63,307 matches
-
anii de temniță l-a obligat să ceară trecerea în rezervă în iunie 1907. Magistrații nu au putut face nimic împotriva acestei ultime nedreptăți comise cu bună știință. Dreptatea și egalitatea fuseseră încă o dată strâmbate. Dreyfus nu a cerut niciodată despăgubiri statului sau celor care l-au nedreptățit. Singurul lucru care conta pentru el era recunoașterea nevinovăției lui. La 4 iunie 1908, cu ocazia transferului cenușei lui Émile Zola la , Alfred Dreyfus a fost victima unui atentat. , ziarist de extremă dreapta
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Unul dintre motivele pentru care conducerea Poloniei postbelice a favorizat dinastia Piaștilor mai mult decât pe cea a Iagellonilor a fost refuzul liderului sovietic I. V. Stanlin de a-și retrage granițele de pe Linia Curzon și disponibilitatea aliaților occidentali pentru „despăgubirea” Poloniei cu teritorii germane. Argumentul inițial al „compensațiilor” pentru cedarea unor teritorii germane în favoarea Poloniei au fost completate cu cel „istoric”, conform căruia ele constituiau de fapt foste teritorii poloneze. Dmitrow a afirmat că „în justificarea oficială pentru mutarea graniței
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
(1944) (denumire originală Double Indemnity cu sensul de "Dublă despăgubire") este un film noir american regizat de Billy Wilder după un scenariu de Wilder și Raymond Chandler. Filmul este produs de Buddy DeSylva și Joseph Sistrom. Scenariul se bazează pe nuvela cu același titlu scrisă de James M. Cain în
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
o soție provocatoare care dorește ca soțul ei să moară și Edward G. Robinson ca responsabilul cu revendicările la aceeași agenție de asigurări a cărui sarcină este să descopere pe cei care vor să înșele firma pentru ca să încaseze pe nedrept despăgubirile. Termenul de "Dublă despăgubire" se referă la o clauză din anumite polițe de asigurare de viață care dublează câștigul în cazurile în care moartea are loc accidental. Lăudat de mulți critici cu ocazia premierei, filmul a fost nominalizat la șapte
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
dorește ca soțul ei să moară și Edward G. Robinson ca responsabilul cu revendicările la aceeași agenție de asigurări a cărui sarcină este să descopere pe cei care vor să înșele firma pentru ca să încaseze pe nedrept despăgubirile. Termenul de "Dublă despăgubire" se referă la o clauză din anumite polițe de asigurare de viață care dublează câștigul în cazurile în care moartea are loc accidental. Lăudat de mulți critici cu ocazia premierei, filmul a fost nominalizat la șapte premii Oscar dar nu
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
ucidă astfel încât Phyllis să încaseze polița de asigurare fără să fie prinsă. Neff știe toate tainele meseriei, desigur, și schițează un plan în care soțul lui Phyllis va muri accidental într-un tren, ceea ce ar duce la dublarea sumei de despăgubire. Mai întâi Neff îl pune pe soț să semneze banala poliță de asigurare auto și apoi sub pretextul că semnează același hârtii ca dublură a actelor pentru firmă, Neff îl păcălește să semneze o poliță de asigurare pe viață. Phyllis
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
că nu a avut niciun succes, necunoscându-se nicio informație despre vreo posibilă confruntare, cu excepția locului său de desfășurare, undeva în apropiere de Narbonne. În 605, Agilulf a fost recunoscut de către împăratul bizantin Focas, care a fost nevoit să plătească despăgubiri regelui longobard și să îi cedeze Orvieto, alături de alte orașe. Contextul războaielor cu persanii îndrepta atenția Bizanțului către Orient, oferindu-i lui Agilulf o pauză necesară. El trebuia să pună capăt unor rebeliuni interne, iar avarii nu încetau să invadeze
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
sale de sănătate. Acesta suferea, de asemenea, de tuberculoză. La 19 ianuarie 1999, el a solicitat Președintelui grațierea, care i-a fost acordată prin Decretul nr. 52 din 2 februarie 1999. La 31 mai 2002, ziarul a plătit, în locul reclamanților, despăgubirile acordate lui M.I. Cel de-al doilea reclamant a rambursat ulterior această sumă, prin deduceri lunare din salariu. Curtea a decis cu unanimitate de voturi că în această speță au fost încălcate articolele 10 (Libertatea de exprimare), 8 (Dreptul la
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
a fost emisă și pusă în circulație în baza legii nr. 656, publicate în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944. „Medalia a fost legată de Împrumutul Refacerii Naționale, un împrumut public ce urma să fie utilizat pentru plata despăgubirilor de război ale României. O astfel de medalie se putea cumpăra contra a 15.000 de lei de către cel care cumpăra titluri de stat în sumă de 50.000 de lei.” "Moneda-medalie Ardealul Nostru" a fost emisă și cu scopul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
trei ani, fiind selectați de consulul roman, spre a fi duși la Roma. Singurul care rămânea în captivitate și după trei ani era fiul lui Antioh, viitorul Antioh al IV-lea. Seleucizii au fost obligați să plătească Republicii Romane și despăgubiri de război Romanii au predat teritoriile seleucide din Anatolia Pergamului și Rodosului, datorită sprijinului acordat în luptele cu Imperiul Seleucid, rămânându-le doar Cilicia și Pamphilia. Astfel, Roma a devenit o puterea a Mediteranei orientale, mulțumită capacității sale de a
Tratatul de la Apamea () [Corola-website/Science/326969_a_328298]
-
Biografiile sale tratează experiența sa din timpul incendiului din Smirna și a fost turnat și un film, "Onassis, The Richest Man in the World". În timpul catastrofei din Smirna, familia Onassis a pierdut numeroase proprietăți, care au fost luate fără nicio despăgubire de turci, sau au fost oferite de Onassis ca mită oficialităților pentru asigurarea securității sale și a familiei. Familia Onassis a înfroșat rândurile refugiaților eleni, după ce s-a fugit în Grecia. Aristotele a rămas însă în Turcia pentru o vreme
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
