizei, dar ei sunt victime ale organi zării moderne a procesului de cercetare. în nici un caz, ei nu pot fi consi derați modele; știința nu le datorează nici o descoperire semnificativă.“ „[...] se constată o progresivă pierdere a creativității, însoțită de o împuținare a numărului sintezelor culturale interpretative în favoarea unor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
autentică, pe care o substituie cu o practică în esența ei „idolatră“. Principiul întemeietor este redus la sistemul propovăduit și confundat sau identificat cu acesta. Prin urmare, reluând discuția cu privire la comunicarea interreligioasă, pot fi întrezărite mai multe trepte ale reali zării acesteia, în funcție de modul în care accentul cade pe comunicarea dintre sistemele religioase sau pe comunicarea dintre oameni prin intermediul sistemelor religioase asu mate (sau nu), pentru a ținti (sau nu) spre relația cu prin cipiul ultim. Schematic, aș reprezenta această constelație
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a trezi“, iar în ultimul lui cântec spune: „Îmi fac culcuș în floarea de cicoare“; și, dacă îi e dat să doarmă, 180 oare cum arăta în somn?), deci, în greul unei nopți este trimis s-aducă rouă de dincolo de zare, de foarte de departe, tocmai din furtunoasele Bermude. Toate aceste misiuni sunt legate, firește, de îndeletnicirile magice ale ducelui de Milan. Pe care Ariel îl slujește de altfel și în treburi mai umile: aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
târziu în viitorul omenesc, de toți cei ce vor trece în larg și vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și „a trezi“, iar în ultimul lui cântec spune: „Îmi fac culcuș în floarea de cicoare“; și, dacă îi e dat să doarmă, oare cum arăta în somn?), deci, în greul unei nopți este trimis s-aducă rouă de dincolo de zare, de foarte de departe, tocmai din furtunoasele Bermude. Toate aceste misiuni sunt legate, firește, de îndeletnicirile magice ale ducelui de Milan. Pe care Ariel îl slujește de altfel și în treburi mai umile: aduce și înșiră gătelile strălucitoare care urmau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer, Tübingen, 1989. Dedic această carte nepoților mei, Ștefan Matei, Teodora-Maria și Tudor. Abrevieri alb. albanez arom. aromînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mîl“. În urma acestor informații noi, credem că avem de-a face cu două grupuri toponimice diferite, formate din apelative diferite: Ciulnița etc. și Ciulineț etc., fiecare cu derivații săi. Sensul celor două apelative implicate motivează mult mai bine toponi mi zarea tipurilor de locuri descrise ca referenți geografici ai numelor. Cluj Este numele celui mai important centru economic și cultural al Transilvaniei, fostă capitală, înainte de Marea Unire din 1918, actualmente municipiu sub numele Cluj-Napoca, reședință a jude țului Cluj. Prin polarizare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb â ETIMOLOGIA GLOBALĂ Percepând limbile din cele patru zări și de pe toată scara istoriei ca expresii zonale ale comunicării sociale, gândirea realistă identifică începuturile limbajului în capacitatea antropoidelor de a reacționa vocal, inclusiv onomatopeic, prin segmente sonore diferite, la feluritele contacte senzoriale cu mediul. Aceste reacții vocale au creat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
p. XIII urm.). „Așadar dacă există un număr de expresii care în mod regulat se dezvoltă primele, de la care facultatea de vorbire începe să se pună în funcțiune; dacă aceste expresii se regăsesc esențialmente aceleași la popoarele din cele patru zări ale pământului, înseamnă că va trebui să conchidem că ele sunt native la speța umană, rezultate în mod necesar din structura fizică a organului vocal și din simpla exersare a acestuia” (II, p. 13). Imaginea oferită de Brosses asupra nașterii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să uimească, să modeleze și să revoluționeze lumea. Homer, Herodot, Tucidide, au scris despre ea, bibliotecile lumii îmbogățindu-se și azi pe această temă. Istorie, eroism, voință de libertate și un autohtonism spiritual. Între uscat și ape, între țărmuri și zări, Grecia unei lumi de zei, de mituri, legende folclorice și istorie, a făcut loc lui Apollo, zeul sănătății, al frumuseții și încrederii în viață. Iată cum prezintă Homer acest leagăn al civilizației (2700 - 1200 î.Chr.) din Creta: Această Cretă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