biserică ortodoxă din municipiul Vatra Dornei, care a fost construită în anul 1905 de către comunitatea germană din oraș ca biserică luterană. După emigrarea germanilor în anul 1940, biserica a fost preluată de statul român care a oferit germanilor emigranți o despăgubire. Trecută în anul 1947 în folosința comunității ortodoxe, ea a fost lărgită în perioada 1984-1993, dându-i-se actuala formă după stilul moldovenesc. Biserica este situată în centrul municipiului Vatra Dornei, pe str. Mihai Eminescu nr. 58 (la capătul vestic
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Vatra Dornei. În amintirea acestui moment dureros, înainte de plecare, s-a construit la intrarea în cimitirul catolic din Vatra Dornei un monument care dăinuie și astăzi. Bunurile lor au fost predate prin proces-verbal statului român, care le-a oferit o despăgubire. Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Vatra Dornei a fost construită în anul 1905 ca biserică evanghelică (luterană) de către marele proprietar german Dieb. Acest lăcaș de cult era din cărămidă și acoperit cu țiglă, având formă de corabie și un turn
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Vatra Dornei locuiau 369 evanghelici (luterani) (3,75% din populația localității). În anul 1940, etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică. Ea a fost lăsată în părăsire pentru o perioadă. În anul 1947, la intervenția preoților dorneni pe lângă
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
a primit și jumătatea sudică a insulei Sahalin de la Rusia. Deși Japonia a câștigat mult de pe urma tratatului, era mai puțin totuși decât aștepta publicul nipon, întrucât poziția inițială a Japoniei la negocieri a fost să ceară întreaga insulă Sahalin și despăgubiri de război. Nemulțumirile au dus la revoltele din Hibiya și la demiterea guvernului lui Katsura Tarō la 7 ianuarie 1906. Războiul Ruso-Japonez din 1904-1905 s-a dat între Rusia, mare putere internațională cu una dintre cele mai mari armate din
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
Coreei în schimbul dominației americane în Filipine. Japonezii au ajuns la un acord cu Regatul Unit pentru a extinde tratatul anglo-japonez la întreaga Asie de Est, în schimbul acordului britanic asupra controlului japonez asupra Coreei. Deși Japonia a cerut întregul Sahalin și despăgubiri de război, iar Rusia a refuzat ferm, s-a ajuns la pace în urma acțiunilor participanților, inclusiv în urma comunicațiilor neoficiale cu Roosevelt. Rusia, sub îndrumarea lui Vitte, nu era dispusă la concesii în numele păcii și a profitat de nevoia Japoniei de
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
astfel de dispoziția acesteia la compromis. Roosevelt a propus la început ca o comisie neutră să propună concesii pe care Rusia să le facă Japoniei, dar, după ce ideea a fost respinsă, Roosevelt i-a convins pe japonezi să reununțe la despăgubiri și să accepte doar jumătatea sudică a Sahalinului. Tratatul a confirmat apariția Japoniei ca mare putere în Asia de Est, și a obligat Rusia să renunțe la politicile expansioniste din regiune, dar nu a fost bine primit de publicul nipon
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
plata sumelor prevăzute de legea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, la cererea părții interesate, cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării va putea fi obligat de către instanță și la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare. Dacă probele nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi invocate decât atunci când: În cazurile prevăzute la pct.1 și
Justițiabil () [Corola-website/Science/323711_a_325040]
-
romano-catolici (98,66%), 11 ortodocși (0,67%) și 11 mozaici (0,67%). Etnicii germani au emigrat în noiembrie-decembrie 1940 în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Odată cu etnicii germani a plecat și parohul, majoritatea caselor din sat rămânând goale. În sat au rămas doar 930 de persoane. Alți 20 de locuitori au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
i-a permis lui Curzon să-și păstreze funcția de ministru de externe în guvernul conservator al lui Andrew Bonar Law. În 1922, Curzon a negociat cu Franța după ce trupele Parisului au ocupat Ruhrul pentru ca să forțeze Germania să-și plătească despăgubirile de război. Curzon a fost descris de premierul francez Raymond Poincaré drept un „omuleț dezgustător”. După retragerea lui Andrew Bonar Law din funcția de premier, Stanley Baldwin l-a înlocuit pe Curzon în funcția de ministru de externe, în ciuda eforturilor
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul planului autorităților germane de a-i aduce în patrie ("Heim ins Reich") pe germanii din sud-estul Europei. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. O comisie mixtă româno-germană a făcut inventarierea bunurilor lăsate de germanii repatriați. Statul român a preluat aceste bunuri, achitând statului german contravaloarea lor în cereale și
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
de eliberare a țiganilor. Bucuria izbăvirii a durat prea puțin. După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“. Va fi desființată robia țiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire. Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii. Așadar, votarea celor două legi, în anul
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
După aproape 8 ani, la 8/20 februarie 1856 a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești“. Va fi desființată robia țiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire. Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii. Așadar, votarea celor două legi, în anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, va
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
131 mozaici (3,09%), 7 armeni, 4 adventiști și 1 greco-catolic. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
07%), 12 evanghelici (luterani), 1 greco-catolic și 1 de religie nedeclarată. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. În anul 1967, după noua împărțire administrativ teritorială, satul Valea-Seacă a fost redenumit Valea Moldovei. Din cadrul acestei comunități a provenit preotul Emil Gerhard Jura (20 februarie
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]