artă, palate regale etc. Dinastiile se succed. Civilizația suie până la întoarcerea în istorie cu o cultură care a luminat pe toate meridianele lumii. După acest apogeu va veni declinul. Poate au contribuit și expansiunile, impulsurile ancestrale ale deplasărilor spre alte zări. Universalitatea religiei dogmatizată de Mahomed a creat un alt mod de a gândi și acționa. În 629 Mahomed ia în stăpânire Mecca, iar în 632 își declară misiunea încheiată. Arabii aveau conturată noua lor orientare. La scurt timp profetul lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de la fereastră. Chinezul, dimpotrivă, plasează ceea ce va însemna câmpia, copacii, scara, pe măsură ce ai nevoie de ele. El poate reprezenta mult mai multe obiecte și exterioare decât noi (....) Dacă are nevoie de un spațiu mare, el privește pur și simplu în zare, și cine ar privi în zare dacă nu ar exista un orizont?" Dramaturgiile orientale nu încearcă să creeze o iluzie realistă. Prezența recitatorului, care deschide drama, amintește constant de caracterul fictiv al evenimentelor reprezentate. Jocul stilizat al actorilor subliniază convențiile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va însemna câmpia, copacii, scara, pe măsură ce ai nevoie de ele. El poate reprezenta mult mai multe obiecte și exterioare decât noi (....) Dacă are nevoie de un spațiu mare, el privește pur și simplu în zare, și cine ar privi în zare dacă nu ar exista un orizont?" Dramaturgiile orientale nu încearcă să creeze o iluzie realistă. Prezența recitatorului, care deschide drama, amintește constant de caracterul fictiv al evenimentelor reprezentate. Jocul stilizat al actorilor subliniază convențiile. Simbolistica gesturilor, a machiajului, a costumului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
meu de țăran și de domn cum își adună gândurile și puterile, pentru început de viață și de destin românesc. (Sunet de clopot undeva, la o biserică din oraș). Ascultă, Vizanti! Bisericuțele de lemn și de piatră trimit de la o zare la alta, un cuvânt de bună vestire. Mâine e sărbătoare: Schimbarea la față. Adevărata schimbare la față a țării. Țara de mâine, Vizanti.101 În evident contrast cu viziunea caragialiană care promova invariabil mult mai verosimila imagine a imuabilității mascaradei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Alături se află Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorică, leagănul aristocrației de pe albia Buzăului; se mai află apoi aci aproape Inoteștii și mai încolo Lipia, amândouă vestite pentru cultura pasionată a rasei cavaline și pentru cursele de cai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar spulberată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era al lui și o privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de treabă, dar asculta, încordată și cu o privire ciudată. Fără nicio vorbă, fata ieși din casă, și‟n capătul ceardacului, își puse palmele la gură și începu să ăuie prelung și tânguitor, ..tulburător de tânguitor. Poate că fata plângea zărilor. Când tăcu, ecoul se prelungi de multe ori peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un ăuit prelung, altfel ca celălalt ..și-l frânse brusc, după care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
său, așa cum inima și sufletu‟ îi ceri!.. Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de baba lui... Un dor ca o durere de moarte îi încleștă trupul și mintea. Visa clipă cu clipă la baba lui, cu ochii pierduți în zare, frămăntându-l un gând... Să-și vadă baba, acolo sus... sus. Simțea, din ce în ce mai puțin spaimele morții... Gândul i se duse iar, o clipă la Lina lui... lacrimi începură să-i curgă pe obraji. Simțea cum un frig îl cuprinde din toate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și, totuși, privirea aceea sălbatică, nu părea să se oprească asupra ei, ci mai curând o strâpungea și trecea dincolo spre zare, ca și cum ar vedea nemărginirea. Ca turnat în bronz, apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am compromis relația noastră de afaceri. De data asta Jason râse. Nu! Prezentarea ta a fost foarte bună. Păstrăm legătura. —Mersi, zise ea. Ridică mâna și făcu semn unui taxi. Întoarsă la hotel, stătu o oră în fața ferestrei, privind în zare peste luminile scânteietoare ale orașului, iar apoi se duse la culcare singură. Din nou nu reuși să adoarmă. Se tot gândea la Jason White și se întreba ce o apucase să îl refuze, pentru că era ideal ca... nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]